Aflu că „Dana Nalbaru și Dragoș Bucur au ales home schooling-ul pentru fiica lor de 9 ani, Sofia”. Mergând la sursă (4 în aventură), dincolo de imaginea cu care am rămas despre Dragoș Bucur dintr-o emisiune TV, mi se confirmă (cel puțin declarativ), niște oameni atât curajoși, cât și atenți cu viitorul propriului copil. Așa cum e normal pentru niște părinți responsabili….
Și-acum citatul:
Am retras-o pe Sofia de la școală. De tot. Am ales ca ea sa învețe în sistem home schooling despre lucrurile care îi plac și fără constrângeri, fără competiții impuse, fără note sau calificative. Ne-am gândit bine înainte de a lua această decizie și ne-am „făcut temele” înainte de a ne arunca spre un asemenea viitor. Am vorbit cu oameni care își educă în mod similar copiii, citim mult despre asta și ne-am asumat inclusiv schimbarea ritmului nostru de viață, conștienți fiind că noi vom fi cei care va trebui să o ajutăm și să o susținem în tot acest proces. Vom descoperi alături de ea o grămadă de lucruri, sunt sigură. Sunt sigură că vor fi și momente dificile, dar am încredere în noi, ca echipă și, unde-s doi puterea crește, nu-i așa?
Ce m-a determinat pe mine să iau această decizie? Ea. Potențialul ei. Mi-am dat seama că sistemul de învățământ, acesta organizat pe grupuri de oameni care trebuie să demonstreze în fața altora ce și cât știu, ce și cât au învățat, este depășit de vremurile pe care le trăim. Nu consider că a învăța e un lucru greșit, dimpotrivă, cred că este esențialul pentru a avea o viață frumoasă. Consider, însă, că felul în care învață copiii în școlile din ziua de azi naște în ei o grămadă de frustrări care au darul de a le distruge frumusețea interioară. Am vrut ca ea să nu piardă această frumusețe, să o las să se dezvolte în ritmul ei, să capete încredere în ea însăși, să înțeleagă că singur îți poți depăși limitele, să învețe să facă în viață ceea ce îi place cu adevărat, să nu-i fie teamă niciodată să o ia de la început, să fie independentă, să nu-i dicteze nimeni direcția în viață… Aș vrea să nu îi fie frică să spună nu, să-i ajute pe ceilalți și să se bucure de viață cu adevărat. Încerc să nu proiectez (deși mi-e greu să n-o fac) viitorul ei, ci să o ghidez atunci când are nevoie. O las pe ea să-mi spună sau să mă facă să-i înțeleg nevoile și mă supun acestora. Pentru că ea e altă persoană, cu alte nevoi decât ale mele, cu propriile trăiri și alegeri. Când scriu despre Sofia nu spun că ceilalți copii sunt mai puțin buni, că e greșit a merge la școală, nu lovesc în profesori sau mai știu eu ce alte interpretări ar putea cei cu rele intenții să dea. Spun ca EA nu s-a adaptat sistemului clasic de învățământ într-un mod armonios și că alegerea noastră are de-a face cu felul în care sistemul a afectat în sens negativ copilul NOSTRU. Atât. Nu e mai mult. Nu e o luptă de convingere dusă cu nimeni, ci o dorință de a ne ajuta fiica să aibă o viață frumoasă și plină de lucruri bune.
Fiind vorba de propriul lor copil, nu-i bănuiesc pe Dana Nălbaru și pe Dragoș Bucur de vreun joc de imagine. Dimpotrivă, citatul mi se pare a fi doar încercarea de a se apăra de atacurile la care intuiesc că vor fi supuși. Pentru că „sistemul” se va opune din răsputeri unui astfel de curent care ar crea premisele dezvoltării unor generații de adevărați „cetățeni” cu un puternic spirit critic, în defavoarea maselor amorfe ușor de manipulat (vezi Manipularea electorală). Estimez că, începând cu „cadrele didactice” și terminând cu BOR (Biserica Ortodoxă Română) și „oamenii politici”, tot „sistemul” va încerca să împiedice dezvoltarea unui asemenea fenomen…
Acestea fiind spuse, nu pot decât să le doresc succes în demersul lor. Și să sper că și alții îi vor urma… Desigur că acei alții în nici un caz nu înseamnă toți. Pentru că asumarea unui astfel de gest nu e joacă, presupune nu doar mari disponibilitate, eforturi zilnice, constante, ci și posibilitate (resurse intelectuale, emoționale și chiar financiare).
Și pentru a justifica titlul acestui articol, da, cred că cei doi părinți dau dovadă de curaj, dar e și o reacție absolut normală în fața deteriorării avansate a sistemului public de învățământ din România…
Și dacă suntem aici, ar fi interesant un sondaj de opinie:
P.S. În acest context, merită (re) amintit documentarul „Educația interzisă”…
OLE! BRAVO UNCHEȘULE!
BRAVO ȘI LOR, PĂRINȚILOR!!!!
E cea mai bună și lăudabilă METODĂ în care să-ți apropii copiii, să-i înveți TU ce/cât/cum TREBUIE, ajungând, datorită unor atari ”profesori” să iubească cartea!
Jos pălăria!
P.S. Apropos…sunt sigură că știi despre Prof.dr.Florian Colceag și Biofizicianul Virgiliul Gheorge care au scris/scriu mereu despre educație, modalitatea de a scoate maximum de potențial din copiii României care se nasc majoritatea geniali, dar școala, părinții, le taie aripile din zbor…
Dacă permiți ca aici, la tine pe blog, să postez o serie de transcripturi ale filmulețelor (în serie) despre educație, tipologii, modalități de abordare, dă-mi un semn! Am mai făcut-o și pe alte site interesant, dar nu e rău să fie afișate și aici. Ce zici?
