♦♦♦ Marcus Aurelius: «De la zei <am primit>: faptul că am avut bunici buni, strămoşi buni, o soră bună, profesori buni, sclavi buni în casă, părinţi, prieteni, buni aproape toţi; şi faptul că nu am greşit cu ceva faţă de nici unul dintre cei pomeniţi, deşi, având un astfel de caracter, dacă s-ar fi ivit ocazia aş fi putut face aşa ceva; şi zeii au binevoit să nu existe nici un concurs de circumstanţe care să mă pună la încercare;nu am fost crescut prea multă vreme în preajma concubinei bunicului meu, mi-am păstrat vigoarea tinereţii şi n-am devenit bărbat înainte de vârsta cuvenită, ci chiar am depăşit această vârstă; faptul că m-am supus ordinelor unui împărat şi părinte, care a înlăturat din mine orice îngâmfare şi m-a condus la ideea că, trăind la curte, este posibil să nu te foloseşti de gărzi de corp purtătoare de lănci, nici de veşminte elegante, nici de candelabre, de statui şi de astfel de obiecte şi de un lux asemănător, ci, dimpotrivă, este posibil ca fiecare să-şi apropie felul de viaţă cât mai mult de acela al unui simplu cetăţean şi să nu fie socotit, din această cauză, mai umil sau mai nepăsător faţă de îndatoririle care trebuie îndeplinite în situaţia de conducător, în interes public. Faptul că am avut un astfel de frate, capabil prin comportamentul lui să îmi stârnească preocuparea de mine însumi şi, în acelaşi timp, să mă bucure prin respectul şi dragostea sa; faptul că nu am avut copii infirmi sau diformi; faptul că nu am progresat prea mult în studiul retoricii, al poeziei şi al altor materii, în care probabil m-aş fi cufundat adânc, dacă mi-aş fi dat seama că înaintez cu uşurinţă; faptul că m-am grăbit să le acord celor care m-au crescut rangurile înalte, pe care îmi părea că şi le doresc, şi nu am amânat acest lucru cu gând că fiind ei încă tineri, am s-o fac mai târziu; faptul că i-am cunoscut pe Apollonius, pe Rusticus, pe Maximus; faptul că mi s-a arătat cu claritate şi de mai multe ori ce este viaţa trăită „în conformitate cu natura”, astfel încât, atât cât depindea de zei, de comunicările, de ajutoarele şi de inspiraţiile care veneau din partea lor, nimic de atunci nu mă împiedică să trăiesc în conformitate cu natura, şi că m-am îndepărtat de o astfel de viaţă din vina mea şi fiindcă nu ţineam cont de avertismentele zeilor şi, ca să spun aşa, de îndrumările lor; faptul că am un trup rezistent de atâta timp după o astfel de viaţă; (…) faptul că niciodată când doream să ajut un om sărac sau pe oricine altcineva aflat în necaz nu am fost auzit spunând că nu am bani s-o fac şi că eu însumi nu am ajuns într-o asemenea sărăcie încât să cer bani de la o altă persoană; faptul că am avut o astfel de soţiesoţie, atât de ascultătoare, de afectuoasă, de simplă; faptul că am avut educatori vrednici pentru copii; faptul că am primit ajutor prin vise, în special ca să nu mai scuip sânge şi să îmi treacă ameţelile, şi răspunsul, ca să spun aşa, oracular de la Gaeta; şi faptul că, atunci când am dorit să mă dedic filozofiei, nu am ajuns pe mâinile vreunui sofist şi nici nu mi-am irosit timpul analizând texte scrise sau rezolvând silogisme sau ocupându-mă de fenomene cereşti. Căci toate acestea au nevoie de ajutorul zeilor şi al sorţii.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «De dimineaţă începe să-ţi spui: voi întâlni un indiscret, un nerecunoscător, un violent, un perfid, un invidios, un nesociabil; toate acestea li se întâmplă din necunoaşterea celor bune şi a celor rele. Eu, în schimb, care am înţeles că natura binelui este frumuseţea morală şi că cea a răului este urâtul moral şi că natura celui care greşeşte este înrudită cu mine, nu numai prin sângele şi sămânţa sa, ci şi prin raţiune şi participarea la divin, nu pot suferi vreun neajuns de la vreunul din ei, căci nimeni nu mă poate urâţi moral, iar eu nu mă pot mânia pe unul înrudit cu mine, nici nu-l pot urî. Căci ne-am născut pentru a ne ajuta <unii pe alţii>, precum picioarele, mâinile, pleoapele, şirurile de dinţi de sus şi de jos. Aşadar, a acţiona unii împotriva altora este împotriva naturii, iar a te mânia şi a-l detesta pe semen înseamnă a-l trata ca pe un adversar.