Interviu pentru revista „Immortality”, în 1899, chiar în laboratorul lui Tesla din Colorado Springs:

– Domnule Tesla, aţi dobândit gloria omului care a studiat procesele cosmice. Cine sunteţi dv. domnule Tesla?

– Este o întrebare corectă, domnule Smith, şi o să încerc să vă lămuresc.

– Se spune că sunteţi din țara numită Croaţia, anume din regiunea Lika, unde, împreună cu oamenii, cresc copacii, pietrele şi cerul înstelat. Se spune că satul dv. natal poartă numele unei flori de munte, iar casa în care v-aţi născut se află lângă pădure și biserică.

– E adevărat. Sunt mândru de originea mea sârbă şi de țara mea, Croația.

– Futuriştii spun că secolele XX şi XXI s-au născut în capul lui Nikola Tesla. Ei salută conversia câmpului magnetic şi aduc ode motorului cu inducție. Creatorul lor a fost numit vânătorul care a prins în plasa lui lumina din adâncimile pământului şi războinicul care a capturat focul din cer. Că este părintele curentului alternativ, care va face ca fizica şi chimia să domine jumătate din lume. Industriașii îl vor proclama sfântul lor suprem. În laboratorul lui Nikola Tesla a fost prima dată desfăcut un atom și a fost creată o armă care provoacă vibraţii seismice. Acolo au fost descoperite raze cosmice negre. Cinci rase i se vor închina în templul viitorului, pentru că le-a arătat un mare secret: că elementele lui Empedocle pot fi impregnate cu forţele vieţii din eter.

– Da, acestea sunt câteva dintre cele mai importante descoperiri ale mele. Dar sunt un om învins. N-am făcut cel mai important lucru pe care aș fi putut să-l fac.

– Care este acest lucru, domnule Tesla?

– Am vrut să iluminez tot Pământul. Există suficientă electricitate pe el ca să devină un al doilea soare. Lumina ar apărea în jurul ecuatorului, ca un inel în jurul lui Saturn. Omenirea nu este pregătită pentru măreție și utilitate. În Colorado Springs am impregnat pământul cu electricitate. La fel putem trezi și celelalte energii, cum ar fi energia mentală pozitivă. Aceste energii există în muzica lui Bach și a lui Mozart, ori în versurile marilor poeți. În interiorul Pământului sunt energii de bucurie, pace şi iubire. Materializarea lor sunt florile care cresc pe el, hrana pe care o obținem de la el şi tot ceea ce-l face căminul omului. Am petrecut ani căutând modul în care această energie i-ar putea influenţa pe oameni. Frumuseţea şi mirosul trandafirilor pot fi folosite ca leac, iar razele soarelui, ca hrană. Viaţa are un număr infinit de forme, și datoria oamenilor de ştiinţă este aceea de a o găsi în formele materiei. Trei lucruri sunt esenţiale pentru aceasta. Tot ceea ce fac eu este să le caut. Ştiu că n-am să le găsesc, dar n-am să renunț.

– Care sunt aceste lucruri?

