- Factorul (in)tern (15)
- Factorul (in)tern (14)
- Factorul (in)tern (13)
- Factorul (in)tern (12)
- Factorul (in)tern (11)
- Factorul (in)tern (10)
- Factorul (in)tern (9)
- Factorul (in)tern (8)
- Factorul (in)tern (7)
- Factorul (in)tern (6)
- Factorul (in)tern (5)
- Factorul (in)tern (4)
- Factorul (in)tern (2)
- Factorul (in)tern (1)
E o discuție grea. Aș fi lăsat-o pe mai târziu dar, urmare a articolului lui Cătălin Avramescu „De ce SRI și SIE trebuie desființate”, e bine și acum. Desigur, ne referim și la spusele generalului Aurel Rogojan…
Secretele servicii…
Așadar, ce ne spune practic domnul Avramescu? Afirmă explicit că pe întreaga durată a activității domniei sale în calitate de șef al cancelariei prezidențiale (2008 – 2011) și de ambasador al României în Finlanda și Estonia (2011 – 2016), durată ce totalizează nici mai mult, nici mai puțin de opt ani și cinci luni (!), ei bine,
Asta da afirmație! Și asumăm, desigur, că ea concordă cu realitatea, pentru că în caz contrar, autorul ei va fi încadrat în altă categorie…
Iată o serie de întrebări ridicate în articolul amintit:
Ce activități au serviciile secrete ruse în România? Care este nivelul lor de penetrare, care sunt țintele specifice și obiectivele? Niciodată, în acești ani, SRI și SIE nu mi-au furnizat nici un gram de informație despre acest subiect. Nici mie și nici oficialilor cu care am interacționat.
Care sunt venerabilitățile României în materie de terorism? Cine și ce face pentru sporirea securității reale în spațiul public?
Pe de altă parte, într-un interviu din 18 februarie 2015, domnul Aurel Rogojan vorbește despre „o utopie a democrației” intitulată pompos „controlul civil asupra activității serviciilor secrete”.
Pentru a susține această afirmație, generalul îl citează pe congresmanul american Dave Keith McCurdy, președintele Comisiei Speciale a Camerei Reprezentanților pentru Informații, care spunea:
Mi-au trebuit zece ani de activitate în Comisia Specială pentru Informații pentru a înțelege că un sistem informativ de securitate are o cultură a secretului atât de puternică, încât nu există garanții că poate fi controlat din interior și cu atât mai puțin din exterior.
Și acest citat este prezentat ca având valoare de axiomă.
Se spune că totuși, chiar și în aceste condiții, Congresul SUA ar fi reușit să treacă dincolo de de ceea ce serviciile secrete au considerat o limită a transparenței, bazându-se pe existența unor mecanisme de supraveghere și control, cu reguli bine stabilite, mai ales cele referitoare la verificarea cheltuielilor. În cadrul acestor mecanisme, primul pas este acela al cenzurării planificării activității, obiectivele nebugetate anual prin legea fiscală neputând fi realizate legal. Dacă se constată totuși realizarea unor astfel de obiective nebugetate, Congresul american poate investiga sursa finanțărilor extrabugetare…
În istoria CIA, asemenea finanțări extrabugetare – pentru lovituri de stat, revoluții, manipularea alegerilor și alte operațiuni pentru care nu se întocmesc documente, iar aprobările sunt date de președinți prin gesturi – se realizau (remarc „eleganța” folosirii imperfectului! ;)) cu bani negri proveniți din controlul asupra rețelelor de traficare a stupefiantelor, a armelor și a persoanelor. Cu bani negri se realiza și fidelizarea colaboratorilor din serviciile străine… Ei bine, toate aceste lucruri au ieșit la iveală prin efortul comisiilor speciale, cărora li s-au asociat oameni din interiorul serviciilor, conștienți că acestea au recurs și la practici prin care se atenta la valorile societății americane.