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «Aminteşte-ţi de cât timp amâni problema şi de câte ori, chiar dacă ai primit de la zei noi termene, nu ai profitat de ele. Dar trebuie să-ţi dai seama, măcar de acum înainte, din ce lume faci parte, din ce realitate conducătoare eşti o emanaţie şi că îţi este fixată o limită de timp: în cazul în care nu te vei folosi de acestea pentru a dobândi seninătatea, prilejul va dispărea şi tu vei pieri şi nu ţi se va mai oferi o altă ocazie.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «Uneori <oamenii> sunt, într-un fel, demni de milă din pricina necunoaşterii binelui şi răului; acest neajuns nu este mai mic decât neputinţe de a distinge obiectele albe de cele negre.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «Respectă cu veneraţie facultatea de a forma opinii. Totul depinde de ea, pentru că în partea conducătoare a sufletului tău niciodată nu ia naştere vreo opinie potrivnică naturii sauconstituţiei fiinţei raţionale. Aceasta garantează absenţa oricărei precipitări, familiaritatea cu oamenii şi apropierea faţă de zei.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «Caută pentru ele retrageri la ţară, pe malul mării, în munţi; şi tu obişnuieşti să-ţi doreşti cu ardoare asemenea locuri. Dar tot acest lucru e cât se poate de prostesc, pentru că îţi este permis să te retragi în tine însuţi în orice clipă doreşti.În nici un loc nu se poate un om retrage mai liniştit şi mai lipsit de griji decât în sufletul său, mai ales cel care are în interiorul său astfel de valori încât, aplecându-se pentru a le privi, ajunge îndată la o desăvârşită uşurare; şi mărturisesc că această uşurare nu este altceva decât o bună rânduială a minţii. Dăruieşte-te, aşadar, tot timpul unei asemenea retrageri şi reînnoieşte-te pe tine însuţi. Să fie scurte însă şi elementare principiile tale, care, îndată ce le-ai întâlnit, îţi sunt suficiente pentru a îndepărta orice suferinţă şi pentru a te trimite înapoi, fără supărare, la activităţile spre care te întorci. De fapt, ce lucru te nemulţumeşte? Răutatea oamenilor? Gândeşte-te la principiul că fiinţele raţionale sunt născute unele pentru altele, că a se suporta unele pe altele este o parte a dreptăţii şi că oamenii greşesc fără voia lor, iar toţi cei care până acum s-au duşmănit, s-au bănuit şi s-au urât, străpunşi de lănci, zac întinşi la pământ şi sunt cenuşă; atunci calmează-te! Dar eşti nemulţumit şi de cele pe care Întregul ţi le-a hărăzit? Aminteşte-ţi dilema: „providenţa sau atomii” şi argumentele prin care s-a demonstrat că lumea este ca o cetate. Oare cele ce privesc trupul vor pune stăpânire pe tine? Atunci gândeşte-te că, odată ce s-a retras în sine însuşi şi şi-a cunoscut propria-i putere, intelectul nu se amestecă cu mişcările plăcute sau violente ale suflului. Şi, în rest, aminteşte-ţi câte ai ascultat despre durere şi plăcere, pentru că ţi-ai uitat asentimentul. poate te va frământa gloria măruntă? Priveşte la iuţeala cu care peste toate se aşterne uitarea, imensitatea timpului infinit, de o parte şi de alta, deşertăciunea faimei, versatilitatea şi lipsa de judecată a celor care par că te aclamă şi îngustimea locului în care faima ta este circumscrisă! Căci întreg pământul este un punct, şi de aceea partea în care locuieşti nu este oare un colţişor? Iar în acest colţişor câţi şi cât sunt cei ce te vor lăuda? În sfârşit, aminteşte-ţi de retragerea pe acest mic câmp care îţi aparţine şi, înainte de orice, nu te mai zbuciuma, nici nu te încorda, ci fii liber, priveşte toate activităţile ca un bărbat, ca un om, ca un cetăţean, ca o fiinţă muritoare. Iar printre preceptele de ţinut la îndemână, asupra cărora te vei apleca, să fie acestea două: primul, că lucrurile nu ating sufletul, ci se menţin în afara lui, nemişcate, în timp ce tulburările provin numai din judecata interioară; al doilea, că toate aceste lucruri pe care le vezi se vor transforma, în timp, şi nu vor mai fi. Gândeşte-te tot timpul la câte transformări ai asistat tu însuţi. „Lumea este alterare, viaţa – părere.”» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «Nu te purta ca şi cum ai avea de trăit zece mii de ani. necesitatea stă deasupra ta; cât timp trăieşti, cât timp încă îţi este permis, încearcă să devii bun.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «
Corectă și excelentă DEFINIȚIA referitoare la capitalismul ultimelor decenii, angrenat în emisiuni monetare FĂRĂ REȚINERE și FĂRĂ ACOPERIRE, combinând INGINERA FINANCIARĂ + MATEMATICA => ECONOMIE „TIP CAZINOU”.
