Așa cum ne spune și Marc Menant, în cartea „Medicina ne ucide”, nu trebuie să avem încredere oarbă în medici. Unii dintre ei, prin incompetență ne „pot face rău”, afirmație care deși șocantă, aparține unor autorități sanitare. Desigur că afirmația are o formă mult atenuată, ca și sugestie: „Spuneți-i medicului dumneavoastră că antibioticul nu se prescrie automat!” („Les antibiotiques, c’est pas automatique!”). Ca și cum un amărât de client, disperat, și-ar permite să-i spună așa ceva celui la care se duce să-i ceară ajutorul…

În plus, îmi spunea cineva că într-o croazieră scumpă, majoritatea pasagerilor erau farmaciști și medici. S-a mai făcut afirmația conform căreia personalul medical beneficiază de călătorii, excursii, cazări, sponsorizări și multe alte beneficii din partea a ceea ce e cunoscut ca fiind Big Pharma… Tot aici, fiecare dintre noi poate vedea zilnic agresiunea reclamelor la medicamente pe ecranele televizoarelor și nu doar…

Viața pe rețetă

Consumul de antibiotice a crescut exponențial. Pe site-ul mamanpourlavie.com a revelat cazul unui copilaș care de la naștere și până la 24 de luni a primit nouăsprezece tratamente. Studiile arată că jumătate dintre „clienții” creșelor primesc, în medie, șapte tratamente cu astfel de substanțe în fiece iarnă! Cartea lui Menant arată că antibioticele au fost prescrise în termeni de o sută de milioane pe an în Franța, dublu față de Germania, de cinci ori mai mult decât În Olanda sau Danemarca (pe cap de locuitor). Dincolo de consumul excesiv de antibiotice, răul cel mare este că acest lucru duce la creșterea rezistenței bacteriilor; practic, prin adaptare unele au devenit invincibile, așa cum e stafilococul auriu, acestea proliferând în spitale infecțiile nozocomiale (că tot sunt un subiect fierbinte acum la noi!), care reprezentau 10% din totalul internărilor și provocau 10.000 de decese anual, dintre care 7.500 puse în sarcina bacteriilor rezistente la antibiotice…

În acest context, au existat cercetări care să analizeze relația dintre consumul de antibiotice de către femei și incidența cancerului la sân: 50% dintre pacientele cărora li s-au administrat tratamente de lungă durată au dezvoltat tumori mamare…

Ignoră medicii aceste aspecte, sau știu de ele, dar le resping pe motiv că nu vor să pună sub semnul întrebării ceea ce li s-a inoculat ca și știință la facultate. Ei sunt adevărați campioni ai duratei studiilor, dar, poate tocmai de aceea, sunt complet închistați, știința lor fiind înțepenită prin jaloanele care li se inoculează de-a lungul unei perioade atât de mari de îndoctrinare. Și pentru a ieși „din cutie”, e nevoie de curaj și de asumarea de riscuri…

Conform unei estimări a doctorului Alan Choux, președinte al Alianței pentru finanțarea pensiilor medicilor (francezi), consultațiile la medicul generalist nu durează mai mult de șapte minute… Șapte minute!? Iată că, medicina modernă merge pe trend-ul alimentar, devenind fast… În plus, cu cât rețeta e mai lungă, cu atât crește prestigiul medicului… Așa s-a ajuns la 1 kg de medicamente pe cap de francez. Și nu cred că noi am rămas în urmă la acest domeniu…

Rutina medicilor e prescrierea de rețete. Periodic se mai schimbă câte ceva, apărând în rețete și noutățile producătorilor de medicamente, cei care-și asumă sarcina de a îmbogăți cunoștințele a 80% dintre medici, deoarece doar 15-20% dintre ei declară că urmează cursuri obligatorii de formare continuă. Am avut ocazia să văd lipite afișe cu astfel de cursuri prin diverse spitale, clinici, pe unde am mai trecut, e drept nu prea des…

Recompense

Așa se face că, medicilor li se asigură participări la congrese plătite integral, cu deplasări în locuri exotice, propice – nu-i așa -, reflecției… În plus, a fost identificată o altă manieră de sensibilizare a medicilor, propusă în special celor de la clinicile universitare, aceea a testării clinice. O consistentă remunerare per pacient urmărit printr-un set de observații… Remarcă: în cadrul unor astfel de experimente, noul medicament trebui administrat cu excluderea oricărui alt tratament. Asta viciază concluziile asupra efectelor lui, deoarece, în practica ulterioară, el va fi folosit și va acționa împreună cu cel puțin alte două-trei medicamente. Studiile mai ignoră și alte interacțiuni: regimul alimentar, obiceiurile de viață, mediul în care trăiește pacientul… Toate acestea ne pot reduce mirarea legată de bilanțul sinistru al administrării simultane a mai multor medicamente, fenomen numit efect iatrogen, care oficial produce anual 128.000 de internări și duce la 1.800 de decese doar în Franța (deși cercetători independenți precum Pierre Pignarre consideră că aceste cifre trebuie înzecite!)