Aștept cu interes nu doar transcripturile, ci chiar adresa filmulețelor pe care le-aș insera cuplăcere.
MUlțumesc.
UnCheșule, îți pot sugera o recomandare pe care s-o pui aici, la EDUCAȚIE?
Așa cum ai făcut recomandarea spre vizionare a celor interesați în privința documentarului de la „Războiul pe care nu-l vezi” trimițându-i la articole similare, gen ”Doctrina șocului”, poți face trimitere și la documentarul despre ”EDUCAȚIA INTERZISĂ (IEȘIREA DIN MATRICE) ”?
Mulțumesc pentru sugestie. Am rezolvat…
UnCheșule, am umplut pe-aici cu un maldăr de comentarii…mai sunt și altele…la fel de interesante, le lăsăm pentru altă dată și în altă parte? Ce zici?
Mulțumesc mult pentru contribuții. Am mai spus că adaugi plusvaloare… Desigur că pot fi lăsate pentru alte ocazii. Sper să mai fie…
P.P.S. Până una, alta…mă ocup de Turnurile Gemene!
”Din sală, altul: Cum pot fi oferiți copiilor cei 7 ani de-acasă când acestora, nu le dă educație părinții, ci societatea? Cum pot fi feriți de pornografia din școli, de toată educația nocivă care intră-n familie?
Pentru că homeschooling-ul (învățatul acasă) este foarte puțin dezvoltat la noi și trebuie să-ți asumi foarte mult ca părinte.
Virgiliu Gheorghe:Trebuie să-ți asumi foarte mult ca părinte! Trebuie să ne adunăm și să facem în așa fel încât să fie adoptat și homeschooling-ul și la noi.
Vom face presiuni…până la urmă oricum va fi adoptat pentru că, oricum, se plâng că n-au bani penru educație…de ce să nu lase educația pe mâna părinților care, au bani să-și crească copiii și, li se interzic practic, lucrul acesta…ceea ce arată că există un interes ideologic însă, problema e mult prea delicată și mult prea amplă ca s-o dezvoltăm acuma!
Prof.Chirilă: În America homeschool este apărut și legalizat demult și a apărut ca o reacție la ceea ce se întâmplă în școlile publice.
Virgiliu Gheorghe Deci, istoric vorbind la ora aceasta…și cred că ăsta este semnalul de alarmă – ne îndreptăm către un nou totalitarism!
Asemenea totalitarism n-a mai fost niciodată de când e lumea pentru că nimeni nu și-a mai pus problema până acum ca să schimbe modul de definire a identității de gen, adică să-i facă pe băieți – fete și pe fete, băieți!
Se creează HAOS creat de societate. Cum se lucrează? Se lucrează în general, prin narațiune = toate convingerile vechi, au un fundament narativ, în sensul că sunt niște povești, iar tu – în momentul în care îi vezi pe părinții tăi cum se manifestă-n familie, AIA E O NARAȚIUNE PENTRU TINE.
În general, tot ceea ce se întâmplă într-o societate tradițională are un caracter narativ. Aceste narațiuni sunt înlănțuite și fundamentează imaginea noastră interioară despre lume și modul cum funcționează această lume.
Ei bine, ce fac ei, acum? Pătrund cu narațiunile tale vizuale în sistemul nostru, în codul acesta narativ care definește modul de-a gândi, ȘI-L SCHIMBĂ!
Schimbă piesă cu piesă…și se trezesc oamenii că gândesc altfel, fără să-și dea seama de ce gândesc altfel…îi auzi ”eu gândesc așa, ăste e modul meu de-a gândi…”.
Tu gândești așa, dar modul tău de-a gândi a fost proiectat acum 50-60 de ani când, întemeietorul psihologiei comportamentale a spus: ”dați-mi o mulțime și voi face din cei, ce vreți: din unii – muncitori, din alții – ingineri, din alții – ORICE!
Deci, educația poate să formeze omul, mai ales când ai la îndemână mass-media ce cuplează, îl conectează pe copil de mic, când ai mașina de narațiuni, încet, încet, îi schimbi modul de-a vedea lumea.
Avem, întâlnim, întâmpimăm o nouă generație de copii care NU ȘTIU cum arată de fapt lumea, pentru că ei n-au avut experiența contactului cu lumea…NUMAI AU! Contactul lor fundamental este cu media, care malformează, alterează permanent imaginea despre lume.
Vă spun doar câteva lucruri: în România sunt de acum câțiva ani, 150.000, dar mi-a spus un prieten că sunt peste 300.000 de copii care-au crescut cu un singur părinte.
Acesta este un mare factor de risc…în general cei crescuți fără tată sau fără niciun părinte.
Vreau să vă spun că în țări ca Iordania sau Israel, doar 2% dintre copii cresc cu un părinte sau fără niciunul, în timp ce în America, 33% dintre copii cresc fără un părinte sau, fără niciunul.
Cred că ăsta este unul din cele mai bune indicatoare privind starea morală a unei țări, a unui popor.
Când au lansat conceptul contracepției și-al avortului, JUSTIFICARE primă a fost acea că copii să fie doriți și-atunci, până să devină doriți, îi putem elimina din orizontul vieții noastre.
Din nefericire însă, din cuprinsul studiilor publicate, în numai câțiva ani de la legalizarea avortului și-a contracepției, rata copiilor nedoriți a crescut foarte mult.
S-a ajuns azi, ca 33%, adică unul din trei copii cresc în afara familiei.
Eu nu cred…vă spun sincer să existe ceva mai grav pentru societatea umană azi, decât lipsirea copiilor de părinți, pentru că tot ceea ce se întâmplă în viața noaastră este legat de această matrice, de acest context al copilăriei, de modul în care relaționează copilul cu tatăl, cu mama…cum se dezvoltă structurile de atașament.