UnCheșule, de ce ți se pare șocantă expresia genială a tipului? Eu aș înrăma expresia asta undeva, atât de mult îmi place!
Și-apoi, nu vezi că s-au specializat și cumetrii de la noi în astfel de inginerii financiare? S-au (de)dat la o lăutărească financiară, o manea generalizată!
Și, apropos…cum crezi că reușeau/reușesc, dacă nu prin dispariția banilor lichizi?
Au băgat la înaintare chipurile ”grija față de om” stopând astfel furturile din buzunar/genți, dar ți-i iau ei (bancherii) elegant…prin dobândă dublă, triplă, fie că-ți ”administrează” contul (de debit sau credit), dobânda la banii depuși sau prin inflație, care-i o taxă falsă ascunsă publicului.
Cum au reusit bancherii sa insele 7 miliarde de oameni:
“Oricat de dificil a fost pentru mine, am ajuns la o concluzie inevitabila si profund tulburatoare. Cred ca un grup de oameni ai elitei si corporatiile pe care le conduc au obtinut controlul asupra resurselor noastre energetice, rezervelor de hrana, de educatiei si sistemului medical, deci, practic, asupra oricarui aspect al vietii noastre. Si o fac controland finantele lumii, nu prin crearea de valori suplimentare, ci controland, de fapt, sursa banilor. Cand am urmarit banii, am descoperit ca m-au condus la nivelele piramidei.
Uita-ne aici, la nivelul de baza, ducandu-ne vietile cotidiene! Deasupra noastra este Guvernul, oamenii carora li s-a acordat MONOPOLUL FORTEI si o folosesc pentru a ne impozita si controla, fie ca suntem de acord sau nu.
DAR CINE II CONTROLEAZA PE EI?
La primul nivel sunt CORPORATIILE. Multi ar spune ca corporatiile si nu statele nationale conduc lumea. O numesc “Corporatocratie”. Pentru a capta resursele lumii si a controla pietele, aceasta corporatie trebuie sa aiba acces la bani ieftini.
Marile corporatii isi obtin imprumuturile cu dobanzi speciale, de la marile banci, insemnand ca cei care controleaza marile banci, elita financiara, controleaza, intr-un final, corporatiile.
Urmarind banii, am aflat ca tot ce credeam candva despre bani, pur si simplu nu e adevarat. David Icke (Researcher, Author, The Biggest Secret):
“este interesant cat de putine intrebari ne punem, de fapt, despre lucrurile foarte obisnuite, ca atunci cand mergem intr-o banca si cerem imprumut de 50.000 de dolari sau lire. Ce se intampla de fapt? Majoritatea oamenilor isi traiesc vietile, pe baza unor imagini cam vagi ale procesului real. Ce se intampla de fapt este ca soliciti 50.000 de lire si ei tasteaza in contul tau 50.000 de lire. DOAR ASTA FAC-:)) Nu emit vreo moneda, nu tiparesc vreun ban, nu misca vreun metal pretios pe undeva, ci numai tasteaza 50.000 de lire in contul tau, la monitor! Din acel moment tu INCEPI SA PLATESTI DOBANDA, pentru BANI CARE N-AU EXISTAT si NICI NU VOR EXISTA VREODATA!