Sigur că realizatorul interviului a punctat rapid:
Dar există și în România din moment ce ființează comisii parlamentare de control…
Răspunsul generalului ar trebui să fie edificator:
Unele sunt a și cu totul altele, realitățile. Hotărârile Parlamentului privind constituirea și funcționarea comisiilor sunt pure declarații de intenții, fără nici o acoperire în ceea ce privește forța comisiilor, și sunt scuturi de protecție în ceea ce privește serviciile.
Măi, oameni buni! Înțelegem oare despre ce e vorba? Practic, prin intermediul acestor comisii, Parlamentul girează activități „secrete” pe care nu le poate controla! O inventariere a componenței acestor comisii ar putea probabil spune multe, nu? Așa se face că:
Serviciile abuzează de creditul în alb al «secretului de stat», or,supravegherea și controlul parlamentar vizează constituționalitatea și legalitatea, prevenirea derapajelor, a abuzurilor și a ilegalităților. În aceste scopuri ale comisiilor, nu pot fi invocate secretul de stat ori protecția operațiunilor.
Așadar, despre ce control civil vorbim? Și dacă ar fi vorba doar despre această imposibilitate, să-i spunem, juridico-legislativă, tot ar mai fi cum ar mai fi… Din păcate, la noi e vorba de mult mai mult, e vorba de moralitate, de calitatea umană a membrilor acestor comisii parlamentare, de oameni despre care nu-ți vine a crede cât de…
… ieftin se lăsau. Nu, nu că prețul final este foarte mare. Astea sunt niște flecuștețe, așa, ca să ne dăm seama de caracterele și bărbățiile politice ale unor aleși. Cineva care este în comisie fără întrerupere de peste 20 de ani nu a urmărit decât să se folosească de umbrela comisiei pentru a-și proteja afacerile. Nu lipsesc din fiecare legislatură situații de membri ai comisiilor pe baza unor dependențe din trecut ori din zonele prin care și-au desfășurat activitatea anterioară, unde s-au «frecat» de servicii… Pe unele culoare este înghesuială mare, așa că nu ai cum să eviți.
Nu în ultimul rând, au fost desemnați în comisii parlamentari cu mandat expres de la partid ca să fie «avocații serviciilor». Interesantă era și insistența cu care «polițiile secrete» ale ministerelor de forță se concurau să controleze, prin așa-ziși ofițeri acoperiți, comisiile de control ale serviciilor de informații. Jocul cu acoperiții a generat și o situație… nici nu pot să o calific, în care directorul unui serviciu era așa-zis ofițer acoperit al altui serviciu, iar ofițerul de legătură i-a fost numit adjunct. Respectivul director devenise așa-zis ofițer acoperit din ipostaza anterioară de parlamentar. Dacă adjunctul ar fi fost un om corect, ar fi stat cuminte și s-ar fi comportat ca un subordonat model, mai treacă-meargă. Dar nu a fost așa. Directorul a încercat de câteva ori să-l promoveze pe undeva. Nu a putut, căci adjunctul era… garanția președintelui pentru controlul directorului. Acum, când rememorez aceste întâmplări, nu-mi vine să cred că au fost posibile.
La toate aceste ciudățenii românești, se mai adăuga un risc: acela al „consecințelor competiției neloiale, ale «războiului fratricid» dintre servicii”:
De bună seamă, acestea erau aparențele dorite! În profunzimea lor însă, lucrurile aveau cu totul alte dimensiuni. Ochii și mințile contraspionajului vedeau și înțelegeau cum puteri străine își disputau primatul controlului și prin intermediul comisiilor de specialitate ale Parlamentului. Nu țin să pledez cauza serviciilor în relația cu comisiile parlamentare de control, dar ceea ce se alege în Parlamente nu trece prin nici un filtru de securitate, deși legalmente partidele au posibilitatea de a solicita verificarea loialității și onorabilității candidaților propuși în funcții publice. Astfel, «prieteni» ai unor servicii străine pot avea cale liberă… Situații precum cea a parlamentarului din Ungaria implicat într-un scandal de spionaj în favoarea unei puteri străine nu sunt rare. Dimpotrivă. În România există și în prezent un foarte puternic potențial al spionajului rusesc.
