Și-așa, plecând de la „realizarea” medicală a chimistului Pasteur, renunțându-se la orice umbră de spirit critic, s-a trecut la cealaltă extremă:

Nebunia vaccinurilor

Așa se face că, noul profet, Pasteur însuși, cel care „l-a destituit pe Dumnezeu și i-a răpit atotputernicia”, dintr-o serată de binefacere într-alta, propovăduiește adunarea de fonduri pentru construirea viitorului institut ce, cu onoare, îi va purta numele… Într-un astfel de loc, aplicată orbește, teoria sa va deveni dogmă. Acest templu a fost inaugurat pe 14 noiembrie 1888, cu scopul inițial de tratare a turbării și cercetări asupra maladiilor contagioase virulente. Eficiența propagandei activităților desfășurate în institut este atât de mare, încât, vaccinurile vor fi considerate un panaceu căruia i se atribuie succesul dispariției marilor epidemii, în condițiile în care, „extincția unor flageluri precum ciuma și holera s-a produs cu mult înainte de inventarea vaccinurilor, în urma aplicării măsurilor de igienă”.

Drept dovadă, se poate aminti faptul că în perioada epidemiei de holeră din Londra, din 1854, doctorul John Snow, observând contaminarea unei fântâni publice din Broad Street printr-o conductă de canalizare, a cerut închiderea fântânii, iar epidemia a luat sfârșit aproape imediat. Trebuiesc luate în considerare și sinistrele condiții în care se trăia, în locuințe minuscule și insalubre, în promiscuitate, cu aruncarea tuturor mizeriilor și materiilor fecale pe ulițe, în fața caselor… Iar fauna microscopică nu făcea decât să amplifice favorizarea condițiilor în care organimele umane, cu mari carențe de vitamine cădeau ușor victime maladiilor…

Cu toate acestea, sistemele imunitare în bună stare făceau față cu brio, dovadă fiind faptul simplu că nici o epidemie nu s-a soldat cu un genocid total. Doar împrejurările îl împing pe microb la crimă, aici meritând amintit faptul că organismul uman adăpostește miliarde de bacterii, viruși și microbi, toți având roluri în descompunerea substanțelor ingerate pentru a permite asimilarea lor. O analiză detaliată a marilor epidemii va se evidenția mai muți factori favorizanți: malnutriția, suprapopularea în condiții de promiscuitate, locuințe imunde, lipsa igienei personale și/sau sociale, apa contaminată, la toate acestea suprapunându-se frica și disperarea.

Gripa aviară

Putem constata toate acestea la analiza unei situații mai recente, cea a gripei aviare… Ne amintim nebunia izolării localităților și uciderii populațiilor de găini de curte…

Majoritatea epidemiilor de gripă își au originea în Asia de Sus-Est, unde viața se duce în bordeie improvizate din paie, trestie și lemn, direct în pământ, în mare înghesuială, oamenii trăind împreună cu animalele „de curte”… Funcție de anotimp, solul e fie o crustă uscată, fie un strat gros de noroi. Favorizat de aglomerația din case, piețe, trenuri, porturi și aeroporturi, virusul se propagă ușor, iar reacția în lanț se repetă anual, cu incidență aproape constantă, permisă fiind de mecanismul mutațiilor, care reprezintă de fapt forța acestora, anihilând armele inventate pentru distrugerea lor. Ne amintim despre avertizările mutațiilor virusului H5N1.