S-a dovedit ca bancile au, de fapt, de 9 ori mai multi bani imprumutati decat au in rezerva, in seifurile lor. Asta e posibil din cauza asa-numitului “sistem al rezervei fractionate”.
Si lucraza la modul ca Rezervele Federale sau Bancile centrale a oricarei tari i se permite, legal, sa determine suma pe care banca trebuie s-o aiba in rezerva. In SUA, este actualmente cam de 10%.
Deci, daca depozitati 10.000 de dolari la banca, Banca pune deoparte 10%, deci 1 milion de dolari si apoi imprumuta restul banilor vostri. Mecanismul continua cu alta persoana care vine la Banca si cere un imprumut auto de 9.000 de dolari. In acest moment, Banca imprumuta cei 9.000 de dolari, din depozitul vostru original.
Nu mai sunt acolo!
• Debitorul plateste apoi persoana care vinde masina si ea depoziteaza banii la alta banca, ce face parte din sistemul aceleiasi banci centrale.
• Acesti 9.000 de dolari sunt tratati ca un nou depozit si procesul continua.
• Banii sunt redepozitati si reimprumutati, pana cand depozitul initial de 10.000 de dolari devine de 100.000 de dolari.
• Sistemul bancar a creat, pur si simplu, 90.000 de dolari, imprumutandu-va banii.
• Se pare ca totul a inceput cu aurarii din secolul XVII, cand oamenii faceau comert cu aur. Aurul era prea greu de carat, asa ca oamenii depozitau metalul, ca atare, in seifuri, si comercializau chitante, in schimb.
• Acele chitante au fost primii bani de hartie. Fiindca doar putini oameni si-ar fi retras aurul, simultan, proprietarii seifurilor, practic noii bancheri, au inceput sa creeze chitante pentru mai mult metal decat detineau de fapt. Imprumutau acele chitante si incasau dobanzi la bani, un aur pe care nu-l aveau practic. (deci, CĂMĂTĂRIE!) Asa s-a nascut asa-numitul nostru “sistem de al rezervei fractionate”. In acest sistem, bancherii ajung sa faca bani din NIMIC, in timp ce, noi ceilalti, trebuie sa muncim din greu ca sa-i obtinem.
S-a creat un sistem modern de servituti, in care masa societatii munceste, acum, pentru a-si plati datoria la banca. “Este destul de bine ca oamenii natiunii NU INTELEG sistemul nostrum bancar si monetar, fiindca, daca ar face-o, cred ca ar porni o revolutie, inainte de ziua de maine.” – spunea Henry Ford in 1922
Sub aceasta schema a rezervei fractionate devenim inevitabil sclavi ai datoriilor, pentru clasa conducatoare a elitei financiare. Nu fiindca sunt mai buni sau mai destepti decat altii, CI FIINDCA AU FALSIFICAT SISTEMUL, ca sa beneficieze ei insisi, pe seama majoritatii oamenilor de pe planeta.
Catherine Austin Fitts (former Assistant Secretary U.S.Dept.of H.U.D.) este expert in aceasta problema. A fost secretar adjunct pentru locuinte si dezvoltare urbana, in timpul presedintelui J.Bush senior si, apoi, al administratiei Clinton.
Spune: “Cand joci ca la Monopoly si vrei sa faci achizitii, as putea sa tot tiparesc bani, sa-mi ofer mai multi bani, micsorand valoarea banilor tai, tiparind mai multi. Oricat de muncitor ai fi sau cat succes ai avea, oricand pot ajunge sa te cumpar pe gratis. Deci cum se face ca, daca as face eu bani, se numeste contrafacere, dar, daca o fac bancile, inseamna cresterea rezervei monetare? -:)))))))
Cum de au capatat bancile aceasta putere? Aceasta este insula Jekyll, unde, in 1910, reprezentanti ai familiilor Rockefeller, Rotschild, Morgan si a altor bancheri privati s-au adunat in secret, pentru a schita o legislatie care ar fi creat Rezerva Federala. G.Ed.Griffin a scris literalmente o carte despre ce s-a intamplat pe insula Jekyll.
