Radio, știre seacă la radio, verificată ulterior online: 42% dintre români sunt analfabeți funcțional. Este nu doar un semnal de alarmă. Este înfricoșător… Și-ar trebui să ne întrebăm ce fel de societate construim… De fapt, sigur că e incorect spus “construim”, pentru că acest stat năpădit de buruiana politrucă a cam încetat să mai construiască ceva. Cam de multișor… Ne ocupăm cu… ocuparea de posturi, cu traducerea de proceduri și instrucțiuni, forme fără fond, care nu au decât rolul justificării ocupării posturilor…

Sistemul educațional construit pentru profesori, adaptat la nivelul de pregătire profesională și la dedicația (sau la lipsa acestora) dovedite de un corp profesoral care nu pare să mai dispună de resursele necesare îndreptării unei societăți debusolate care în ultimul secol de existență a schimbat de prea multe ori direcția, obiectivele, aliații, dictaturile și principiile…

Analfabetismul funcțional e definit ca „o noțiune ce se referă la persoanele care știu să citească, dar nu înțeleg ceea ce au citit”. Cu alte cuvinte, „o persoană ce poate reproduce verbal sau în scris un text, dar nu îl înțelege suficient pentru a-l folosi ca resursă în reușita unei acțiuni sau în performanță” este un analfabet funcțional.

Aflăm că „legea Educației a suferit peste 60 de modificări în 25 de ani, iar școala e captivă în predarea generalităților. După principiul – elevul trebuie să audă de toate! Un principiu contrazis de viața de zi cu zi, unde economia de piață are nevoie de oameni specializați.”

Care sunt consecințele, cine sunt profitorii acestei situații? Pentru a încerca să găsim răspunsul, iată o mică poveste: zilele trecute, un partid a organizat o manifestație în capitală. O filială locală a respectivului partid, a organizat rapid un grup de circa cincizeci de țigani, oameni condiționați economic de ajutorul social dat de primărie, grup pe care l-a trimis la București. Fiecare „simpatizant a primit o masă, o sută de lei și un bilet la meciul Stelei din acea seară”… Convenabil? Se pare că da, a fost convenabil pentru cele două părți ale tranzacției. Și povestea mai merită o precizare: se spune că reprezentantul respectivului partid a câștigat fotoliul de primar tot printr-o înțelegere cu liderii locali ai comunităților de țigani… Doar două dintre ele, pentru că analizele au arătat că voturile lor ar fi fost suficiente, ceea ce a făcut ca a treia grupare să nu mai trebuiască să fie luată în considerare… Iar analiza s-a dovedit a fi corectă.

Și-n aceste condiții, avem deja un răspuns la întrebarea de mai sus? Eu aș spune că da… Iar perdanții, cei mai importanți în această ecuație, cei peste capetele cărora se fac astfel de înțelegeri mizerabile, ei bine, perdanții sunt cetățenii onești, plătitorii de taxe și impozite, cei ce-și doresc o viață normală, într-o țară normală. Și mulți dintre ei, scârbiți tocmai de constatarea unor astfel de realități, refuză să participe la vot, ignorând faptul că în acest fel își deteriorează de la un scrutin la altul șansele unei vieți normale.