Deși s-a afirmat că H5N1 nu este suficient de puternic pentru a ne ataca sistemul imunitar, el a infectat mortal câțiva indivizi, lucru ce ar fi trebuit să pună semnul de întrebare în dreptul fundamentului teoriei pasteuriene: finalitatea omicidă a virusurilor! Toate victimele au aparținut unor familii de țărani săraci care, încercând să scape de sărăcie practică un sistem de creștere a păsărilor înghesuind în cuști cât mai multe găini ce se bat pentru câteva grăunțe și de ce nu, pene și găinaț, o astfel de luptă continuă slăbind și mai mult organismele acestor găini. Cu sistemul imunitar la pământ, în condițiile în care și fauna microbiană luptă pentru supraviețuire, H5N1 s-a transformat în ucigaș! Autorul cărții, cel care a emis această teorie, a expus-o câtorva specialiști în domeniu. După ce câțiva l-au tratat de sus, u profesor universitar, după ce l-a pus să jure că că nu-i va pomeni numele, i-a spus că această teorie nu face decât să expună într-o altă formă teoria detractorilor lui Pasteur, conform cărora maladiile sunt provocate doar de condiții prielnice definite prin organisme prost întreținute, proaste obiceiuri alimentare, poluare, stres, lipsa activităților sportive, suplimentate cu micile plăceri precum tutunul și alcoolul. Profesorul mărturisea chiar că ar fi avut dorința de a face cercetări asupra acestei teorii, dar, din păcate, „ar fi un demers sinucigaș, părăsirea căilor atent jalonate l-ar transforma într-un paria al comunității științifice, i-ar distruge cariera, l-ar priva de credite, așa cum a pățit Jacques Benveniste, care a îndrăznit să formuleze ipoteza memoriei apei”.

Profesorul a explicat și mecanismul prin care se menține în mentalul public o anumită dogmă. Astfel orice proiect de cercetare este supus subiectivismului, în sensul în care se bazează inițial pe o intuiție cu așteptarea unui anume rezultat, astfel încât, inconștient, cercetătorul se comportă ca un judecător de instrucție care, sub călăuzirea propriilor convingeri intime, derulează ancheta ne-reținând decât elementele ce indică vinovăția suspectului. Asta explică de ce, studii cu aceeași tematică pot genera rezultate contradictorii. dar, pentru că în domeniul medical, opinia publică are nevoie de certitudini asta se face prin edictarea unor norme. În plus, pentru a „ușura” procesul, industria farmaceutică, nimeni alta decât cea cunoscută ca Big Pharma, are, datorită ponderii sale economice, o influență determinantă asupra difuzării publicațiilor, doar cercetările care slujesc optim cauza certificată de cercurile dominante profitând de popularizare mass-media.

Întoarcerea la dosarul gripei aviare poate confirma cele de mai sus. În 1996, în lupta cu gripa clasică, o firmă americană de biotehnologie a încredințat laboratoarelor elvețiene Roche un brevet pentru elaborarea unui vaccin antiviral denumit Tamiflu®. Cu rezultate clinice dezamăgitoare, urmate de un relativ eșec comercial (profiturile americanilor stagnând la 220 milioane de dolari în 2003), inventatorii își pun problema încheierii acordului cu partenerul producător, dar acest Roche cu o extraordinară lovitură de marketing, va evita divorțul… Iată-ne în 2005, an în care OMS își exprimă neliniștea legată de pericolul unei pandemii de gripă aviară, când, laboratoarele elvețiene, printr-o ostentativă decizie altruistă (cum altfel, nu?) anunță că oferă OMS nu mai puțin de 30 de milioane de doze de Tamiflu! O asemenea nemaivăzută generozitate ocupă desigur prima pagină a ziarelor, provoacă o adevărată psihoză opiniei publice care, sub imperiul riscului de epidemie (expus de cine altcineva decât de OMS!) conștientizează existența unui vaccin ce ar putea-o proteja. Datorită cererii, diverse state își fac stocuri, pe primele locuri fiind SUA, care a comandat un miliard de doze de vaccin și Franța cu un „modest” stoc de 13,7 milioane de doze!

Astfel de cheltuieli publice sunt făcute într-un climat apropiat de panică, climat întreținut de mediile medicale și în special de doi profesori de la spitalul Pitié-Salpêtrière din Paris, stimabilii Jean-Philippe Derenne (pneumolog) și Francois Bricaire (specialist în boli infecțioase, cei care în cartea „Pandemie, la grande menace de la grippe aviaire” prezic o hecatombă de proporții, cu 500.000 de decese doar în Franța! Ori, salvarea e doar una: vaccinarea!