Spune:”Bancile centrale sunt carteluri bancare care au intrat in parteneriat cu respectivul guvern, din tara unde opereaza si li s-a acordat puterea monopolista a crearii rezervei monetare nationale. Asta le-au inmanat politicienii in dar, ai putea spune, pentru parteneriat. Acum, ce fac bancherii LA SCHIMB pentru politicieni? Promit sa faca bani din NIMIC, acum ca au puterea legala de-a o face, ori de cat ori are nevoie guvernul.” (NA COMPLICITATE ÎNTRE BANCHERI ȘI POLITICIENI!)
Si, incepand din 2008, am fost martorii tiparirii celor mai mult bani falsi din istoria scrisa.
Acest tobogan financiar mascheaza cauza, ascunde persoanele vinovate si ne lasa pe noi – sclavii datoriei, sa muncim ca sa platim factura. Mi s-a revelat ca in acelasi an al fondarii Rezervei Federale, in 1913, a fost infiintat si Serviciul Fiscan Intern. O TAXA PE VENIT apoi A FOST IMPUSA, CA NOI SA PLATIM DATORIA POLITICIENILOR, PLUS DOBANDA, CATRE BANCHERI (frumos, nu?!).
Bill Still (writer, Director The Money Masters): “Problema este ca avem un sistem al unei banci centrale, detinuta in privat de SUA, deghizat intr-un sistem detinut de guvern. Daca te uiti in cartea de telefon, aici, in zona Washington DC si cauti Rezerva Federala in paginile albastre ale guvernului, NU E ACOLO (?!). Este in Pagini Albe, chiar langa Federal Express. Este o banca centrala detinuta privat.
Care este relatia potrivita…care ar trebui sa fie relatia potrivita intre presedintele FED si un presedinte al SUA?
(Alan Greenspan) Ei bine, in primul rand Rezerva Federala este o agentie independenta. Ceea ce insamna practic…ca nu exista o alta agentie a guvernului care sa poata trece peste hotararile noastre (pam, pam!).
Ce spune mai departe Catherine Austin Fitts (former Assistant Secretary U.S.Dept.of H.U.D.): “Au o banca privata, ce tipareste bani in numele Trezoreriei. Rezerva Federala tipareste bani intr-un sistem bazat pe indatorare, care creaza lipsuri, dar pune un grup de initiate in pozitii cheie, avand acces la toate datele economice, la care noi nu avem. Deci, avem un grup mic de bancheri, ce inteleg mecanismul banilor si al economiei, si li s-a oferit posibilitatea de a tipari bani, intr-un mod care-i protejeaza pe initiati, in timp ce ceilalti sunt secatuiti. Catherine a ajuns sa compare o economie sanatoasa cu un tor oscilant, echilibrat, avand un flux liber si fiind plin de energie, prin contrast cu ceea ce se intampla in economia noastra actuala. Ceea ce avem este un sistem foarte dinamic si care incearca sa se optimizeze.
Dar, inglobat in centrul sau, avem o tenie. Modul cum tenia actioneaza in corpul tau este de a injecta toxine chimice in corp, ce te face sa doresti ceea ce-i place teniei mai mult si mai putin tie: AVEM UN PARAZIT (bancile si reprezentantii lor – bancherii) CARE MANIPULEAZA SI SE HRANESTE (din banii multiplicati din NIMIC pe spatele muncii noastre de sclavi, a nestiintei noastre despre aceasta…doar ca sa platim datoriile si dobanzile) PE SEAMA INTREGULUI (indatorat prosteste si peste poate…prin ‘ingineriile lor financiare’ in deplin acord cu politicienii din toate tarile care-i sustin, sprijinindu-se reciproc avantajos).
Traim intr-o economie parazita, in care elita financiara este tenia, ce se hraneste cu noi si nu le place cand lumea le distruge acoperirea. Dupa ce Catherine a inceput sa expuna coruptia guvernului, la cel mai inalt nivel, FBI a facut razii in compania ei si i-a confiscat bunurile. A fost tarata prin tribunale, vreme de zeci de ani, inainte de a fi declarata nevinovata. Deci ne-am ales cu Rezerva Federala, o corporatie privata avand monopolul fabricarii banilor dar fara a putea fi trasa la raspundere, sustinuta de un guvern ce detine monopolul asupra fortei. Tara a ajuns sa fie vanduta FED ca institutie ce ar ajuta la stabilizarea economiei, si ar ramane independenta de politica. Dar, de fapt, apropiindu-se un secol de existenta, Rezerva Federala a facut exact contrariul.