– Primul este hrana. Ce energie stelară sau terestră îi poate hrăni pe cei înfometaţi de pe Pământ? Ce vin poate potoli setea, pentru ca oamenii să se bucure şi să înţeleagă că sunt zei? Al doilea lucru este să distrug puterea răului şi suferinţa din viaţa omului! Acestea apar uneori ca o epidemie în adâncimile spaţiului. În acest secol, boala s-a extins de la Pământ la Univers. Al treilea lucru este acesta: Există un exces de lumină în Univers? Am descoperit o stea care, după legile astronomice şi matematice, ar putea dispărea fără ca ceva să se schimbe. Această stea se află în galaxia noastră. Lumina ei este atât de densă, încât ar putea încăpea într-o sferă mai mică decât un măr, şi în acelaşi timp mai grea decât sistemul nostru solar. Religiile şi filozofiile ne învață că omul poate deveni un Hristos, Buddha sau Zoroastru. Ce încerc eu să demonstrez este revoluţionar şi aproape de neatins. Este ceea ce trebuie făcut în Univers pentru ca fiecare fiinţă să se nască precum un Hristos, Buddha sau Zaratustra. Ştiu că gravitaţia este potrivnică zborului. Intenția mea nu este să fac aparate zburătoare, ci să-l învăţ pe individ să-şi recâștige conştiinţa propriilor aripi. Mai mult, încerc să trezesc energia conţinută în aer. Există izvoarele principale de energie. Ceea ce se consideră a fi spaţiu gol este doar o manifestare a materiei care nu este trezită. Nu există spațiu gol pe această planetă şi nici în Univers… În găurile negre, despre care vorbesc astronomii, se află cele mai puternice surse de energie şi viaţă.

– La fereastra camerei dv. de la hotelul Waldorf-Astoria, la etajul 33, în fiecare dimineaţă vin păsările.

– Oamenii ar trebui să iubească păsările. Asta pentru că au aripi. Și oamenii le-au avut odată, reale și vizibile!

– Din acele zile îndepărtate, când erați în Smiljan, n-ați încetat să încercați să zburați.

– Da, am vrut să zbor de pe acoperiş şi am căzut. Calculele copiilor pot fi greșite. Rețineți că tinerii vor să aibă totul în viaţă!

– Aţi fost vreodată căsătorit? Nu s-a auzit despre vreo femeie de care să fi fost atras. Iar pozele din tinereţe arată că eraţi un bărbat atrăgător.

– Da, nu m-am îndrăgostit. Există două căi: prea multă afecţiune sau deloc. Calea de mijloc serveşte la întinerirea rasei umane. Pe unii bărbaţi, femeile îi alimentează, le întăresc vitalitatea şi spiritul. Pentru alții, a fi singur are acelaşi efect. Eu am ales această a doua cale.

– Admiratorii dv. sunt nemulțumiți de faptul că atacați teoria relativității. Partea ciudată este afirmația dv. cum că materia n-ar avea energie. Dacă totul este încărcat cu energie, unde este ea?

– Mai întâi a fost energia şi apoi materia.

– Domnule Tesla, e ca și când ați spune că v-a născut tatăl dumneavoastră.

– Exact! Cum s-a născut Universul? Materia se creează din energia originară şi eternă, pe care noi o cunoaştem ca „lumina”. Ea a strălucit și așa au apărut stelele, planetele, omul şi totul pe Pământ şi în Univers. Materia este o expresie a formelor infinite ale Luminii, pentru că energia este mai veche decât ea. Există patru legi ale Creaţiei. Prima este aceea că mintea nu poate concepe sau măsura matematic sursa structurii, încurcate şi obscure; în această particulă încape tot Universul. A doua lege este răspândirea întunericului, care este adevărata natură a luminii: din inexplicabil se transformă în lumină. A treia lege este nevoia luminii de a deveni materie de lumină. A patra lege este: nu există nici început și nici sfârşit; cele trei legi anterioare se manifestă mereu, și așa, Creaţia este eternă.

– Fiind ostil teoriei relativităţii, dv. mergeţi atât de departe, încât țineți conferinţe împotriva creatorului ei, în cadrul petrecerilor de zilele dv. de naştere…

