În discuție: „Lo sfidante”

0
(0)

Sfidătorul”, documentarul acestei săptămâni, – un film documentar al italienilor de la MareNectaris Center, un centru pentru Dezvoltare Personală care intenționează să ofere instrumente pentru creșterea gradului de conștientizare și de atingere a potențialului uman.

Mintea umană a fost creată să funcționeze ca un instrument extraordinar de puternic, care să fie pus în slujba ființei umane. Cu toate acestea, ea se poate încărca de paraziți, atâta timp cât omenirea se menține în zona unor jocuri mentale toxice care au la bază credințe și valori distorsionate, limitative de-a dreptul, toate acestea fiind doar surse de pierdere de energie mentală și putere personală. Toate cuvintele limitative, toxice care sunt emise pe parcursul unei zile, indiferent că acestea sunt emise direct de către om, sau folosind ca sursă televiziunea, radioul etc., creează în jurul planetei, o adevărată pânză de fluide toxice cu care corpul uman este apoi încărcat și secătuit de energia vitala.

Un complex de forțe care acționează în câmpul conștiinței umane cu scopul de a o slabi și de a o menține într-o stare inconștientă și identificată cu construcții mentale ireale.

Deși lung, urmărirea acestui documentar poate clarifica unele lucruri, îndemnând la dialogul fiecăruia cu sine însuși pentru a încerca eliminarea parazitului care acționează într-un mod în care duce la secătuirea noastră de energie.

Ți-ai văzut vreodată adversarul? Veșminte negre și din ceață, care se teme de lumină. Phobos îi însoțește ceața, este peste puterea ta, Deimos este săgeata sa, scântei în noaptea sufletului. Adversarul are fața acoperită. A ta.

Anticii credeau că a fost o vreme în care omul era o ființă completă, cu o minunată Viziune Interioară și o Conștiință care azi ne par doar legende. Apoi, toate acestea s-au sfârșit, iar azi omul este o creatură slăbită.

Carlos Castaneda

Cum apreciați acest articol?

Eu îl consider de 5 ⭐️ (altfel nu-l scriam). Tu?

Total voturi: 0 :: Media evaluării: 0

Fără voturi, încă! Fii primul la evaluarea acestui articol.

Dacă ați găsit acest articol util...

Urmăriți-mă pe social media!

Regret dacă acest articol nu v-a fost util!

Permiteți-mi să-l îmbunătățesc!

Spuneți-mi cum pot îmbunătăți acest articol?

6 thoughts on “În discuție: „Lo sfidante”

  1. Magda 18 iulie 2016 at 20:44

    UnCheșule, de ce traducerea-i în dublu? Am băut cu toții ceva:)?
    Prima traducere, este chiar cu scris mare și-ngroșat, Cea care se suprapune , are scrisul mic, puchinos dar subțiratic, care obosește vederea.
    Nu poți s-o lași numai pe prima sau numai pe a doua?

    • UnChes 18 iulie 2016 at 21:29

      Magda, îmi cer iertare, eu nu văd decât traducerea cu caractere mari. E drept că acum am verificat de pe un iPad. În altă ordine de idei, mi-ar place să pot edita filme/subtitrări și să le încarc eu pe YouTube. Din păcate, nu am cunoștințe în acest domeniu. Poate le voi dobândi, în timp… 😉
      Înclin să cred că e vorba de faptul că e activată traducerea automată, care trebuie dezactivată de undeva. Dacă tot nu merge, pot înlocui filmul cu o altă adresă de pe YouTube, dacă crezi că merită…

      • Magda 19 iulie 2016 at 5:56

        Nu, las-o-așa… văz în ecou (sau în degradeu… 🙂 )
        Am parcurs așa, fugitiv… din citate-n citate!

  2. Magda 18 iulie 2016 at 20:58

    Parc-aud: Sfidătoareo! Pleacă de-acilișea! Sau pui un emoticon de ne-nțeles care seamănă, fie c-o grămăjoară mică de nisip, ori c-un un pumn strâns ”odihnit” pe orizontală…, cine știe?

  3. Magda 31 iulie 2016 at 20:33

    UnCheșule, să știi că, pe lângă ”America Freedom to Fascim”, n-am uitat nici de documentarul ăsta care mi se pare interesant. Numai că, fiind atât de lung ca durată (3h și 37 min.) voi extrage anumite citate care mi se par interesante și le voi comenta acolo unde e cazul!