Este chiar uimitoare această recomandare, în condițiile în care experți în sănătate recunosc faptul că vaccinurile antivirale nu constituie un remediu fiabil contra gripei, sau, mai grav, Agenția Franceză pentru Securitate Sanitară a Produselor de Sănătate, AFSSAPS, pe baza unor studii afirmă că „eficacitatea vaccinului Tamiflu® este extrem de dificilă în cazul copiilor (care, pe de altă parte sunt vectorii cei mai importanți ai transmiterii bolii), iar la adulții între 13 și 64 de ani vaccinul reduce, în cel mai bun caz, cu 24 de ore durata simptomelor, eficacitate care sporește cu foarte puțin la persoanele de peste 65 de ani, nivelul de compensare fiind de numai 35% pentru vârstnici”.

Cu toate acestea, cartea celor doi bate recorduri de vânzări, fiind nevoie de un articol al lui Jean-Claude Jaillette, pentru ca să se facă public faptul că cele două somități sunt… consultanți ai laboratoarelor Roche, aspect pe care ar fi trebuit să-l facă public conform art. 26 al legii Kouchner din 2002, fiind vorba de, nu-i așa, conflict de interese.

Cu toate acestea, dezvăluirea n-are efect, nu deteriorează imaginea celor doi care-și bat joc de deontologia profesională și nu are efect asupra politicienilor. În fiecare focar de infecție, crescătorii, familiile lor, vecinii, toți sunt obligată să se vaccineze cu Tamiflu®, în vreme ce presa continuă promovarea acestuia ca unică terapie.

Un studiu australian realizat în 2006 în Cambodgia, Egipt și Vietnam a scos în evidență că eficacitatea vaccinului Tamiflu®, deja relativă, scade de șase ori în fiecare an, coeficientul fiind de 30 în Indonezia! Și acest eșec trecut sub tăcere cu rea-credință, prin disimulare, dezinformare și minciuni, a fost precedat de o altă impostură, despre care vorbim mai jos!

Vaccinul contra hepatitei B

Anul 1994… Opinia publică e alarmată de secretarul de stat pentru problemele sănătății, Philippe Dousts-Blazy, care declară că anual, 100.000 de persoane sunt contaminate cu virusul hepatitei B. Se face analogia lui cu SIDA, pe baza modalităților similare de transmitere. Dar autoritățile pretind că spre deosebire de HIV, în acest caz există un vaccin: cel produs de laboratoarele GlaxoSmithKline și Avensis Pasteur MSD, o adevărată minunăție terapeutică: nu are efecte indezirabile sau secundare, iar ministrul, specialiștii și medicii de rând organizează adevărate campanii în favoarea lui. Desigur că, opinia publică speriată nu are de ales: între 1994 și 1998, doar în Franța sunt vaccinate 21 milioane de persoane, iar pe plan global, vaccinarea ajunge să reprezinte jumătate din piața mondială medicală, aducând  profituri de 2,7 miliarde de dolari!

Având costuri de fabricație aproape nule, acest prim vaccin transgenic se vinde de cinci ori mai scump decât tradiționalele BCG, polio, etc. Iar profiturile sunt și mai mari, pentru că la fiecare cinci ani este necesar un rapel; mai mult, cu toate că virusul se transmite în principal pe cale sexuală, vaccinul este recomandat întregii populații, inclusiv sugarilor! Ca urmare a acestei terori programate, doar în Franța, 1.300 de persoane au dezvoltat afecțiuni neurologice, cam o mie dintre ele suferind de scleroză în plăgi; unii au murit în câteva luni (a se vedea cazul Nathalie Desaintquentin – 28 de ani). Până la urmă, statul și-a recunoscut responsabilitatea printr-o decizie a Consiliului de Stat din martie 2007, prin care 150 de persoane au primit indemnizații cuprinse între 2.000 și 15.000 de euro cu titluri reparatorii, contrar afirmațiilor campaniei pro vaccinare care susținea că vaccinul e inofensiv.

Printre alte minciuni oficiale: nu se înregistrau 100.000 de contaminați pe an, ci doar 8.000, iar maladia se traduce prin aceea că 90% dintre bolnavi se vindecă spontan, fără sechele; 9% suferă de un banal icter și doar 1% suferă de o deteriorare gravă a ficatului.

Așa se vede că ceea ce a început cu manipulările inițiale ale lui Pasteur, continuă cu cele sistemice, oficiale…