– Rețineți: nu există spaţiu curb, ci mintea umană, care nu poate înţelege infinitul şi eternitatea! Dacă relativitatea ar fi clar înţeleasă de însuși creatorul ei, acesta ar câştiga nemurire, chiar şi fizică, dacă asta i-ar face plăcere. Eu sunt parte dintr-o lumină, iar aceasta este o muzică. Lumina umple cele şase simţuri ale mele: o văd, o aud, o simt, o miros, o ating şi o gândesc. A mă gândi la ce este lumina este cel de-al şaselea simţ al meu. Particulele de lumină sunt note muzicale scrise. Un fulger poate fi o întreagă sonată. O mie de fulgere sunt un concert. Pentru acest concert am creat un glob de fulgere care pot fi ascultate pe vârfurile îngheţate ale Himalayei.
Apropo de Pitagora şi de matematici, un om de ştiinţă nu poate şi nu trebuie să încalce aceste două lucruri. Numerele şi ecuaţiile sunt semne care marchează muzica sferelor. Dacă Einstein ar fi auzit aceste sunete, n-ar fi creat teoria relativităţii. Aceste sunete sunt mesaje adresate minţii, care spun că viaţa are sens, că Universul există în perfectă armonie, iar frumuseţea lui este cauza şi efectul Creaţiei. Această muzică este ciclul etern al paradisurilor stelare. Bătăile inimii omului sunt parte din simfonia Pământului. Newton a învăţat că secretul se află în dispoziţia geometrică şi în mişcarea corpurilor cereşti. A admis că în Univers există o legea supremă a armoniei. Spaţiul curb este haos, iar haosul nu este muzică. Einstein este mesagerul epocii de zgomot şi furie.

– Domnule Tesla, dumneavoastră auziţi această muzică?

– O aud tot timpul. Auzul meu spiritual e tot atât de mare cum e cerul pe care-l vedem deasupra noastră. Mi-am mărit auzul natural cu ajutorul radarului. Conform teoriei relativităţii, două linii paralele se întâlnesc la infinit. Prin urmare, curba spaţiului lui Einstein se va îndrepta. O dată creat, sunetul durează pentru totdeauna. Pentru om, el poate dispărea, dar va continuă să existe în linişte, care este cea mai mare putere a omului. Nu, n-am nimic împotriva domnului Einstein. Este o persoană plăcută şi a făcut multe lucruri bune, unele vor deveni parte din muzică. Am să-i scriu şi am să încerc să-i explic faptul că eterul există, iar particulele lui sunt cele care menţin Universul în armonie şi viaţa în eternitate.
Prima cerință este o înaltă conştientizare a misiunii şi a muncii ce trebuie făcută. Aceasta trebuie, chiar şi vag, să existe din primele zile. Să nu avem falsă modestie: arţarul ştie că este un arţar şi tufișul de lângă el ştie că este un tufiș. Când aveam 12 ani, eram sigur că voi ajunge la cascada Niagara. Ştiam din copilărie că voi realiza majoritatea descoperirilor mele, chiar dacă nu-mi era totul clar în minte… A doua condiţie pentru a te adapta este hotărârea. Tot ce-am putut am făcut. Cea de-a treia condiţie a adaptării este orientarea spre toate energiile vitale şi spirituale, adică purificarea de multele lucruri materiale şi dorințe pe care le are omul. Prin urmare, eu n-am pierdut nimic, doar am câştigat. Aşa că mă bucur de fiecare zi şi noapte. Notaţi: Nikola Tesla a fost un om fericit… A patra cerință este să-ți adaptezi corpul fizic la munca pe care o faci.

– Ce vreţi să spuneţi, domnule Tesla?

– În primul rând, menţinerea ansamblului. Corpul uman este o maşinărie perfectă. Eu îmi cunosc circuitul şi ceea ce este bun pentru el. Alimente pe care aproape toată lumea le mănâncă, pentru mine sunt dăunătoare şi periculoase. Uneori vizualizez că toți bucătarii din lume conspiră împotriva mea… Atingeţi-mi mâna.

– E rece.

– Da. Fluxul sanguin poate fi controlat, la fel ca multe alte procese din interiorul și din jurul nostru. De ce sunteţi speriat, tinere domn?

– Mă gândesc la o povestire pe care a scris-o Mark Twain, „Străinul misterios”, o carte minunată despre Satana, inspirată de dumneavoastră.

