- Factorul (in)tern (1)
- Factorul (in)tern (2)
- Factorul (in)tern (4)
- Factorul (in)tern (5)
- Factorul (in)tern (6)
- Factorul (in)tern (7)
- Factorul (in)tern (8)
- Factorul (in)tern (9)
- Factorul (in)tern (10)
- Factorul (in)tern (11)
- Factorul (in)tern (12)
- Factorul (in)tern (13)
- Factorul (in)tern (14)
- Factorul (in)tern (15)
Lupta lui Traian Băsescu cu mogulii a fost o avanscenă imagologică, în culisele căreia s-au pus în operă mari asasinate economice împotriva României. A;a cum ]n umbra lui Ion Iliescu și Adrian Năstase au răsărit vlăstare ale corupției care au crescut ca iedera sălbatică în junglă, tot așa, dincolo de fumigenele diversiunii «corupția – amenințare la adresa securității naționale», «copii politici» ai lui Traian Băsescu au lucrat profesionist, chiar cu instrumentele de luptă ale statului împotriva corupției, pentru acoperirea celui mai mare asasinat economic asupra poporului român ca dimensiuni și consecințe pe unitatea de timp. Un asasinat economic care a destructurat suportul moral național, a pervertit valorile identitare naționale și a anulat suveranitatea poporului.
Moguli – spionaj – afaceriști
Recent citeam o „știre” care ne transmitea că:
Traian Băsescu, l-a atacat dur pe actualul președinte, Klaus Iohannis, susținând că acesta se folosește de «emoția colectivă pentru a-și atinge obiectivele politice».
Ei, asta da demagogie! Ne putem aminti, spre exemplu, scâncetul de cățeluș cu ochii în lacrimi «Să-ți fie rușine, Dinu Patriciu!» al ditamai candidatului la președinția României, Traian Băsescu. Această punere în scenă avea cumva alt obiectiv decât acela de folosire a emoției colective cu scopul atingerii unor obiective politice? Așa-zisa „luptă” a lui Băsescu cu Patriciu a avut în final un alt perdant decât poporul român? Se spune chiar că pe ștatele de plată ale lui Patriciu s-ar fi aflat consilieri ai președintelui Traian Băsescu și ai premierului Tăriceanu, lucru ce i-a permis să afle care erau dimensiunile economice ale securității naționale prevăzute în proiectul de lege, înțelegând astfel din vreme că speculațiile sale vor intra sub incidența prevederilor acestei legi. Având în vedere că legislația în domeniu n-a fost finalizată grație largului concurs acordat atât de liberali, cât și de social-democrați, în România contemporană nu se mai pune problema apărării împotriva subminării economice a securității naționale, nimeni nemaiavând a se teme să practice sabotajul economic… O practică pe care avocații politici ai transnaționalelor l-au deghizat în «neglijență în serviciu», sau în varianta mai dură în «abuz în serviciu»…
Care sunt consecințele? Păi, poți pune la pământ întreaga infrastructură feroviară, navală și rutieră a țării, poți produce prejudicii miliarde (nici nu contează moneda!), fără ca nimeni să răspundă pentru astfel de grave atentate la securitatea națională…
Un fragment interesant care ar explica cel puțin parțial eliberarea doamnei Renate Weber din funcția de consilier prezidențial ar fi cel care spune că „doamna consilier ar fi introdus la semnat, pe sfârșit de an și la grămadă, câteva sute de decrete de promulgare a unor legi, printre care și legea de aprobare a ordonanței guvernamentale prin care fostul premier Adrian Năstase, din poziția de contracandidat al lui Traian Băsescu în alegerile prezidențiale, i-a făcut cadou lui Dinu Patriciu Combinatul Petrochimic Midia Năvodari”. Înțelegem oare despre ce e vorba aici? Adică un consilier, o persoană pe care o consideri de încredere, vrea să te prostească în față, încercând să te facă să semnezi unele documente pe care altfel nu le-ai semna… E drept că asta a fost o versiune pusă în circulație… Trădarea a avut loc oricum, diferența fiind aceea că până la urmă s-a făcut cu gir parlamentar și semnătură prezidențială…
Generalul (r) Rogojan afirmă că:
(…) În operațiunea de manipulare bursieră au fost aduse personaje de mare rezonanță politică internă și internațională, de a căror protecție urma să beneficieze și Dinu Patriciu. El știa că toate dovezile irefutabile ale megaescrocheriilor sale financiare le-a furnizat Serviciul Român de Informații. Ca urmare, acțiunile determinate de Dinu Patriciu au vizat:
- mobilizarea primului-ministru, a Partidului Național Liberal împotriva Strategiei de Securitate Națională, deoarece aceasta avea ca scop apărarea intereselor de securitate energetică la care atentase Dinu Patriciu;
- blocarea adoptării pachetului legislativ al securității naționale, deoarece serviciile, preponderent SRI, ar fi urmat să capete o învestitură explicită în ceea ce privește eradicarea subminării economice;
- implicarea unor membri ai Comisiei parlamentare de control a SRI în tentative de racolare a unor ofițeri superiori ai Serviciului care să favorizeze partida liberală;
- permanentizarea agresiunilor informaționale împotriva structurilor de informații pentru securitate națională, mizându-se pe schimbarea din conducerea serviciilor a persoanelor care nu dau semne de bunăvoință față de PNL (Dinu Patriciu)
În războiul dintre liberali și Traian Băsescu, primii i-au acordat «azil politic» atât Renatei Weber, cât și Adrianei Săftoiu. La un deceniu distanță, Băsescu oferă explicații parțiale ale îndepărtării acesteia din urmă: «Adriana Săftoiu și soțul eu trădat. Adriana Săftoiu a plecat după ce mi s-au adus la cunoștință niște convorbiri telefonice. Instituțiile statului mi le-au pus la dispoziție, pentru că președintele trebuie protejat.» Reacția doamnei în cauză:
Traian Băsescu avea acces la orice convorbire telefonică își dorea […]. Nu a căzut nimeni pe interceptare. Se făceau interceptări în ideea că iese ceva.
Mai mult, la un post TV, Băsescu a mai afirmat că Adriana Săftoiu «sifona informații»:
Nu sifona numai către trusturi de presă. Avea clientela ei, avea și în mediul de afaceri și oameni corupți către care sifona lucruri din Cotroceni. Sunt stenograme (…)
Deci, ce-am avut? Spionaj la Cotroceni pentru corupți și afaceriști de tot soiul… Este ăsta un factor de slăbiciune internă a unui stat? Retoric vorbind, nu?