♦♦♦ Marcus Aurelius: «De la zei <am primit>: faptul că am avut bunici buni, strămoşi buni, o soră bună, profesori buni, sclavi buni în casă, părinţi, prieteni, buni aproape toţi; şi faptul că nu am greşit cu ceva faţă de nici unul dintre cei pomeniţi, deşi, având un astfel de caracter, dacă s-ar fi ivit ocazia aş fi putut face aşa ceva; şi zeii au binevoit să nu existe nici un concurs de circumstanţe care să mă pună la încercare;nu am fost crescut prea multă vreme în preajma concubinei bunicului meu, mi-am păstrat vigoarea tinereţii şi n-am devenit bărbat înainte de vârsta cuvenită, ci chiar am depăşit această vârstă; faptul că m-am supus ordinelor unui împărat şi părinte, care a înlăturat din mine orice îngâmfare şi m-a condus la ideea că, trăind la curte, este posibil să nu te foloseşti de gărzi de corp purtătoare de lănci, nici de veşminte elegante, nici de candelabre, de statui şi de astfel de obiecte şi de un lux asemănător, ci, dimpotrivă, este posibil ca fiecare să-şi apropie felul de viaţă cât mai mult de acela al unui simplu cetăţean şi să nu fie socotit, din această cauză, mai umil sau mai nepăsător faţă de îndatoririle care trebuie îndeplinite în situaţia de conducător, în interes public. Faptul că am avut un astfel de frate, capabil prin comportamentul lui să îmi stârnească preocuparea de mine însumi şi, în acelaşi timp, să mă bucure prin respectul şi dragostea sa; faptul că nu am avut copii infirmi sau diformi; faptul că nu am progresat prea mult în studiul retoricii, al poeziei şi al altor materii, în care probabil m-aş fi cufundat adânc, dacă mi-aş fi dat seama că înaintez cu uşurinţă; faptul că m-am grăbit să le acord celor care m-au crescut rangurile înalte, pe care îmi părea că şi le doresc, şi nu am amânat acest lucru cu gând că fiind ei încă tineri, am s-o fac mai târziu; faptul că i-am cunoscut pe Apollonius, pe Rusticus, pe Maximus; faptul că mi s-a arătat cu claritate şi de mai multe ori ce este viaţa trăită „în conformitate cu natura”, astfel încât, atât cât depindea de zei, de comunicările, de ajutoarele şi de inspiraţiile care veneau din partea lor, nimic de atunci nu mă împiedică să trăiesc în conformitate cu natura, şi că m-am îndepărtat de o astfel de viaţă din vina mea şi fiindcă nu ţineam cont de avertismentele zeilor şi, ca să spun aşa, de îndrumările lor; faptul că am un trup rezistent de atâta timp după o astfel de viaţă; (…) faptul că niciodată când doream să ajut un om sărac sau pe oricine altcineva aflat în necaz nu am fost auzit spunând că nu am bani s-o fac şi că eu însumi nu am ajuns într-o asemenea sărăcie încât să cer bani de la o altă persoană; faptul că am avut o astfel de soţiesoţie, atât de ascultătoare, de afectuoasă, de simplă; faptul că am avut educatori vrednici pentru copii; faptul că am primit ajutor prin vise, în special ca să nu mai scuip sânge şi să îmi treacă ameţelile, şi răspunsul, ca să spun aşa, oracular de la Gaeta; şi faptul că, atunci când am dorit să mă dedic filozofiei, nu am ajuns pe mâinile vreunui sofist şi nici nu mi-am irosit timpul analizând texte scrise sau rezolvând silogisme sau ocupându-mă de fenomene cereşti. Căci toate acestea au nevoie de ajutorul zeilor şi al sorţii.