– Cuvântul „Lucifer” e mai frumos. Domnului Twain îi place să glumească. Odată, în copilărie, m-am vindecat citind cărţile sale. Când ne-am întâlnit aici şi i-am povestit, a fost atât de emoţionat, încât i-au dat lacrimile. Ne-am împrietenit şi venea adesea la laboratorul meu. Odată a cerut să-i arăt o maşinărie care, prin vibraţie, provoacă o senzație de fericire. Era una dintre invenţiile pentru divertisment, ceea ce uneori îmi place să fac. L-am prevenit pe domnul Twain să nu rămână prea mult timp sub acele vibraţii. Nu m-a ascultat şi până la urmă a țâșnit ca o săgeată, ţinându-se de pantaloni, într-o anumită încăpere. A fost al naibii de amuzant, dar mi-am păstrat seriozitatea.
Pentru a-ți adapta circuitul fizic, în afară de alimente, visele sunt foarte importante. După o muncă lungă şi obositoare, care necesită un efort supraomenesc, o oră de somn mă reface complet. Am căpătat abilitatea de a-mi controla somnul, de a adormi şi a mă trezi când îmi propun. Dacă fac ceva ce nu înţeleg, mă forţez să gândesc la lucrul acela în somn, și așa găsesc o soluţie.
A cincea condiţie a adaptării este memoria. Probabil că la majoritatea oamenilor creierul este păstrătorul cunoştinţelor despre lume şi al celor dobândite pe durata vieţii. Creierul meu este ocupat cu lucruri mai importante decât amintirile, el alege ceea ce-i trebuie la un moment dat. Totul e în jurul nostru. Tot ce-am văzut, auzit, citit şi învăţat odată ne însoţeşte sub formă de particule de lumină. Pentru mine, aceste particule sunt supuse şi fidele. „Faust” de Goethe este cartea mea preferată. Am învățat-o pe de rost, în germană, când eram student; pot și acum s-o reproduc. Tot așa, ani de zile mi-am ținut invențiile în cap, după care le-am realizat.

– Aţi menţionat deseori puterea vizualizării.

– Ar trebui să-i mulțumesc vizualizării pentru tot ce am inventat. Întâmplările din viaţa mea şi invenţiile mele sunt reale în faţa ochilor mei, vizibile ca orice obiect sau fenomen. În tinereţe mi-era teamă, pentru că nu știam ce mi se întâmplă, dar mai târziu am învăţat să mă folosesc de această putere ca de un talent excepţional şi un dar. L-am alimentat şi l-am păzit cu gelozie. Tot prin vizualizare am făcut corecțiile necesare la majoritatea invenţiilor mele, finalizându-le în acest fel. Vizualizând, am rezolvat mental ecuaţii matematice complexe. Datorită acestui dar pe care îl am, mi se va acorda rangul de Înalt Lama în Tibet. Vederea şi auzul meu sunt perfecte, îndrăznesc să spun chiar mai puternice decât la alţii. Aud tunetul de la 150 mile distanţă (n.tr.: aprox. 240 km) şi văd pe cer culori pe care alţii nu le pot vedea. Această extensie a vederii și auzului o am din copilărie. Mai târziu mi-am dezvoltat-o în mod conştient.

– În tinereţe aţi fost grav bolnav de mai multe ori. Este boala o nevoie de adaptare?

