în loc să apere statutul de unică și supremă putere legiuitoare a statului, emanată direct și nemijlocit din din voința poporului suveran, președintele Camerei Deputaților a pocnit militărește din călcâiele «acoperite» (de pantofi!), în semn că va da curs somației, dar numai după ce aceasta va fi învestită cu putere executorie prin semnătura unui demnitar având rangul potrivit cu cel al destinatarului.

1. Stilul epistolar, lipsit de deferența și considerația care se impun în relațiile dintre puterile statului – chiar impertinent, am spune -, practicat de doamna procuror Camelia Sutiman, denotă dacă nu ignoranță în materie de relații interinstituționale, atunci convingerea de nestrămutat a semnatarei că Parchetul este în tot și peste toate. Cu aceeași unitate de măsură, un Parchet incapabil a conștientiza, prin funcționarii care-i populează schema, că nu poți soma instituția care reprezintă suveranitatea poporului așa cum somezi un tăinuitor de probe ori un complice al infractorului.

2. Somația este un atentat explicit la principiul separației puterilor în stat, consacrat în primul titlu al Constituției României. Nici o putere a statului nu poate emite pretenția de a-i fi puse de îndată la dispoziție actele și documentele ce privesc activitatea comisiilor parlamentare. Acestea sunt, potrivit dispozițiilor Constituției, în afara excepțiilor temeinic motivate legal, publice și pot fi consultate de orice cetățean. În această situație, a le cere în termeni de somație, chiar nu semnifică nimic relevant?!

3. Comisia parlamentară de anchetă ș-a încetat activitatea ca urmare a comunicatului oficial care anunța că Parchetul General a început urmărirea penală în «cazul Nana». Pe ce bază și în ce modalitate s-a produs sesizarea Parchetului, nu ni s-a precizat. Dar nici nu s-a găsit cineva interesat să întrebe dacă nu a fost cumva o manevră deliberată de manipulare a Comisiei parlamentare, pentru ca ea să e oprească din investigații, tocmai când apărea evident mecanismul ingineriei infracționale.

4. Efectul imediat al comunicatului de la Parchetul General a fost încetarea activității Comisiei parlamentare de anchetă, chipurile pentru a respecta sacrosanctul principiu al separației puterilor în stat. În realitate, una era treaba comisiei și cu totul alta va fi cea a Parchetului. Comisia trebuia să stabilească dacă președintele României a respectat Constituția și legile țării, așa cum s-a angajat prin jurământul depus în fața reprezentanților națiunii, ori a abuzat, în interesul său ori al altora, de prima poziție deținută în organigrama puterii executive. Parchetul, separat, trebuia să se ocupe de cetățenii – instrumente în încălcarea legii, începând cu consilierul prezidențial «pentru agricultură». Așa cum nici procurorii nu se prezintă la comisiile de control parlamentare, pentru a respecta sacrosanctul principiu al separației puterilor în stat, tot așa, în virtutea regulii sinalagmatice a drepturilor și obligațiilor din raporturile juridice, nici Parlamentul nu poate fi somat să pună de îndată la dispoziție procurorilor documentele privind anchetele comisiilor parlamentare.

5. După o destul de lungă pauză de meditație, impiegatul de la Parchetul General a trecut la acțiunea de ridicare, prin corespondență ne-protocolară, a documentelor rezultate din activitatea Comisiei parlamentare, în care scop a compus somația obraznică. Acesta fiind un pas spre ce?!

6. Comisia parlamentară de anchetă nu și-a încetat însă activitatea fără a încheia un raport cu concluziile sale. Dacă acel raport punea în evidență stări de fapt cuantificabile legal, Comisia parlamentară de anchetă nu ar fi avut interesul să fie sesizată instituția în drept să aplice legea?

7. Maniera în care au fost cerute actele Comisiei parlamentare denotă că acestea și autorii investigațiilor ar constitui, pro forma, obiectul anchetei penale, iar nu fondul chestiunii.

8. Comisia parlamentară de anchetă, în mod surprinzător, nu a onorat interesul public față de afacerea prezidențială investigată, după cum mai înainte nu-l convocase la audieri pe președinte, pentru a reconfirma chiar și numai ceea ce a făcut deliciul nostru din poveștile sale în legătură cu proiectele latifundiare ale familiei.

9. Președintele Camerei Deputaților lasă să se înțeleagă că, dacă somația organelor de anchetă penală va veni sub o altă semnătură, el va pune la dispoziție actele originale, și nu duplicate autentificate ale acestora. Oare așa este corect? Trebuie să dispară din arhiva Camerei Deputaților dovezile privind activitatea Comisiei?!

10. Punând în tabloul întregului context al înaltului scandal agrarian politico-financiar cât mai multe dintre piesele risipite printre numeroasele perdele de fum ale diversiunilor abil regizate, adevărul care iese la lumină ne arată cum o mână a puterii o murdărește pe cealaltă, iar amândouă ne acoperă obrazul cu rușinea de a ne fi transferat puterea unora care se reprezintă doar pe ei înșiși.