Și pentru a exemplifica cele spuse, domnul Rogojan ne dă un exemplu (mai vechi):
Un expert de la o comisie, colonel reactivat de generalul Militaru în decembrie 1989, avansat general de Ion Iliescu («în cinstea victoriei în alegeri din 20 mai 1990»!), a fost supervizorul unei comisii speciale de la înființare, din 1993, până în 2004. Personajul, sub pretextul documentării prealabile a acțiunilor de control parlamentar, întocmea chestionare de cercetare informative. Nu pentru necesitățile comisiei, ci pentru a afla cât se cunoaşte despre zona neagră a afacerilor companiilor care ne-au distrus, evident cu complicităţi interne – metalurgia, industria aluminiului, industria petrochimică, combinatele de îngrăşăminte şi au furat flota. Asemenea informaţii nu puteau ieşi oricum din zona serviciilor, dar dacă le cerea o comisie parlamentară… Dacă cel care ţinea legătură cu comisia, din partea serviciilor era, la rândul sau, un «comunicator» interesat de buna imagine a serviciului… Nu ştiu cât a funcţionat schema, fiindcă un preşedinte de comisie a avut ideea să întrebe un profesionist dacă este corect ceea ce trecuse expertul în adresa pe care i-a prezentat-o la semnat, ceva de genul «toate datele şi informaţiile referitoare la…». Evident, fără nici o legătură cu activitatea comisiei parlamentare.
Și să nu uităm un alt factor perturbator al activității serviciilor secrete, un factor introdus de… factorul politic! Controlul parlamentar, atât cât exista, a fost mult relativizat începând cu 2005, ca urmare a directivei lui Traian Băsescu, folosindu-se de calitatea sa de președinte: «Lăsați serviciile să-și facă treaba. Eu cunosc ce fac și fac bine. Voi, la comisie, vedeți de legile securității!». La zece ani distanță, domnul Băsescu spune altceva: serviciile sunt prea puternice, nu pot fi controlate, trebuie puse sub control…
Așadar, ce avem până acum? Pe de o parte un punct de vedere al domnului Cătălin Avramescu care cere desființarea SRI și SIE pe motiv că nu a văzut/primit niciodată nici o informație de la SRI sau de la SIE care sa aibă o oarece utilitate în exercițiul funcțiilor și pe de altă parte prezentarea făcută de un om din interior a dificultăților de toate felurile cu care se confruntă serviciile în contextul sistemic românesc.
E posibil ca și unul și altul să aibă dreptate. Dar asta nu rezolvă lucrurile. Probabil că sunt și probleme, probabil că domnul Avramescu nu a beneficiat de informații de la cele două servicii (să nu uităm că mai sunt și altele!). Dar în condițiile în care întreaga societate românească a fost și este dată cu capul de pereții veșnicei „tranziții”, de ce avem așteptări mari de la serviciile secrete? Poate tocmai pentru că e nevoie de anumite certitudini. E nevoie de forțe care să asigure un minim de securitate (măcar informativă) cestei țări. Rezolvarea problemelor serviciilor secrete trebuie să fie o prioritate. La acest moment, e încă un deziderat care ar trebui totuși atins. Cu cât mai repede, cu atât mai bine…
P.S. În completare, mi s-a părut obligatoriu de inclus cele devoalate de generalul Rogojan în textul intitulat „Patria trădată și din interiorul Serviciului Român de Informații?”…
Practic ni se arată cum, la 27 aprilie 2007, „de seara până dimineața, au fost scoase din uz circa 30 de reglementări metodologice referitoare la apărarea securității naționale, elaborate în perioada 1991 – 1995”. Și asta, în contextul în care, doar o lună mai târziu, Emil Constantinescu îl înlocuia pe Virgil Măgureanu din funcția de director al SRI cu inginerul constructor Costin Georgescu. În acea zi de aprilie, aproape tot ce se construise în planul conceptualizării obiectivelor și direcțiilor strategice de acțiune ale SRI a fost radiat din sistemul informatic. Cum? Păi, sub pretextul actualizării dicționarului esențelor de informații (ceeea ce pe scurt se numește tag), „printr-o circulară transmisă de un oarecare” (aici, desigur că mă întreb cum e posibil ca „un oarecare” să transmită o circulară internă în SRI?), din dicționarul respectiv s-au radiat câteva coloane de combinații binare corespunzătoare numelui de cod al operațiunilor și esențelor de informații aferente, această acțiune având ca și consecință imediată faptul că informațiile respective nu mai erau recunoscute și acceptate de/în sistemul informatic.