– Da. Uneori este rezultatul oboselii, al epuizării forţei vitale, alteori este purificarea minţii şi a corpului de toxinele pe care le-am acumulat. E necesar ca omul să sufere din când în când. Sursa majorității bolilor se află în spirit. Prin urmare, spiritul poate vindeca aproape toate bolile. Când eram student, am fost bolnav de holeră, boală care a devastat regiunea Lika. M-am vindecat deoarece tatăl meu mi-a dat voie, în sfârşit, să studiez tehnologia, care era viaţa mea. Pentru mine, iluziile nu au fost o boală, ci capacitatea minţii de a penetra dincolo de cele trei dimensiuni ale Pământului. Am avut iluzii toată viaţa şi le-am primit ca pe orice alt fenomen din jurul nostru. Odată, în copilărie, mă plimbam pe malul râului cu unchiul meu şi i-am spus: „Din apă o să iasă un păstrăv; o să arunc o piatră şi o să-l prind”. Aşa s-a şi întâmplat. Speriat şi surprins, unchiul meu a exclamat: Va retro, Satan! [Piei, drace!]. Era un om educat şi vorbea latina… Eram la Paris când am văzut moartea mamei mele. În cerul plin de lumină şi de muzică pluteau creaturi minunate. Una dintre ele semăna cu mama mea, și mă privea cu o dragoste infinită. Când viziunea a dispărut, am ştiut că mama mea murise.

– Care este cea de-a șaptea adaptare?

– Să știi cum să transformi energia mentală şi vitală în ceea ce vrei şi să ajungi să deții controlul asupra tuturor simțurile. Hinduşii o numesc Kundalini-Yoga. Aceste abilități pot fi învățate după ani de zile, sau te naști cu ele. Eu, pe cele mai multe le am din naştere. Ele sunt în strânsă legătură cu energia sexuală, a doua cea mai răspândită din univers. Femeia este cel mai mare hoț al acestei energii și astfel, al puterii spirituale. Am știut asta mereu, și de aceea am fost vigilent. Astfel, am creat din mine ce am vrut: o mașină gânditoare și spirituală.

– A noua adaptare, domnule Tesla?

– Să faci totul, în fiecare zi, în fiecare moment, să nu uiți cine ești și de ce te afli pe Pământ. Există oameni extraordinari, care luptă cu bolile, cu sărăcia sau cu societatea care-i rănește cu prostia ei, cu neînțelegerea, cu persecuțiile și cu alte probleme de care este plină țara, ca o mlaștină de insecte. Există mulți îngeri căzuți pe Pământ.

– Care este cea de-a zecea adaptare?

– Este cea mai importantă. Scrieți că domnul Tesla s-a jucat. Că și-a petrecut toată viața jucându-se și că i-a făcut plăcere.

– Domnule Tesla, are aceasta legătură munca și descoperirile dv.? Este un joc?

– Da, băiete dragă. Ce mult mi-a plăcut să mă joc cu electricitatea! Și acum mă trec fiori când aud povestea grecului care a furat focul. O poveste teribilă despre vulturi ciugulindu-i ficatul și despre rezistență. Oare Zeus n-avea suficiente fulgere și tunete și a fost afectat de un furt mărunt? E aici ceva care nu se leagă. Fulgerele sunt cele mai frumoase jucării care există. Nu uitați să subliniați în textul dv. că Nikola Tesla a fost primul om care a descoperit fulgerul.

– Domnule Tesla, vorbiți despre îngeri și adaptarea lor la condițiile de pe Pământ.

– Oare? E același lucru. Puteți scrie așa: a îndrăznit să ia asupra sa prerogativele lui Indra, Zeus și Perun. Imaginați-vă pe unul dintre acești zei în costum negru, de seară, cu joben și mănuși albe de bumbac, pregătind tunete, fulgere și cutremure pentru elita orașului New York!

– Cititorilor le place umorul ziarului nostru. Îmi creați confuzie când spuneți că descoperirile dv., care aduc imense beneficii pentru oameni, au fost un joc. Mulți se vor uita încruntați.

– Problema e că lumea ia totul prea în serios. Dacă n-ar face asta, ar fi mai fericită și ar trăi mai mult. Un proverb chinez spune că seriozitatea scurtează viața. Pentru ca cititorii publicației dv. să nu se încrunte, să ne întoarcem la lucrurile pe care le consideră ei importante.

– Le-ar plăcea să afle care este filozofia dumneavoastră.