De cand au preluat conducerea, AM FOST JEFUITI prin INFLATIE si puterea de cumparare a dolarului a scazut cu mai mult de 96%.
Si prapastia intre venituri arata clar, ca majoritatea banilor ajung la cativa oameni. La numai 16 ani de la ridicarea la putere a Rezervei Federale, America a trecut prin Marea Depresiune.
Cercetarile mele au relevat ca inainte de marea prabusire din 1929, bancherii de elita si-au retras banii de la bursa (suna cunoscut, nu?). Dupa prabusire au folosit acei bani, pentru a cumpara actiuni ieftine si banci falimentare mai mici, pentru un cent la dolar. Printre bancherii care si-au consolidat averea in acest mod s-au numarat Rockefeller, Rotschild si Morgan.
Un scenariu similar a fost inscenat si in colapsul financiar din 2008, cu aceeasi bancheri ca beneficiari. In anii ce au dus la colaps, marile banci, incluzand Bank of America, City Group si Chase, controlate de familiile Rockefeller, Rotschild si Morgan, se luptau sa comercializeze credite slabe, care stiau ca se vor prabusi, intr-un final.
E ca si cum ai pune portocale putrede intr-o cutie si le-ai vinde ca produse de calitate intai. Manuitorii de credite stiau ca e o problema doar de timp, pana cand cineva ar fi deschis acea cutie si ar fi vazut ca are un continut fara valoare, ce-i favoriza pe cei ce ambalasera cutiile.
Cand portocalele putrede, despre care am auzit, adica creditele nejustificate, derivatele si creditele false de schimb, au fost descoperite, intr-un final, am fost afectati cu totii. Oamenii si-au pierdut slujbele, casele, afacerile si pensiile. Intre timp, marile banci care creasera problemele, sunt cele care au primit primele subventii.
De ce oare? De ce a dat Rezerva Federala trilioane de dolari bancilor, chiar si cand majoritatea americanilor au fost impotriva subventiilor? Si de ce sa nu-i ajute pe cei aflati in necaz, in locul autorilor colapsului financiar? Cercetarile mele m-au facut sac red ca aceeasi oameni ce au creat Rezerva Federala, familiile Rockefeller, Rotschild si Morgan, inca o controleaza si folosesc aceeasi schema, pentru a subventiona pe cheltuiala noastra.
Ce spunea senatorul Dick Durbin in aprilie 2009: “Bancile au inca cel mai puternic lobby din Congres si, sincer vorbind, ei sunt proprietarii lui”.
Sunt convins ca noul colaps al economiei, din 2008, a fost rezultatul orchestrarii unei scheme de frauda financiara, proiectata si executata de marii bancheri, pentru a-si consolida averea si puterea.
David Icke explica cum priveste el Rezerva Federala, ce falsifica asa-zisele “cicluri ale afacerilor”:
Etapa intai este ca si cum ai arunca undita!
In prima etapa…pui multi bani – unitati de schimb – in circulatie.
Faci asta coborand ratele dobanzilor si facand multe credite. Aceasta este partea a ciclului pe care l-a numit “boom”.
Fiindca sunt multe unitati de schimb in circulatie, sunt multi bani ce trec din mana in mana.
Si asta genereaza o activitate economica intensa, genereaza locuri de munca si, pe masura ce se cheltuiesc tot mai multi bani, cererea e mai mare.
Deci companiile iau tot mai multe credite, bani la liber, pentru a-si creste productia.
Oamenii capata incredere in modul de viata cotidian: “hei, muncesc pentru aceasta companie, care are o multime de comenzi, o duc chiar grozav, slujba mea e sigura, asa ca putem avea o casa mai mare!”.
Etapa doi – apoi, incep sa schimbe jocul! Ceea ce fac este sa stranga firul unditei!
Imping in sus ratele dobanzilor!
Acum, tot mai putini oameni continua sa primeasca credite si fac criteriile de acordare sa fie, oricum, mai restrictive.
Si, de asemenea, acum, la rate crescute ale dobanzilor, o mai mare parte a venitului oamenilor va plati suplimentul de dobanda si nu va mai fi circulat prin achizitia de bunuri. Dintr-o data…nu mai sunt atat de multi bani in circulatie si, ca atare, tot mai putine lucruri sunt achizitionate.