Pe baza unei anchete derulată între decembrie 2005 și martie 2008, profesorul Roland Tbiana de la INSERM constată că în sezonul rece, toți copii au parte de cel puțin două consultații pentru otită, rinofaringită, sinuzită, faringită, iar opt milioane din ei primesc un tratament cu antibiotice, adesea cu administrarea de corticoizi, pentru decongestionarea sferei ORL… În condițiile în care, în 90% dintre cazuri, acestea nu acționează asupra virusurilor răspunzătoare de aceste infecții, iar un comitet mondial de experți a stabilit încă din 1996 că aceste afecțiuni se vindecă spontan în câteva zile! De altfel, corticoizii, având efect antiinflamator, nu fac decât să estompeze simptomele, durerile, iritațiile, congestiile și nu le vindecă, având un impact deloc neglijabil asupra fiziologiei noastre: dereglarea glandelor suprarenale și a mușchilor până la atrofiere, perturbarea densității osoase (cu predispunerea la osteoporoză), încetinirea creșterii, provocarea hipertensiunii și a retenției de apă, favorizarea acumulării grăsimilor, indicațiile de utilizare afirmând chiar că nu sunt compatibili cu administrarea de vaccinuri.

Boli închipuite

Grație tehnologiilor de vârf, oamenii de știință scotocesc prin toate ungherele creierului, descoperă boli necunoscute, așa cum ar fi deteriorarea sinapselor provocată de carența de dopamină, ceea ce se traduce prin prăbușirea moralului, asociată cu o activitate fizică excesivă, simptome botezate „sindromul deficitului de atenție/hiperactivității” (ADHD). Odată inclus în nomenclatorul patologiilor, cazul e preluat de medicină, blocându-se astfel promovarea unui argument de bun simț, acela că hiperactivitata e un impuls salvator, deoarece exercițiul fizic generează dopamină și astfel, o practică sportivă intensivă ar fi remediul suficient pentru refacerea psihicului. Un astfel de argument ar provoca râsete, cel ce l-ar susține ar fi batjocorit, amenințat cu tribunalul pentru șarlatanie, pe principiul că celor care contestă teoriile medicale standard trebuie să li se pună călușul în gură!

Educație vs. dresaj

A face deosebirea între educație și dresaj este o calitate umană care ar trebui permanent inoculată tinerilor. Nu cu cravașa și urlete „căprărești” se obține disciplina… Supunerea e o formă de îndobitocire!

Părinții copiilor tratați cu Ritaline®, nu au a se teme că aceștia nu se vor alinia normei… Dar acești copii vor deveni doar niște „dresați”…

De ultim moment

Tocmai ce-am găsit știrea că în America, Tom Frieden, director al Centrului pentru Controlul Bolilor și Prevenției (CDC) a anunțat că a fost depistată o femeie cu o super-bacterie ce nu poate fi ucisă de niciun antibiotic și că premierul britanic David  Cameron cere liderilor G7 să ia măsuri față de astfel de cazuri:

O femeie de 49 de ani din Pennsylvania a prezentat o infecție cu o tulpină bacterie E. Coli rară, rezistentă la antibiotice.

CDC și departamentul Sănătății din Pennsylvania s-au mobilizat imediat pentru a investiga cazul și pentru a depista contactele pe care pacientul le-a avut, pentru a vedea dacă bacteria s-a răspândit. Bacteria a fost identificată în cazul altor infecții din afara Statelor Unite, în Europa, Canada și China. Un raport sugerează ca acest tip de infecție duce la moartea a jumătate dintre pacienții ce o prezintă. Organizația Mondială a Sănătății a avertizat că rezistența la antibiotice este una dintre cele mai mari amenințări pentru sănătatea globală în acest moment.

Frieden a avertizat ca deși este primul caz din SUA, trebuie să ne așteptăm la alte asemenea super-bacterii în viitorul apropiat. Tom Frieden, care adesea recomandă doctorilor să nu supra-prescrie antibiotice, a făcut apel la cercetători să dezvolte noi medicamente repede.