– Viața e un ritm ce trebuie înțeles. Eu îl simt și mă las condus și dezmierdat de el. E ceva plăcut, care mi-a dat toată cunoașterea pe care o am. Tot ce trăiește se află într-o relație profundă și minunată: omul și stelele, amibele și soarele, inima și circulația unui număr infinit de lumi. Aceste legături sunt indestructibile, dar pot favoriza și crea noi legături în lume, care nu le alterează pe celelalte. Cunoașterea vine din spațiu. Vederea noastră e perfectă. Avem doi ochi: cel pământesc și cel spiritual. Ar fi bine să devină unul singur. Universul e viu în toate manifestările lui, ca un animal gânditor. Piatra e o ființă gânditoare și simțitoare, ca și plantele, animalele și omul. O stea ce strălucește e vizibilă, iar dacă n-am fi aroganți, i-am înțelege și limbajul și mesajul. Respirația, ochii și urechile omului trebuie să se sincronizeze cu respirația, ochii și urechile Universului.

– Când spuneți asta, mi se pare că aud texte budiste sau taoiste.

– Așa este! Asta înseamnă că există o cunoaștere generală și un adevăr pe care omul l-a deținut mereu. Din experiența și senzația mea, Universul are o singură substanță și o singură energie supremă, cu un număr infinit de manifestări ale vieții. Cel mai bine ar fi ca descoperirea naturii secrete să o reveleze pe cealaltă. Ele nu pot fi ascunse, există în jurul nostru, dar suntem orbi și surzi față de ele. Dacă ne legăm emoțional de ele, vor veni singure la noi. Există o mulțime de mere, dar un singur Newton. El a avut nevoie de un singur măr, care să cadă în fața lui.

– Vă pun o întrebare care ar fi putut fi pusă la începutul acestei conversații: ce a fost pentru dv. electricitatea?

– Totul este electricitate. La început a fost lumina, izvor nesfârșit din care a ieșit materia, distribuită apoi în toate formele care alcătuiesc Universul și Pământul, cu toate aspectele sale de viață. Negrul este adevărata față a Luminii, numai că noi nu vedem asta. Lumina este observabilă grație omului și celorlalte creaturi. Una dintre particulele Universului posedă lumină, căldură, forță nucleară, radiație, chimie, mecanică și energie neidentificată încă. Și are puterea de a mișca Pământul pe orbita sa. Este adevărata pârghie a lui Arhimede.

– Domnule Tesla, sunteţi obsedat de electricitate.

– Sunt electricitate. Sau, dacă preferaţi, sunt electricitate în formă umană. Şi dumneavoastră sunteţi electricitate, domnule Smith, dar nu vă daţi seama.

– De aceea puteți suporta descărcări de un milion de volţi prin corpul dv?

– Imaginaţi-vă un grădinar atacat de ierburi. Ar fi o nebunie! Corpul şi creierul omului sunt făcute dintr-o mare cantitate de energie. Cea mai multă electricitate se află în minte. Energia, care este diferită de la om la om, este ceea ce face din fiinţa umană „eu” sau „suflet”. Sufletul plantei este sufletul mineralelor şi al animalelor. Funcționarea creierului și moartea se manifestă în lumină. În tinereţe, ochii mei erau negri, acum sunt albaştri și, pe măsură ce timpul trece, iar tensiunea creierului devine mai puternică, vor fi deveni albicioși. Albul este culoarea cerului. Într-o dimineață, la geamul meu a venit o porumbiță albă, căreia îi dădeam să mănânce. Voia să mă anunțe că e pe moarte. Din ochii ei ieşeau şuvoaie de lumină. N-am văzut niciodată în ochii vreunei creaturi atâta lumină ca în ochii acelei porumbițe.

– Personalul din laboratorul dv. vorbeşte de scânteieri de lumină, flăcări şi fulgere ce apar dacă sunteţi supărat sau cumva în pericol.