Un copil care nu și-a dezvoltat structurile de atașament din copilărie, se va lupta toată viața lui fiindu-i foarte greu să se atașeze de cineva și, chiar dacă se va îndrăgosti, îi va fi foarte greu să-și gestioneze relațiile sale emoționale și-atunci, pentru că nu știe s-o facă, se va refugia, va evita…va deveni anxios și de-aici vor apărea conflictele crescând iată, și rata divorțurilor! ”
DESPRE HOMOSEXUALITATE/Conferinţa “Tulburarea identităţii de gen şi viitorul omenirii” /Virgiliu Gheorghe, Pavel Chirilă, Andrei Dârlău
P.S. Dacă vrei tot transcriptul Conferinței, îmi spui, și afișez transcriptul INTEGRAL.
Alții, după ce se chinuiesc să-i aibă, vin alții – tehnocrați – și lovesc în gena copiilor pe termen lung, spre tâmpire:
”Spre exemplu, România a votat că este de acord cu introducerea în țară a organismelor modificate genetic fără să țină seama de toate studiile internaționale care arată că aceste organisme modificate genetic, din cauza glifosatului (pesticid folosit în agricultură pentru cultivarea organismelor modificate genetic), PRODUCE AUTISM! Iar 2025, estimările arată după grafice (nu numai la noi ci, peste tot…), datorită organismelor modificate genetic, JUMĂTATE DIN COPIII CARE SE NASC, VOR FI AUTIȘTI! Ăsta este termenul! Povestea este că se distruge cultura națională care până acuma a permis rezistența echilibrului dintre umanite și mediul natural.”
Florin Colceag și Miron Manega:
P.S. Și aici, la fel…chiar dacă am dat numai bucata care interesa, referitor la atentatul adus copiilor României.
Profesorul Florian Colceag despre Educatie – Partea 1
Eu zic ca începem de-acuma… avem de făcut un demers extrem de interesant și de important… îl consider eu, acela de-a dezvolta concepte și întelegere pe un domeniu care este extrem de actual, nu numai extrem de actual, extrem de exploziv! Pentru că una din crizele pe care le traversează omenirea în momentul actula, țara noastră în special, este O CRIZĂ EDUCAȚIONALĂ.
Ca să putem discuta despre acest domeniu, este nevoie întâi și-ntâi s-avem o imagine mai clară asupra conceptului de educație pentru că noi trăim acuma în niște vremuri în care conceptele pe care le avem despre educație, sunt arhaice, nu mai sunt niște concepte care se potrivesc vremurilor de-acum.
Vedeți… există vârste și vârste ale copiilor, când lor li se dezvoltă potențialele și li se deschid pentru adapatarea la societatea și mediul în care trăiesc.
La fiecare vârstă putem discuta despre altceva, în raport cu educația. CEVA dezvoltăm și educăm la copii la câteva luni, ALTCEVA la adolescență. Conceptul variază în funcție de etapa de vârstă, de cultură în care ne aflăm, de istoria pe care o trăim, ș.a.m.d….
Realitatea este că acest concept ține de noțiunile pe care o cultivăm pe harta mentală a copiilor. Dacă aceste noțiuni pe care le cultivăm pe harta mentală a copiilor le vor fi utile mai tarziu, ele se vor adânci.
Daca notiunile pe care le punem acolo nu se vor impiedica de-o realitate care nu se pot aplica, atunci este un efort zadarnic pentru ca se vor sterge. Educatia in acest sens, trebuie sa directioneze foarte bine, foarte clar…ce notiuni, ce principii, concepte, ce instrumente de gandire, ce cunostinte care sunt destul de semnificative sa poata fi aplicate in alte parti, trebuie transmise copiilor astfel incat sa le foloseasca pe parcursul intregii vieti.
Acuma daca am definit aceasta mica problema, sa luam istoria la rand si sa ne gandim ce concepte erau introduse prin educatie, in Vechiul Summer.
Cand s-a facut prima scoala, s-au descoperit tablite de lut in care elevii sumerieni scrijeleau cu caractere cuneiforme ideile pe care le capatasera in scoala.
Si unul spunea : ‘’Scoala e ingrozitoare. Daca nu ne facem temele pe care ni le cere profesorul, a doua zi vine responsabilul cu biciul si ne bate pana cand ne facem tema dubla’’.
De ce…pentru ca vremea vechiului Summer, conceptele care trebuiau sa intre in capetele copiilor erau disciplina si obedienta.
Ei erau soldati sau tarani. Sau mestesugari. Al treilea concept care era bagat cu biciul, era munca bine facuta in standardele sale.
Sa nu uitam, ca ei nu aveau metal, aveau si sabiile facute din lut, daca va imaginati sabii facute de lut acum 6000 de ani…era caolin pe care puneau un strat de nisip cuartos, si procedau ca japonezii cand isi faureau propriile lor sabii.
Intindeau acest mixt, il taiau in doua, il mai asezau inca-o data, si faceau prin mai multe indoiri repetate si aplatizari – o sabie, pe care arzand-o-n foc, ea devenea mai tare ca otelul, asa cum sunt si piesele ceramice din motoarele japoneze la momentul actual, care au fost facute dupa tehnologia sabiilor samurailor care semanau cu sabia sumeriana pentru ca erau straturi microscopice de caolin care se transformau mai tarziu in ceramica, sticla….ei, astea se puteau face numai cu o munca bine facuta, in standarde deosebite !
Deci, erau aceste trei principii mari si late. Trecand peste multe, multe veacuri, ne uitam acuma la ce se-ntampla-n Singapore, in care principalul scop al educatiei dpdv.al legii educatiei din Singapore…este cultivarea sensibilitatii copiilor la ceea ce este fragil si delicat, nu obedienta !
Dar, de ce ? De ce cultivarea la ce-i fragil si delicat ?