Care ar fi fost informațiile vizate de această acțiune de radiere, similară unui adevărat atentat la securitatea națională? Conform practicii curente, pe măsură ce acumulările de informații indicau tot mai limpede o țintă bine definită a amenințărilor la adresa securității naționale, în plan strategic se defineau obiective și direcții de acțiune formalizate în documente cu valoare de reglementare și orientare unitară a acțiunilor Serviciului pentru controlul vulnerabilităților și al reacțiilor la pericole. Exemple:
- operațiunea «Glia» – viza apărarea dispozițiilor art. 44 al Constituției României, ca urmare a interesului extern, îndeosebi în Transilvania, Crișana, Maramureș și Banat;
- operațiunile «Magma» și «Neptun» – dedicate unor priorități naționale privind zăcămintele de gaze naturale și respectiv de țiței (pe baza datelor culese de sateliți), cu precizarea că una dintre ele se referea și la gazele de șist; aceste operațiuni au fost inițiate ca urmare «parcelării» teritoriului național (undeva în afara țării), în loturi ce urmau a fi concesionate; personal, constatând actuala situație la care s-a ajuns mai ales (dar nu numai) prin vânzarea Petrom, apreciez că aceste operațiuni nu au avut succes, probabil ca urmare a factorului politic;
- operațiunea «O.I.G.-ROM» – consecință a gravelor incidente interetnice de la Mihail Kogălniceanu, Bolintin Deal și Hădăreni.
Urmare a ștergerii tag-urilor din sistem, au fost abandonate misiuni fundamentale de apărare a constituției României. Ofițerii credeau că dispoziția a aparținut noului director, dar abia peste ani s-a aflat ce și cum s-a întâmplat.
Desigur că cei ce-au comandat atentatul la misiunile de realizare a securității naționale au avut tot interesul să se facă „întuneric”. Dar nu doar ei, ci și politicienii miliardari, niciodată menționați în clasamente, precum și spoliatorii veniți de aiurea la prada «România».
Dacă omul ăsta spune că ”serviciile” ar trebui desființate, afirmațiile sale pot fi puse în balanță, judecate ”la rece” în funcție ȘI de calitatea sa moral-umană, de unde se pot trage mai multe semne de întrebare, de îndoială sau de alarmă, precum CLOPOTELE de la Patriarhie care anunță vreme de primejdie și de prigoană prin năvălire:
Faptul de a fi fost trimis ambasador per/total 8 ani de zile, înseamnă că, dacă nu a făcut parte el însuși din structuri, a făcut cunoștință cu ele măcar razant sau cu totul ”întâmplător”!
Se știe că trimișii oficiali pe la ambasade fac parte de obicei, din structuri (de cele mai multe ori din SIE),
Cei trimiși sunt recompensați spre sfârșit de carieră pe la ambasade pentru serviciile aduse în trecut,
sunt îndepărtați astfel elegant și recompensați pentru serviciile aduse, dar și pentru a păstra tăcerea asupra unor lucruri știute de prea puțină lume,
au fost luați în vizor poate chiar de către ”servicii” și-atunci, ca să nu se mai afle sub ochiul supraveghetor al cuiva, sunt trimiși în misiune ”diplomatică”. Poate de-aici i se ”trage” ciuda pe servicii. A crezut c-a pus mâna pe peștișorul auriu, dar s-a trezit c-un SOMN puturos în mână!