  4. Magda 31 iulie 2016 at 21:43

    SFIDĂTORUL:

    17,38:
    Adeversarul are fața acoperită. A ta.
    În interiorul ființelor umane, acționează două tipuri de minte. În realitate, ”mintea” este un cuvânt care nu se potrivește perfect cu definiția mecanismelor umane care acționează în noi pentru a ne permite evaluarea și interpretarea realității. Totuți, în acest context, îl vom folosi din comoditate.

    În termeni de profunzime, primul dintre acestea, e cea care se întâlnește imediat, mai evident, și care utilizează DIALOGUL INTERIOR ca element de auto-afirmare și auto-perpetuare. (Perpetuare a ce? A ”minții” sau a ideilor născute din puțul gândirii ei? Și ”auto-afirmare(a)” nu este cea care duce progresiv și spre auto-perpetuare?!)

    Vom numi acest tip de minte, MINTEA SUPERFICIALĂ. Caracteristicile sale, sunt simple:
    1. Mintea superficială, dialoghează constant cu ea însăși.
    2. E complet focalizată pe trecut sau viitor.
    Analizează TOTUL în termeni de PROFIT și PIERDERE, pentru cel care reușește să interpreteze realitatea.
    (Deci, sunt și oameni care NU știu să interpreteze realitatea, negândindu-se la consecințele trecutului simțit în present, prin neînvățarea lecțiilor trecute care devin consecința inevitabilă a unui viitor la fel de previzibil din punct de vedere negativ (prea puțin pozitiv, numai zic – calitativ), pentru cei care nu învață nimic din trecutul lor.)

    Ia decizii doar pe baza experiențelor trecute. (Nu e un lucru rău, mai ales că, dacă conștientizează CINE sunt și ÎNCOTRO vor să se-ndrepte în viitor, recunoscându-și greșelile, sunt/devin precauți în/pentru viitor.)
    Își schimbă ideile și direcția, la câteva minute odată.
    Proiectează tot ceea ce e de proiectat.
    Calculează tot ceea ce e de calculat.
    Este incapabilă de concentrare.
    Starea sa naturală, este aceasta: dialog interior necontenit, atenție constantă pe trecut și viitor: ”Cât pot să câștig? Dar dacă pierd? Mereu a fost așa, așadar, mereu va fi așa. Calea mea este aceasta! Chiar aceasta! Voi merge acolo, voi face asta, voi spune aia…”
    Incapacitatea de atenție totală pe AICI și ACUM.

    Ne vorbim neîncetat de lumea noastră, și tocmai prin acest dialog interior, noi o păstrăm, o reînnoim, îi asigurăm viața și energia.

    În timp ce ne vorbim nouă înșine, ne alegem căile, și astfel ne repetăm alegerile și căile, până în ziua morții, pentru că până în acea zi, vom repeat aceleași lucruri. (sau greșeli?) John Michael Abelar

    Sub mintea de suprafață, există o minte mult mai tăcută, care percepe realitatea fără interpretarea gândirii (adică instinctiv, intuitiv)
    Știe care-i calea cea mai bună pentru noi, și ne-o comunică prin SENZAȚII și SENTIMENTE.
    Funcționarea sa nefiind bazată pe gândire și dialog interior, ci pe evaluarea energetică a momentului present, ea ne indică O CALE fără a calcula procentul de pierdere sau câștig și nu se așteaptă la un anume rezultat.

    (Adică, te face să-l/s-o cunoști pe cel din fața ta, situația creată, printr-o ”rațiune” specifică instinctelor, senzațiilor, care afirmă sau infirmă despre cel/cea din apropierea ta, în ciuda bună-voinței sale, a zâmbetului său mieros și-a vorbelor ”convingătoare”, dacă e mincinos, prefăcut, rău-intenționat, chiar malefic! Dar…chiar dacă amprenta energetică este cea definitorie pentru tipul ăsta de gândire, nu ”ține” mai degrabă de simțire, de inimă, de ceea ce simte de fapt, inima? Iar dacă îi spunem totuși MINTE, poate e vorba despre o minte a inimii care, de multe ori e împotriva minții raționale, rareori în tandem cu ea, nu? )

    Această minte nu are nevoie deloc să facă planuri sau proiecte pe termen de finalizare prestabilit, deoarece, nu folosește viitorul ca pe o modalitate de evadare, și nu ia decizii bazându-se exclusiv pe baza de date creată de evenimentele trecute, deoarece nu folosește trecutul ca model imuabil pentru present. O vom numi de-acum încolo MINTEA PROFUNDĂ. (profundă, ne-profundă, superioară celei superficiale, nu trebuie luată NUMAI ea, de Bună!)

Lasă o urmă a trecerii tale pe aici. Un comentariu e binevenit!

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.