– E vorba despre o descărcarea psihică sau o avertizare să fiu atent. Lumina a fost mereu de partea mea. Ştiţi cum am descoperit câmpul magnetic rotativ şi motorul cu inducţie, care m-au făcut celebru când aveam 26 de ani? Într-o seară de vară, în Budapesta, am privit împreună cu prietenul meu Sigetijem apusul soarelui. Mii de flăcări se roteau în mii de culori arzătoare. Mi-am amintit de Faust şi am recitat din versurile lui, și atunci, ca într-o ceaţă, am văzut câmpul magnetic rotindu-se şi motorul cu inducţie. Le-am văzut în Soare.

– Personalul hotelului spune că în momentul trăsnetului vă izolaţi în cameră şi vorbiţi singur.

– Da, vorbesc cu fulgerul şi cu tunetul.

– Cu ele? În ce limbă, domnule Tesla?

– În majoritatea cazurilor, în limba mea maternă. Aceasta are, mai ales în poezie, cuvinte şi sunete care o fac potrivită în acele momente.

– Cititorii revistei noastre v-ar fi foarte recunoscători dacă le-aţi explica asta.

– Sunetul există nu doar în tunet şi fulger, ci şi în transformarea lui în lumină şi culoare. O culoare poate fi ascultată. Limbajul înseamnă cuvinte, e alcătuit din sunete şi culori. Fiecare tunet şi fulger este diferit şi are un nume. Unora le-am pus numele celor care mi-au fost apropiaţi în viaţă, sau ale celor pe care-i admir. În strălucirea cerului şi a tunetului trăiesc mama mea, sora mea, fratele meu Daniel, poetul Jovan Jovanović Zmaj şi alte persoane din istoria sârbilor. Apoi, nume ca Isaia, Ezekiel, Leonardo, Beethoven, Goya, Faraday, Puşkin sunt ale fulgerelor și tunetelor care nu contenesc toată noaptea, aducând pe pământ ploaia cea prețioasă sau arzând copaci și sate. Există și fulgere şi tunete extrem de strălucitoare şi puternice, care revin, iar eu le recunosc dintr-o mie.

– Pentru dumneavoastră, ştiinţa și poezia sunt acelaşi lucru?

– Sunt cei doi ochi ai omului. William Blake spunea că Universul s-a născut din imaginaţie și că va exista atâta timp cât va exista ultimul om pe pământ. El este roata cu care astronomii pot aduna stelele tuturor galaxiilor. Este energie creatoare, identică cu energia luminii.

– Pentru dumneavoastră, imaginaţia este mai reală decât viaţa însăşi?

– Ea dă naștere vieţii. M-am hrănit cu gândurile mele, am învăţat să-mi controlez emoţiile, visele şi viziunile. Mi-am prețuit și mi-am hrănit mereu entuziasmul. Mi-am petrecut toată lunga mea viață în extaz. Aceasta a fost sursa fericirii mele. M-a ajutat pe parcursul acestor ani să fac faţă muncii, ceea ce a fost suficient pentru cinci vieţi. Cel mai bine e să lucrezi noaptea, la lumina stelelor, datorită legăturii strânse dintre noi și ele.

– Aţi spus că eu, ca orice fiinţă, sunt lumină. Asta mă măgulește, dar mărturisesc că nu înţeleg.

– De ce trebuie să înţelegeţi? E de-ajuns să credeţi. Totul este lumină. Într-una dintre razele ei este destinul unei naţiuni. Fiecare naţiune are propria ei rază în acest mare izvor de lumină pe care-l vedem, Soarele. Şi rețineți: niciun om care a existat n-a murit. S-a transformat în lumină şi în felul acesta continuă să existe. Secretul este faptul că particulele de lumină își refac starea lor originară.

– Asta se numește înviere!