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «De dimineaţă începe să-ţi spui: voi întâlni un indiscret, un nerecunoscător, un violent, un perfid, un invidios, un nesociabil; toate acestea li se întâmplă din necunoaşterea celor bune şi a celor rele. Eu, în schimb, care am înţeles că natura binelui este frumuseţea morală şi că cea a răului este urâtul moral şi că natura celui care greşeşte este înrudită cu mine, nu numai prin sângele şi sămânţa sa, ci şi prin raţiune şi participarea la divin, nu pot suferi vreun neajuns de la vreunul din ei, căci nimeni nu mă poate urâţi moral, iar eu nu mă pot mânia pe unul înrudit cu mine, nici nu-l pot urî. Căci ne-am născut pentru a ne ajuta <unii pe alţii>, precum picioarele, mâinile, pleoapele, şirurile de dinţi de sus şi de jos. Aşadar, a acţiona unii împotriva altora este împotriva naturii, iar a te mânia şi a-l detesta pe semen înseamnă a-l trata ca pe un adversar.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «Aminteşte-ţi de cât timp amâni problema şi de câte ori, chiar dacă ai primit de la zei noi termene, nu ai profitat de ele. Dar trebuie să-ţi dai seama, măcar de acum înainte, din ce lume faci parte, din ce realitate conducătoare eşti o emanaţie şi că îţi este fixată o limită de timp: în cazul în care nu te vei folosi de acestea pentru a dobândi seninătatea, prilejul va dispărea şi tu vei pieri şi nu ţi se va mai oferi o altă ocazie.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «Uneori <oamenii> sunt, într-un fel, demni de milă din pricina necunoaşterii binelui şi răului; acest neajuns nu este mai mic decât neputinţe de a distinge obiectele albe de cele negre.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «Respectă cu veneraţie facultatea de a forma opinii. Totul depinde de ea, pentru că în partea conducătoare a sufletului tău niciodată nu ia naştere vreo opinie potrivnică naturii sauconstituţiei fiinţei raţionale. Aceasta garantează absenţa oricărei precipitări, familiaritatea cu oamenii şi apropierea faţă de zei.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «Caută pentru ele retrageri la ţară, pe malul mării, în munţi; şi tu obişnuieşti să-ţi doreşti cu ardoare asemenea locuri. Dar tot acest lucru e cât se poate de prostesc, pentru că îţi este permis să te retragi în tine însuţi în orice clipă doreşti.În nici un loc nu se poate un om retrage mai liniştit şi mai lipsit de griji decât în sufletul său, mai ales cel care are în interiorul său astfel de valori încât, aplecându-se pentru a le privi, ajunge îndată la o desăvârşită uşurare; şi mărturisesc că această uşurare nu este altceva decât o bună rânduială a minţii. Dăruieşte-te, aşadar, tot timpul unei asemenea retrageri şi reînnoieşte-te pe tine însuţi. Să fie scurte însă şi elementare principiile tale, care, îndată ce le-ai întâlnit, îţi sunt suficiente pentru a îndepărta orice suferinţă şi pentru a te trimite înapoi, fără supărare, la activităţile spre care te întorci. De fapt, ce lucru te nemulţumeşte? Răutatea oamenilor? Gândeşte-te la principiul că fiinţele raţionale sunt născute unele pentru altele, că a se suporta unele pe altele este o parte a dreptăţii şi că oamenii greşesc fără voia lor, iar toţi cei care până acum s-au duşmănit, s-au bănuit şi s-au urât, străpunşi de lănci, zac întinşi la pământ şi sunt cenuşă; atunci calmează-te! Dar eşti nemulţumit şi de cele pe care Întregul ţi le-a hărăzit? Aminteşte-ţi dilema: „providenţa sau atomii” şi argumentele prin care s-a demonstrat că lumea este ca o cetate. Oare cele ce privesc trupul vor pune stăpânire pe tine? Atunci gândeşte-te că, odată ce s-a retras în sine însuşi şi şi-a cunoscut propria-i putere, intelectul nu se amestecă cu mişcările plăcute sau violente ale suflului. Şi, în rest, aminteşte-ţi câte ai ascultat despre durere şi plăcere, pentru că ţi-ai uitat asentimentul. poate te va frământa gloria măruntă? Priveşte la iuţeala cu care peste toate se aşterne uitarea, imensitatea timpului infinit, de o parte şi de alta, deşertăciunea faimei, versatilitatea şi lipsa de judecată a celor care par că te aclamă şi îngustimea