Pentru ca sunt doua mari probleme care-au aparut si care identifica directia de educatie locala : odata – problemele legate de mediu care este fragil si delicat, iar a doua problema este legata de dezvoltarea industriala locala din Singapore, care se face cel mai mult la momentul actual, prin nanotehnologie, la care nu poti patrunde decat daca ai o minte antrenata sa apreciezi ceea ce e fragil si delicat.
Singapore dealtfel, e lider mondial pe inovare, tehnologie si educatie.
Se coreleaza ! Deci, ganditi-va ce mare distanta e intre cele 6 milenii pe conceptul de educatie, pe ce punem pe harta mentala a copiilor.
Ne uitam la educatia pe care am avut-o eu si pe care am avut-o parintii Dvs.sau cei mai in varsta – EDUCATIA INDUSTRIALA, in care oamenii erau invatati sa fie alfabetizati functional – sa scrie, sa citeasca, sa socoteasca, sa aibe cunostinte de cultura generala pe care sa le poata aplica acolo unde este nevoie, adaptandu-se ulterior, profesiei.
Astea erau de fapt, marile chei, dupa care mai aparea si-nc-o treaba in privinta celor pasioanati, era o treaba de cultivarea pasiunii printr-o educatie extrascolara in cluburi scolare.
NOI NU MAI AVEM INDUSTRIE…industria a disparut ! Deci, tot ce-a-nsemnat epoca industriala a Romaniei, a disparut si ea !
Ce-avem acuma, cateva reminiscente de uzine si fabrici, nu pot sa hraneasca o populatie sau sa dea locuri de munca pentru o populatie intreaga.
Din cauza aceasta, in toata lumea, educatia industriala s-a prabusit si, prabusindu-se, sistemul asta a fost preluat de un altul, cu alte idealuri educationale, cu alte scopuri, cu altceva…sistemul american care-a fost prima oara lansat, de catre G.Bush. Acest sistem, ce-nsemna ?
Insemna un sistem de cuantificare stricta pe niste indicatori cantitativi, a progresului si succesului.
Eu in SUA, am intalnit niste cazuri foarte interesante : COPIII INVATAU CA SI CUM AR FI FOST DRESATI ! Ei stiau ca daca vor lua note mari, atunci vor primi bursa.
Si daca vor lua note foarte mari peste un anumit standard, vor fi admisi la Universitatile X, Y si Z.
Sistemul inca functioneaza in America, Canada, samd…dar s-a-mbunatatit un picut, la normele de admitere : ei sunt admisi la universitati nu numai daca au note foarte mari la concursuri si la scoala, ci si daca au activitati sociale, daca au activitati sportive, etc, etc…se-adauga la portofoliul elevului si, la scorul final sunt admisi la universitatile bune.
Profesorul Florian Colceag despre Educatie – Partea 2a
Intr-un fel este un sistem de conditionare al lor, care le omoara insa, PASIUNEA ! Ei numai dezvolta pe pasiune proprie pentru ca tot timpul lor liber este consumat de nevoia de a se supune unor rigori.
Sistemul a fost preluat si la noi, si a omorat pasiunea pentru carte a elevilor. Deci in momentul actual, de la gradinita-ncepand, copiii au concursuri scolare in care, aproape toti raman in urma. De ce ?
Pentru ca un concurs inseamna cativa castigatori de premiul 1, 2, 3…restul sunt perdanti, si-atunci ei se deprima considerand ca nu sunt buni de nimica pentru ca n-au luat rezultate deosebite, au relatii proaste si cu scoala si cu familia ulterior, le scade stima de sine, si de-aicea urmeaza rateul scolar, abandonul scolar crescut, si tot soiul de alte fenomene.
Vedeti ?! E foarte important sa intelegem de la bun inceput ce vrem de la copii. De ce-au gandit americanii sistemul lor, preluat si de noi ? Ce doreau ?
O POPULATIE SUPUSA NORMELOR care, daca li se spune sa faca ceva, FAC ACEL CEVA, pentru ca depind de sistem ! Au fost invatati sa depinda de sistem (si noi nu ?) omorandu-si libertatea proprie. Intr-un fel, se vede un fel de continuitate cu vechii sumerieni.
Pentru ce, in Romania se practica un sistem relativ asemanator ? Pentru ca acei copii vor deveni adulti si vor lucra in continuare, in multinationale. Si in multinationale nu trebuie sa ai idei, trebuie sa te supui la ce ti se spune SI PENTRU CA ACUMA, ROMANIA ESTE UNA DINTRE TARILE CARE SE PREDAU MULTINATIONALELOR !
Asta este una dintre concluzii…deci, ganditi-va bine…ca educatia sa nu ajunga un instrument de dresura, este necesar ca ea sa se dezvolte pe potentialele copiilor, dezvoltarea potentialelor copiilor.
Ganditi-va bine ca un copil care intra la 2 ani la gradinita si sta in scoala pana-n clasa a 12-a, termina sa zicem la 18 ani si mai face pe urma inca 3-4 ani de facultate, traieste 20 de ani in scoala. TIMP DE 20 DE ANI AI TIMP SA-L DRESEZI ASTFEL INCAT LA SFARSIT, SA IASA CE VREA SISTEMUL !
Asta este deocamdata, realitatea ! Deci, intra copii cu potential intelectual si de personalitate inalt, si la sfarsitul liceului, marea lor majoritate se pomenesc in pragul somajului, NESTIIND SA FACA NIMICA CONCRET, FARA INCREDERE IN PUTERILE PROPRII, FACAND ULTERIOR O FACULTATE CARE LI SE DESCHIDE IN FATA….SI DUPA FACULTATE, RECALIFICANDU-SE CA VANZATORI la aprozar, ca fara diplôme nu te primeste nici ca vanzator la aprozar, nici ca frizer…ok ?
Pentru ca piata de locuri de munca, nu-i ofera nimic. Asta e marea problema si e foarte multumit cand il prinde o multinationala cu un salariu, din care sa poate supravietui.