Faptul că ”serviciile” nu i-a furnizat decât informații banale, fără ”utilitate” reală în exercitarea funcțiilor sale, arată (a câta oară?) o dublă subordonare a serviciilor (prin simulare și disimulare) față de o entitate net SUPERIOARĂ celei autohtone…”de Stat”, în dezinteres total față de aceasta, sau chiar ÎN DAUNA interesului național, pentru că ROCADA șefilor și-a secretelor de până la o anumită dată, au fost date pe mâna altCUIVA care deține și-acum secretele, deci cheia îngenuncherii a majorității din CSAT, Parlament, Guvern, Președenție, s-a făcut pe baza unor persoane PERFECT ȘANTAJABILE, suficient de obediente și avide de bani!
Se-ntreabă apoi despre activitățile serviciilor rusești care activează în România, enervându-l faptul că nu le știe NIVELUL DE PENETRARE, ȚINTELE și OBIECTIVELE lor. Păi dacă menționează aceste ACTIVITĂȚI, înseamnă că-i conștient de existența lor (datorită informărilor primite sau șoptite…), iar faptul că SRI și SIE, alături de alți oficiali nu l-au onorat cu niciun milligram de informație despre… c-ar fi reale, alături de EFECTUL acțiunii lor, înseamnă că el nu trebuia să știe despre asta. Întrebarea mea este dacă a simțit aceeași FRUSTRARE și din partea activității/activării altor servicii, ale altor țări – gen SUA sau Anglia…
Se știe că au fost străini care au fost consilieri plătiți ai unora din Parlament sau președinție care au dat greș sau chiar au spionat…la Anglia mă refer, dar și la arabi – Iliescu știe mai bine!
În privința vulnerabilităților ce țin de ”terorism”, e clar o vorbă goală! La întrebarea imediat următoare cum că, ”cine și ce face pentru sporirea securității reale în spațiul public?”, arată ori naivitate, ori prostie!
Terorismul-manifest a acționat la noi într-o manieră SOFT, sub forma SUPRAVEGHERII ATENTE, ca o UMBRĂ din partea ”serviciilor” asupra păstrării cu strășnicie a acelor SECRETE MURDARE care ar fi aruncat în aer sau în deznădejde totală România…nu că acum ”starea nației” ar fi alta, dar una e s-o culpabilizezi după ce-ai sărăcit-o, înjumătățit-o, îmbolnăvit-o (fizic și moral), și alta să-i arăți cum îi scoți lama cuțitului din spate, triumfător, arătându-te în toată plendoarea ta de IUDĂ!
De fapt, TERORISMUL PE BUNE la noi, a activat lent dar sigur, atacând ființa națională prin toate măsurile socio-economico-politice luate de toți infractorii de după 90 împotriva poporului român. PUNCT.
UnCheșule!
Faptul că Emil Constantinescu l-a înlocuit pe Măgureanu cu maimuțica penibilă de Costin Georgescu, asta nu înseamnă că Măgureanu a fost un sfînt care ar fi trebuit regretat prin înlocuire! Cu totul întâmplător, i-am ascultat și pe unul, și pe altul cum MINȚEAU NERUȘINAT LA TV! Nu cadra SPUSA DE LEMN cu realitatea! Faptul că au făcut MANEVRE și C-tinescu, și Băsescu, arată subordonarea la care au fost/sunt supuși aceste păpuși de lemn cărora alții le trag sforile….
Iar așa-zisele Comisii Parlamentare ”de control” ale SRI sau SIE, sunt paravanul perfect pentru a arăta nației cum că băieții nu-s de capul lor și la o adică pot fi trași la răspundere :))))))
Teatru ăsta ieftin de-a Tom și Jerry, este compensat prin reciprocitate: serviciile nu dau pe față ceea ce știu despre politicieni, iar politicienii le măresc acestora solda, concomitent cu lărgirea numărului lor…convenabil, nu?
Absolut corect!