Companiile incep sa decada, in ceea ce priveste profiturile, inceteaza sa mai creeze locuri de munca si incep sa iasa din afaceri. Oamenii isi pierd slujbele si nu mai pot plati ipotecile, pentru casele mari achizitionate in vremurile bune.
Acum, ceea ce fac bancile, este sa stranga firul unditei, fiindca, PE MASURA CE DAU FALIMENT COMPANIILE SI INDIVIZII, BANCILE OBTIN O BOGATIE REALA: proprietatile, terenul, resursele acestora care le-au fost ipotecate le parvin bancilor, pentru ca au imprumutat simple cifre pe ecran.
Acest ciclu economic al aruncatului si stransului unditei, in care se introduc multi bani in circulatie, functioneaza de secole.
Si ceea ce s-a facut…a fost sa se fure si sa se acumuleze adevarata avere a lumii, in mainile celor putini. “Dati-mi controlul monedei unei natiuni si nu-mi pasa cine face legile!” a zis Baron Mayor Amschel Rothschild.
La nivel international, bancherii centrali folosesc Banca Mondiala si Fondul Monetar International, pentru a face mai multi bani, exploatand resursele tarilor debitoare, falimentandu-le prin acest proces.
Banca Centrala a Bancilor Centrale este creatia Rothschild, Bank for International Settlements. Elitele isi asigura pozitia, de a controla accesul la practic orice ne este necesar pentru a supravietui.
David Icke:
“oriunde ai merge in lume, banii sunt controlati de sistemul bancar. Ei decid daca oamenii mananca sau nu…cine e miliardar si cine traieste din mai putin un dolar pe zi.
Cine controleaza banii, controleaza lumea, si sunt foarte putini cei care controleaza banii.
In acest moment, viziunea mea asupra lumii este data peste cap. Ma luptam cu ideea ca esecul si suferinta celor multi inseamna, de fapt, succes si implinire pentru cei putini, bancherii centrali de elita, ce au prostit lumea ca sa-i lase pe ei sa creeze banii.” Sfărșit.
Concluzii:
1. INGINERIA FINANCIARĂ + MATEMATICĂ => ECONOMIE „TIP CAZINOU”, se realizează prin simbioza dintre politicieni (nivelul 1 cel mai de jos) și bancheri (nivelul 2) supravegheați de corporatiști (nivelul 3), reprezentând un fel de ”treime” neagră, răsturnată.
2. Bancherii, supravegheați de corporatiști, acoperiți de mantaua legislativo-executivă a politicienilor, CER bani cheș de la populație plus garanție dacă aceasta vrea credit, nu și vice-versa!
3. Cei „îndatorați” la Bancă, vor plăti o dobândă-fantomă la o sumă ”împrumutată” apărută numai pe ecran, scrisă din tastatură…ei (bancherii) însușindu-și DEJA din banii depozitați 10%…cam cât e șpaga/parandărătul politicienilor (la-nceput de vremuri capitaliste).
4. Mai adăugăm și ”termenele” scadente de plată, după care ești suprataxat gradual la dobândă… până la atingerea unui nivel insuportabil, prin imposibilitate de plată.
5. CORPORATIILE își capătă PUTERE și EXTINDERE datorită BĂNCILOR care-au scut legislativ din partea POLITICIENILOR prin accesul la bani ieftini și dobânzi speciale.
6. PLIMBATUL VIRTUAL AL BANILOR DE COLO-COLO PRIN CONTURI la X, Y, Z, fără bani lichizi mi-arată cum un SFORAR/ȘPĂGAR/CĂMĂTAR/ÎNSĂILĂTOR DE HAINE INVIZIBILE, îl prostește veșnic pe REGELE GOL PUȘCĂ c-ar fi îmbrăcat și la el în castel, pentru că-i plătit REGEȘTE pentru asta, chiar de rege.
7. Prin apariția conturilor, cardurilor și dispariția treptată a banilor, tranzacțiile probându-se în genere prin hărtii ”doveditoare” plătitoare și, mai mult online… s-a ajuns (paradoxal) la practica vremurilor vechi când se făcea schimb de mărfuri între bresle: măcelarul dădea carne pentru cereale, viticultorul marfa sa – oierului care-I dădea lapte, brânză, șamd….și-atunci, de ce ne mai complicăm cu a treia persoană care taxează/suprataxează?!