Deci, in America a aparut contra-curentul acesta : ‘’niciun copil sa nu se plictiseasca’’. Iar acest contra-curent incepe sa castige teren, ca fiind urmatoarea forma de educatie care se relationeaza la invatarea individualizata a copilului si la educarea/cultivarea abilitatilor native pe care le are, la maximul de potential pe care-l poate atinge, dupa care – schimba ei lumea !
Dar avem doua curente opuse. Noi nu apartinem nici celui de-al 2-lea curent, va spun de pe-acuma, ca sa nu avem surprize. Primul curent este un curent de ensclavizare a populatiei prin educatie, al doilea – deliberare prin educatie.
Doua curente atat de opuse incat nu pot functiona impreuna, dar care pot avea si produse comune, tolerate de primul, promovate de-al doilea. Pare un demers straniu ! Ganditi-va ca lumea e-nschimbare.
Ganditi-va de exemplu, ce s-a-ntamplat dupa aparitia internetului. Daca inainte de aparitia internetului, pe vremea lui Ceausescu toata decizia era centralizata, si toata lumea credea in tatuca care dadea ordine superioare, era zeul locului….si ce spunea tatuca, asta era…si se realiza pentru ca erau o gramada de tovarasii in functiune si aranjau ca nu cumva sa se intample altfel, intre timp a aparut internetul.
Si, desi in momentul actual sunt o gramada de tendinte de a se reveni la comunism, etc, ect…nu se mai poate ! De ce nu se mai poate ?
AU APARUT RETELE SOCIALE ! Pe retelele sociale oamenii decid ce sa faca si actioneaza, n-au nevoie de comanda nimanui…este feed-back-ul din partea societatii. Nu numai la noi se intampla treaba asta.
In lume, la momentul acesta, marile planuri de manevrare, cucerire, samd…sunt deseori dejucate de societate care, pe retele de socializare iau alte decizii si spun ‘’noi nu vrem asta, nu ne intereseaza.’’ – a aparut feed-back-ul social !
Au aparut tendintele de a-si alege drumul propriu. Acum 20 de ani, aparusera cateva firme care au facut cursurile proprii pe care le predau pe sistemul de calculatoare si internet, si aveau examene proprii iar cine castiga (mai ales pe IT erau acestea…) premiul cel mare, era considerat inginerul pe sistemul IT, pe ceea ce faceau ei.
Microsoft a facut astfel de cursuri, si nu i-a trecut pe copii prin diplomele unor universitati, ca n-aveau nevoie de ce le dadeau universitatea.
Ei au luat pe o gramada de abandonati scolari si i-au facut ingineri de IT ; aia n-aveau 8 clase primare facute cu diploma, dar nu le-au pasat !
Diplomele pe care le-au dat ei, erau cele care-i validau !
Sistemul centralizat in educatie deasemenea, a inceput sa crape pe la colturi, pentru ca educatia nu se adreseaza nimanui !
Educatia oficiala !
N-are in vedere un copil, n-are in vedere un tip de personalitate, n-are in vedere decat niste cunstinte care trebuiesc transmise cu forta si recuperate ulterior prin toceala cu forta…sau, niste numere de circ scoase pe la diversele concursuri, in care ii arata ca au fost in stare sa parcurga si sa faca anumite chestii de oarecare virtuozitate.
Dar…sensibilitatea copilului nu este admisa, afectivitatea copilului nu este admisa, motivarea copilului nu este admisa, parerea sa despre sine, stima de sine nu este luata in consideratie, factorii motivationali care-l fac pe copil sa fie activ sau sa se retraga sa nu mai faca nimic toata viata, nu sunt luati in calcul, LA NOI !
In alte parti, sunt luati in calcul.
Profesorul Florian Colceag despre Educatie – Partea 3a
Unde sunt luati in calcul? Peste tot unde au inceput sa apara si s-au dezvoltat retelele sociale care, cer anumite schimbari. Buun..care va mai amintiti despre razboiul din Beirut ? Cand s-a-ntamplat razboiul din Beirut ?
-Care din ele ?
-Ultimul… cand erau militiile-alea crestine si musulmane care se omorau pe strazi.
-Acum vreo 5 ani..
-5 ani, 15…au fost mai multe evenimente de tipul acesta ; Beirutul fiind Parisul orientului de altfel, un oras fermecatori si cu niste oameni, absolut fermecatori ; vreau sa va arat ce s-antamplat din momentul in care retelele sociale au inceput sa functioneze…stiti in ce tara este Beirutul ?
-In Liban
-Exact. O colega de-a mea din Liban a scris un material despre schimbarea produsa de reactia sociala, care este imediata. Spunea asa : ‘’indiferent de stilul de invatare, de caracteristici, samd….exista niste piloni de educatie care trebuie respectati…de ce ? Pentru ca sunt niste seminte care genereaza alte seminte, ulterior. Intram un pic, pe fiecare.
Vedeti, aici avem cei 4 piloni pe care-i putem vedea : pasiunea, identitatea, diversitatea si intelegerea. Ea a facut un studiu foarte interesant si semnificativ. Mi-a trimis un chestionar mie si altor experti in educatie (au fost cateva zeci…) in care noi am completat intrebarile, dand idei.
Dupa care a luat cuvintele cheie pe care le-a avut fiecare comentariu in parte, inspirate de acesti patru piloni ai educatiei si-a ajuns la niste concluzii. Care-au fost concluziile ?
1.CHEIA PASIUNII : ce creeaza pasiunea ? Interes, descoperire, iluminare, experiment, actiune, obtinere, diferenta, spatiu, scopuri, forta, curiozitate, invatare, utilitate, etc.