– Eu prefer s-o numesc întoarcere la o energie anterioară. Hristos şi alți câțiva știau secretul. Caut acum modalitatea prin care să conserv energia umană. Este o formă de lumină, uneori exact ca lumina cerească. Nu o caut pentru mine, ci pentru binele tuturor. Cred că descoperirile mele fac viața oamenilor mai uşoară şi mai suportabilă şi-i canalizează spre spiritualitate şi moralitate.

– Credeţi că timpul poate fi suprimat?

– Nu chiar, deoarece prima caracteristică a energiei este aceea că se transformă, este într-o continuă transformare, ca norii taoiştilor. Totuşi, este posibil ca omul să-şi păstrează conştiinţa după viaţa terestră. În fiecare colţ al Universului există energii vitale; una dintre ele este nemurirea, a cărei origine este în afara omului şi-l aşteaptă. Universul este spiritual; noi suntem doar la jumătatea acestui drum. Universul este mult mai mult decât credem noi că știm, dar nu-i cunoaştem natura şi modul de a ne armoniza viaţa cu el. Eu nu sunt un om de ştiinţă. Știinţa este probabil cea mai convenabilă cale de a găsi un răspuns la întrebarea care m-a bântuit mereu şi mi-a transformat zilele și nopțile în foc.

– Care este această întrebare?

– Cum vă strălucesc ochii! Ceea ce vreau eu să ştiu este ce se întâmplă cu o stea căzătoare atunci când soarele dispare… Stelele cad ca praful sau sămânţa în această lume sau în alta, iar soarele se dispersează în minţile noastre, în vieţile fiinţelor. Se va naște el ca o nouă lumină, sau un vânt cosmic, dispersat în infinit? Înţeleg că asta trebuie să facă parte din structura Universului. Totuşi, una dintre aceste stele şi unul dintre aceşti sori, chiar şi cel mai mic, se conservă.

– Dar vă daţi seama că acest lucru este necesar şi face parte din alcătuirea lumii…

– Când un om devine conştient, ținta lui trebuie să fie aceea de a alerga după o stea căzătoare şi a încerca s-o prindă. Va înţelege că de aceea i-a fost dată viața şi va fi salvat. În cele din urmă, stelele vor putea fi prinse.

– Şi ce se va întâmpla atunci?

– Creatorul va râde și va spune: „Steaua cade doar pentru ca tu s-o urmăreşti şi s-o prinzi”.

– Nu sunt toate acestea opusul durerii cosmice, pe care o menţionaţi atât de des în scrierile dv.? Şi ce este durerea cosmică?

– Nu, deoarece suntem pe Pământ… Este o boală de a cărei existenţă marea majoritate a oamenilor nu sunt conştienți. De aici, multe alte boli, suferinţă, sărăcie, rău, războaie şi tot ce face viaţa umană absurdă şi oribilă. Această boală nu poate fi vindecată total, dar conştiinţa de sine o face mai puţin complicată şi periculoasă. De fiecare dată când una dintre persoanele apropiate şi dragi mie au fost în suferință, am simţit durere fizică. Asta se întâmplă deoarece corpurile noastre sunt făcute din aceeași materie, iar sufletele noastre sunt legate prin fire indestructibile. Tristeţea de neînţeles care ne cuprinde uneori înseamnă că undeva, pe cealaltă parte a planetei, un copil sau un om generos a murit. În anumite perioade întregului univers îi este silă de el și de noi. Dispariţia unei stele şi apariţia cometelor ne afectează mai mult decât ne putem închipui. Relaţiile dintre creaturile Pământului sunt mai puternice. Datorită sentimentelor şi gândurilor noastre, floarea va mirosi şi mai frumos sau se va scutura în linişte. Trebuie să aflăm aceste adevăruri, pentru a ne vindeca. Remediul se află în inimile noastre şi, în egală măsură, în ale animalelor și în tot ceea ce numim Univers.

Iată și “Suprimarea invențiilor lui Tesla”:

Sursa: frumoasaverde