Mai zilele trecute, după ce în repetate rânduri mi-a vorbit despre acest eveniment editorial, un amic îmi face cadou o carte: „Factorul intern – România în spirala conspirațiilor”, al cărei autor este Aurel I. Rogojan.

Desigur că, neștiind despre cine era vorba, n-am fost prea interesat până la momentul la care am aflat cine este și cine a fost Aurel Rogojan, despre care cotidianul.ro spune:

Desigur că pot fi găsite informații despre dl. Rogojan, iar dincolo de orice etichetă care s-ar pune unui om, contează faptele și spusele. Un interviu cu domnia sa are ca preambul următoarele:

Scrierile lui Rogojan

Printre cărțile lui Rogojan se numără:

• Fereastra serviciilor secrete, apărută în 2011
• Istorie, Geopolitica și Spionaj in Balcanii de Vest, apărută în 2009
• Spionajul și extremismul ungar in România, apărută în 2009
• 1989. Dintr-o iarnă in alta, apărută în 2009

Factorul intern

Noțiunea de factor intern nu e prea folosită în limbajul comun, fiind vorba despre o formulare codificată, specifică serviciilor secrete, care ar defini „o structură neinstituţionalizată a conştiinţelor patriotice dintr-o anume naţiune care veghează, în numele naţiunii, pentru ca identitatea naţională să nu fie periclitată de factorul politic sau de factorii externi ostili naţiunii”. Și pentru că astăzi, în România, azi, identitatea naţională este periclitată, e cazul să ne aplecăm mai atent asupra spuselor domnului Rogojan, mai ales când aceste spuse se referă la momente, acțiuni, atitudini și chiar personaje din istoria foarte recentă a anilor abia trecuți, la momente pe care le-am trăit, la acțiuni a căror semnificație poate n-am înțeles-o la momentul derulării ei, sub perdeaua de ceață a manipulărilor continue la care suntem supuși.

Așa cum spune autorul,

În finalul cuvântului înainte al cărții se spune:

Odată citite acestea, e cazul să luăm ușurel la parcurs această carte… Desigur că, așa cum am mai făcut, va fi o serie de articole destinată acelor subiecte pe care le consider mai importante…

Codexul politicianului român

• Ca să nu-ți pierzi năravul, chiar și atunci când faci un lucru bun, pentru ca el să iasă prost, fă-l prin proceduri necinstite.
• Când pușcăriile sunt pline, suspendă aplicarea legii.
• adevărul nu-ți aduce glorie – cu diversiunea și minciuna politică, intri în istorie.
• În fața legii este egal poporul, noi suntem aleșii lui.

Cele trei guverne

Probabil că e valabil pentru multe țări, dar se spune că România are trei guverne:

• guvernul din umbră – atotputernic și real;
• guvernul legitim – doar o aparență;
• guvernul din „beci” – format din cei trimiși „la răcoare”, politicieni care „s-au ars cu corupția”.

Sponsorii politici corupători sunt cei ce formează guvernul din umbră, acest fiind și cel mai bine protejat de „brațul lung al legii”. Sigur că uneori apar excepții care explică printre altele de ce un Ovidiu Tender sau un Dinu Patriciu au vizitat arestul preventiv, acestea putând fi considerate avertismente pentru alții. În schimb, cazul Sorin Ovidiu Vântu face parte din cu totul altă categorie, scopul arestării sale fiind practic realizarea unei presiuni psihice și terorizarea lui pentru ca nu cumva acest deținător al unor secrete compromițătoare pentru mulți să-și dea drumul la gură…

La fel de grav ca și existența unor guvernanți din umbră poate fi catalogată existența unor rețele interlope „care și-au cumpărat politicieni și i-au expus în vitrinele Parlamentului sau în înalte demnități publice din administrație”. Lista acestor „întreprinzători”, de la patroni ai rețelelor internaționale de prostituție, cerșetorie, trafic de persoane și până la perceptorii taxelor de protecție e atât de mare încât constituie o problemă și pentru serviciile secrete…

Cât despre guvernul legitim, și mă refer aici la oricare guvern politic (o analiză a rezultatelor guvernului apolitic actual urmând a fi făcută la final de mandat), „nu a valorificat imensul credit național”, irosindu-l pe dispute și orgolii personale. Referitor strict la guvernele Ponta, se poate spune că fiind un om fără carismă și talent politic (doar A. Năstase văzând în el un alt Titulescu), fără pricepere, manipulat ori (mai grav) rău intenționat în gestionarea resurselor umane, acest prim ministru a propus miniștri incompatibili, incompetenți, corupți sau coruptibili. În aceste condiții, nu e de mirare că acel guvern legitim nu a fost capabil să conceapă măcar un proiect de lege fezabil, actele juridice extraordinare fiind anulate rând pe rând de Curtea Constituțională.

În paralel, „guvernul de la răcoare” se călește pentru bătăliile viitoare, în condițiile în care rândurile sale vor deveni tot mai întărite cu noi cadre de nădejde… 😉 Așa se va ajunge la paradoxul istoriei, al cărui revers s-a văzut deja: «infractorii de azi, conducătorii de mâine»…