Materialele pe care vi le prezint o sa le aveti pe mail, toata lumea. Deci, daca noi cultivam pasiunea la copii, din cauza acestui pilon, se dezvolta alte caracteristici legate de pasiune care practic, conduc la recuperarea potentialelor si la activarea potentialelor.
De ce este nevoie de aceasta ? Pasiunea inseamna programme de enrichment, programme de imbogatire in care nu dai note, cercetezi orizonturi de cunoastere. Mergem impreuna sa vedem cat de departe ne duce mintea.
Noi acuma putem sa le facem una, conform legilor educatiei la care am contribuit suficient de mult si putem pune pe picioare ce spun….putem face acest lucru pentru ca avem programme de ‘scoala dupa scoala’…avem ore la decizia scolii care sunt liber alese, nu sunt la impuse.
Nu dai note, doar lucram impreuna ca sa facem mai departe PROGRES si sa aflam lucruri noi pe ce ne intereseaza.
Ganditi-va…copiii se duc la scoala si se plictisesc ingrozitor pentru ca nu-i intereseaza nimica din ceea ce se preda, pentru ca N-ARE APLICABILITATE, nu pot pune o cunostinta oarecare la lucru pentru un scop anume, pentru ca nu exista scopul anume !
Am cultivat pasiunea pe niste directii oarecare, avem cateva exemple in tara de oameni care-au cultivat pasiunea copiilor ; este un profesor care este si inspector acuma in Constanta – Ion Barar se numeste…care a pasioant pe copii de tehnologii spatiale.
Tehnologii spatiale intr-un liceu. Pare absolut demential insa, dupa ce termini liceul, copilul este angajat la NASA, elevii lui…ii i-a asa, pe toti ! Nici nu se mai uita, pentru ca au o pregatire care i-a invatat sa gandeasca altfel.
Mai e un profesor care tot inspector este in clipa de fata, s-a pensionat, nu stiu daca mai este inspector….pe undeva prin Suceava care, la el acasa am facut un telescop si vin copii din 7 sate la el acasa, sa studieze Cerul si constelatiile prin telescopul profesorului.
Deci, pe astronomie. Asta se cheama cultivarea pasiunii. Si, deasemenea, rezultatele lui sunt stralucite. Foarte multi din ei, desi domeniul este extrem de ingust, se duc in aceasta directie. Buun…urmatoarea cheie :
PILONUL IDENTITATII. Adica, cine sunt, de unde vin, incotro ma-ndrept, ce treaba am ! E o mare intrebare asta, pentru ca la nivelul copiilor, termina liceul…sunt dezorientati total.
NU STIU LA CE SUNT BUNI…daca-i intrebi in pubertate ‘ce vrei sa te faci ca profesie, mai tarziu ?’, ridica din umeri si spun ‘nu stiu !‘, ‘m-am gandit dar nu m-am hotarat, nu stiu ce sa ma fac’.
DE CE ? NU SE CUNOSC ! Nu-si cunosc identitatea, nu-si cunosc caracteristicile proprii, nu stiu la ce sunt buni, unde pot fi de ajutor !
Au fost invatati sa fie egocentrici si, din cauza asta problema pe care si-o pun este ‘’unde mi-ar place sa fac ceva’’, NU unde as putea sa fiu util !
Si-atunci, daca nu pleaca pe conceptul de utilitate, ci pleaca pe conceptul de placere, evident sunt in confuzie si, pe pilonul identitatii, n-ai ce sa construiesti !
Dar ce se poate construi ? Calitate, recunoastere, sinele, haruri…haruri ! Fratie, datorie, da ? Le vedeti pe toate-acolo…nu vi le mai citesc.
Deci, este motivant ca in momentul in care ai plecat pe cheia identitatii si stii cine esti…la mine vin foarte multi copii si din diverse locuri, si din tara, si din strainatate, ca sa-i evaluez, sa le spun parintilor catre ce directie sunt ei buni, mai tarziu ca sa poata dezvolta, fara sa se nege ulterior.
Si, le este de ajutor ENORM, IMENS pentru ca ei investesc in directiile lor naturale de dezvoltare…copiii au succes, si dupa ce au succes, nu-i mai opresti.
Vedeti..acuma fac o mica paranteza : la 3 ani, 80% dintre copii sunt supradotati.
La nastere, toti sunt supradotati.
In primul an de viata, copilul isi pierde jumatate din neuroni din cauza neutilizarii acesturi potential.
Parintii nu le antreneaza potentiale care sunt deschise la momentul acela, si mecanismul pe care il are organismul de eliminarea redundantelor, face ca mitocondriile celor nefolosite sa omoare celula cu ajutorul rizozomilor.
Iar celula respectiva, ea dispare…nu mai conteaza !
Profesorul Florian Colceag despre Educatie – Partea 4a
Deci, daca ii ignori, nu le folosesti potentialele, la 3 ani, 20% s-au pierdut si numai au prea multe caracteristici care sa le dovedeasca potentialul initial.
Daca te ocupi de copil la 2 ani, el poate sa stie o limba straina, poate sa stie sa scrie, sa citeasca, sa socoteasca, sa cante la un instrument, sa arate pe harta…daca te ocupi de el, devreme! De ce?
Pentru ca se identifica cu ceva…daca l-ai uitat acolo intr-un colt, il speli, il hranesti si nimic in plus, el nu se mai identifica cu nimica si-atunci se subevalueaza, se subutilizeaza, nu se dezvolta in continuare si asta duce la probleme foarte semnificative.
Dar daca reusesti sa-l faci sa stie cine este, de unde vine si-ncotro se-ndreapta si ca are de facut niste pasi ca sa reuseasca, si sunt multe conditii in cale ca sa reusesti unde trebuie, cum se dezvolta toate aceste caracteristici ?
Individualitate, mers inainte, identitate, samd…putem sa recuperam si la varste mai tarzii ? Da.
Raspunsul este da…odata ce-am dat drumul la cheia identitatii, ei pot sa recupereze o mare parte din potentialele pierdute, chiar cu retelele neuronale cu ajutorul celor stem care refac retelele neuronale.
Au inceput studiile pe aceasta directie cam de prin 1995 si intre timp, ele s-au consolidat si au demonstrat ca acest lucru se poate, si se face !
Dar cand esti nimeni si te negi…ganditi-va la reactia copiilor intre pubertate si adolescenta, cand totul este NU ! ‘’Eu nu pot, eu nu vreau, nu ma simt in stare, nu sunt bun, da ?’’
Nu au sentimentul identitatii, nu se cunosc…si asta este un mare pilon !
Si ganditi-va ca acesti piloni sunt scosi la suprafata ca tendinta de educatie, in Liban !
De catre cine ? De catre Haraka Harem care este foarte activa, printre altele…pe retelele de socializare si care PRINDE tendintele si intelegerea nevoilor oamenilor.
Mai departe…
DIVERSITATEA, pilonul diversitatii. Vedeti ?
E-o problema. Exista doua categorii de copii care au probleme enorme in societate : sunt cei foarte dotati intelectual si cei subdotati intelectual.
Intelectual sau senzorial sau fizic, sau orice fel….daca nu-i dotat fizic, el este aratat cu degetul; daca este subdotat fizic, este aratat cu degetul.
Daca este ala grasu’ care nu poate sa sara peste capra, asa…el e tinta bataii de joc ! Daca este Speedy Gonzales cel care este capabil sa faca cine stie ce performante extraordinare pe teme – sportiv, nu neaparat intelectual, pe orice directie…el este din nou, tinta poreclelor si-a invidiilor.
Daca e inteligent, e cap patrat, e tocilarul, etc, etc….deci, curba asta de eliminare de pe Curba lui Gaus, a celor care sunte departati de medie, e permanenta si ea dispare numai cand toti copiii sunt invatati sa accepte, sa recunoasca, sa aprobe si sa se bucure de diversitate cand se intelege ca echipele se fac cu oameni cu abilitati diverse – genul Harap Alb cu echipa lui de ciudati, ca nu era niciunul normal, dar toti faceau o echipa fantastica, abilitatile lor fiind deosebite.
Ei, aici este o mare problema pentru ca educatia, sistemul actual incearca sa aplatizeze sau sa separe numai o anumita categorie pe care s-o promoveze si categoria asta este de copii cu abilitati inalte, care fac eforturi, care trec prin furcile caudine si care pleaca din tara si spun ‘’la revedere’’ pentru ca n-au fost tratati bine, si asta este o mare problema.
Nu se reintorc in sistem pentru ca-l percep ca fiind un sistem punitiv, de la bun inceput si pe care trebuie sa-l infrangi, ca pe un lagar de concentrare.
Aici e marea problema ! Dar ce ne invata diversitatea ?
Expresie, acceptare, diferenta, expunere, deschidere, samd…uitati-va bine, momentul in care ii invatam pe copii sa apropie, nu sa elimine, da ?
Sa se bucure de diversitate, nu s-o omoare din start….inteleg universalul, inteleg conflictul, inteleg conexiunile, inteleg variatia, personalitatea, diferentele, curiozitatea, libertatea, procesele…deci, practic li se dezvolta un univers de intelegere urias !
Dar la ce duce intelegerea asta ?
Cat de departe si cum functioneaza aceasta intelegere ? E o problema mare si bine de-nteles !
Ea se reflecta in programe educative ? Cand anume scoala poate trata problemele legate de ceva fundamental ?
Care, ce produce? Produce salturi de personalitate al copilului. La noi, se produce asa-ceva, prin scoala ? Nu ! Se produce mai degraba prin gasca din coltul strazii ?
Din pacate, da ! Deci, vedeti o revolutie a educatiei astfel incat sa repotenteze potentialele copilului ? Sa le depuna, sa le expuna, sa faca ceva cu ele ? In mod normal ar trebui sa-l faca un sistem de educatie pentru ca in clipa de fata, copiii sunt expusi multor surse de educatie.
Cea mai slaba e scoala. Dar…educatia strazii, educatia mass-mediei, educatia televizorului, educatia internetului, etc…sunt multe, si informatii care curg de peste tot, si curg tendentios si lasa niste stampile pe mintea copiilor, pe harta lor mentala se cultiva o gramada de lucruri care n-au ce cauta, ca nu le foloseste la nimic.
Un program educativ tinut intr-o scoala, care sa-i invete si sa accepte sa inteleaga ca diversitatea este cheia echilibrului, ar fi cu totul si cu totul alta istorie. Mergem mai departe…
CHEIA INTELEGERII, al patrulea pilon.
Buuun…ce produce acest al patrulea pilon? Dragoste, putere, ascultare, invatare, analizare, umanitate, intuitie….le vedeti pe toate, si le puteti citi!
Dar, cum le-ntelegem ? Le intelegem dupa niste criterii dupa anumite instrumente ?
Sau le intelegem printr-un act prin etape ? Stiti…intelegerea este ceva foarte dificil.
Majoritatea oamenilor merge pe recunoasterea peternelor, nu merg pe intelegerea mecanismelor.
Ei intuiesc fenomenele, nu se apropie de ele ca sa le inteleaga si ce se intampla in interior – care sunt cauzalitatile, care sunt consecintele, cum se leaga, cum se duc mai departe…cine ii poate invata asa-ceva ? Un program educativ !
Profesorul Florian Colceag despre Educatie – Partea 5a
Noi toti avem o anatomie proprie! Avem un corp care are nevoi si care ne ghideaza ca sa-si satisfaca nevoile. Noi ne-ntelegem propriul corp ?
Ne-ntelegem propria personalitate ? Ce spunea Tales din Millet ? Cel mai greu lucru pentru un om, este sa se inteleaga pe sine insusi.
Ce minunatie de educatie ar putea exista daca s-ar cultiva aceasta cheie a intelegerii ?
Daca s-ar putea merge dincolo de fundul pesterii, intelegand mecanismele din spate.
Ne uitam la cineva si spunem: “imi place, e un om frumos.”
Sau, e un om urat, sau este un om interesant, sau nu stiu cum….dupa ce ii judecam ? Dupa niste standarde ?
Sau dupa functionalitatea pe care o are personalitatea respectiva ?
Omul are niste caracteristici perfecte de puber sau adolescent…deseori intreb ‘’fetelor, sunteti frumoase ?’’, Da ?!
Una zice da, alta zice – n-as fi sigura ! De ce, ca nu te conformezi standardelor obisnuite si ai ochelari ! Da…e mai cool sa fii cu ochelari sau sa fii cu aparat dentar, samd…de cand a aparut o cantareata cu aparat dentar, toate au vrut aparat dentar.
Dar eu le intreb altfel : ‘gandesti frumos ?’
Se gandeste ceva…’mda…’.
Te porti frumos ?
‘Da.’
Privesti partile frumoase ale oamenilor ?
Da.
Vorbesti frumos ?
Da.
Te misti frumos ?
Da.
Tratezi frumos pe ceilalti ?
Da.
Atunci esti foarte frumoasa.
Dar, ca sa poti sa-ntelegi de fapt conceptul de frumusete, la ce-l aplici ?
La simetria figurii, sau la frumusetea caracterului ? Unde se aplica ?
Care este nivelul de aplicabilitate a unui concept ? Noi acuma avem conceptul de IQ ; poti sa masori cantitativ niste caracteristici care tin de personalitatea si de structura unei persoane si care sunt calitative ?
Nu cumva masurarea, cu un instrument metric al unor fenomene dinamice nu e potrivita sau unor fenomene complexe ?
Cat de departe merge intelegerea noastra, in clipa in care noi folosim si-acuma, conceptul de produs intern brut sau gdp, care nu face nicio diferenta intre doua tari care au acelasi gdp, acelasi produs intern brut, dar una produce cocaina si prostitutie, cealalta produce tehnologii inalte si ecologie.
Si pe cap de locuitor se constata ca exista acelasi venit, numai ca la cea cu cocaina si prostitutia, toata averea e in mana a 10 bogatani care sunt si cap de mafie, iar ceilalti mor de foame…in timp ce dincolo, este un produs care-i hraneste pe toti si care le da tuturor speranta de viata mai frumoasa, etc…deci, are sens sa pui o masuratoare cantitativa pentru un fenomen calitativ ?
Nu sunt astea parte, din cheile de intelegere ? Unde se pot face astfel de demersuri ?
Intr-o societate in care se dezbat lucrurile, in care se patrunde dincolo de aparenta, nu se supun regulilor tocelii si a reproducerii, ci se dezbat !
Foarte multe sisteme educative se bazeaza pe dezbatere, pe descoperire, da ?
Asa…de ce este atat de important sa ai acesti piloni ai intelegerii ?
Pentru ca ajuta copiii sa recupereze din potentialele lor, pierdute anterior.
Este extraordinar ca mugurele-acesta de face aripi si de-a zbura, nu se pierde in clipa in care copiii dau de conditii dificile ! Din contra !
Ei se lupta si vor sa se ridice, dar la un moment dat cedeaza….si cand cedeaza, spun…si aici este marele moment ingrozitor in care spun un lucru ‘’ma dau si eu cu ceilalti, ca sa am cu cine trai in preajma’’.
Si nu-si mai infrunta conditiile si-si pierd toate abilitatile inalte, ajung niste oameni comuni care ar fi putut ajunge niste genii !
Si va spun de-acuma, ca sa nu avem discutii ulterior : programele pe care noi le promovam, sunt destinate tuturor copiilor !
Dar tinta lor este recuperarea abilitatilor inalte, dezvoltarea personalitatii, maximizarea potentialelor, nu ensclavizarea copiilor.
Deci, nu sa-i facem sclavi pe brazda pentru beneficiul unei societati, unei mafii, unor multinationale sau altceva….copiii acestia, vor schimba lumea in bine, in momentul in care vor avea potentialele recuperate, si vor cunoaste pentru ce lupta.
Acuma va dau pauza. Puneti-va intrebarile pe hartie ca ora viitoare incepem cu intrebarile Dvs. Aici avem foi si pixuri.
Care m-a-ntrebat daca este potrivit sa-si dea copilul la o scoala Montessori si ce se va intampla dupa ce termina gradinita Montessori ?
Unde sa dea in continuare…asta ar fi o tema de interes comun pentru foarte multi, as vrea sa raspund la aceasta intrebare, care este deosebita.
Raspunsul este simplu. Un bonzai daca este pus intr-un pamant fertil, se face copac mare. Daca e tinut in ghiveci, ramane bonzai.
Baga copilul, pe o anumita perioada de varsta intr-un mediu de invatare bun pentru dezvoltarea proprie, el nu mai ramane bonzai !
Creste, pentru ca-i permite mediul de invatare. Deci, noi trebuie sa ne luptam sa schimbam mediul de invatare.
Nu sa cautam doar oportunitatea unei alte scoli la care sa duc copilul !
Trebuie sa schimbam sistemul, cel mai clar ! Pentru asta, vor trebui informati profesorii, educati parintii, deci de-acum incolo urmeaza un efort foarte mare !
Caci altfel, semintele care-au fost puse mai-nainte, Waldorf, Montessori, Renner, Step by Step, samd…care functioneaza net mai bine decat sistemul educativ al Min. Educatiei formal si care se termina cu o diploma care are valoarea hartiei pe care e tiparita, nu ne da posibilitatea mai departe sa facem prea multe alegeri.