locului în care faima ta este circumscrisă! Căci întreg pământul este un punct, şi de aceea partea în care locuieşti nu este oare un colţişor? Iar în acest colţişor câţi şi cât sunt cei ce te vor lăuda? În sfârşit, aminteşte-ţi de retragerea pe acest mic câmp care îţi aparţine şi, înainte de orice, nu te mai zbuciuma, nici nu te încorda, ci fii liber, priveşte toate activităţile ca un bărbat, ca un om, ca un cetăţean, ca o fiinţă muritoare. Iar printre preceptele de ţinut la îndemână, asupra cărora te vei apleca, să fie acestea două: primul, că lucrurile nu ating sufletul, ci se menţin în afara lui, nemişcate, în timp ce tulburările provin numai din judecata interioară; al doilea, că toate aceste lucruri pe care le vezi se vor transforma, în timp, şi nu vor mai fi. Gândeşte-te tot timpul la câte transformări ai asistat tu însuţi. „Lumea este alterare, viaţa – părere.”» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «Nu te purta ca şi cum ai avea de trăit zece mii de ani. necesitatea stă deasupra ta; cât timp trăieşti, cât timp încă îţi este permis, încearcă să devii bun.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «
Foarte interesant documentarul…m-a frapat similaritatea dintre Biserica rusă (ortodoxă și ea, pe stil vechi ca și Muntele Athos) și BOR (tradiționalist, dar pe stil nou)! Se pare că se lucrează cu aceleași scule (potrivite fostelor țări comuniste) după un plan dinainte stabilit, scopul fiind adormirea poporului și liniștirea sa momentană pentru că, nu-i așa, iată, i se dă voie să-și exprime sentimentul religios în cât mai multe locașuri de cult, arătând ortodocșilor FORMA multă, poleită, aurită, bizantină toată a cât mai multor biserici…dar dându-se concomitent la temelie FOND-lui problemei creștinești care, prin corupție și coruptibilitate (de sus în jos) modifică sensul și forma creștinismului, scârbind ortodocșii, celelalte culte, inclusiv pe atei, dându-le astfel apă la moară:
Chiar dacă guvernul rus (ca și la noi) este ”fericit” pentru expansiunea credinței ortodoxe prin ridicarea de noi și noi biserici, în folosul poporului bine-credincios, criticii (pe bună dreptate) sunt îngrijorați de ”generozitatea” subită a guvernului (constituit nu numai din ortodocși, ci și din alte culte, puternic LAICAT-SECULARIZA(N)TE)
Bine-nțeles că în spatele generozității Statului cu Biserica, stă ”ochiul dracului” lovind pe guvernanții-afaceriști care și-au găsit mantaua perfectă de vreme rea pe spatele onorabil al Bisericii, prea puțini fiind aceia (din afară) care ar putea bănui ceva rău din asta.
Oraș, teran și subteran: deasupra pământului – slujire, sub pământ – cea mai modernă spălătorie auto din Moscova, lângă, imediat – Centru de conferințe, cantină, curățătorie chimică, birouri a peste 15 centre comerciale.
Se vorbește în documentar despre ”averea crescândă a organizației sale” (a patrarhului) sporită cu ajutorul statului..nu cumva, invers? Adică Statul l-a impulsionat să-și deschidă ”firmă/organizație” cu ajutorul căreia el (Statul) își albește banii murdari nejustificați, nejustificabili ?
Demararea unui program uriaș de construire/reconstruire de noi și noi locașe de cult atâta timp cât ortodoxia nu este declarată religie oficială, nu reprezintă o problemă atâta timp cât celelalte culte (minoritare) n-au protestat, iar ortodocșii sunt mulțumiți de inițiativă și cheltuială.
Probabil că se subânțelege construirea preponderentă de biserici ortodoxe, din două pricini: ca să-și mai spele din păcatul dărâmării de biserici foștii comuniști (ei și urmașii lor), iar noii comuniști (”democrați”) să-și spele banii murdari NU spovedindu-se, ci prin/cu ajutorul paradisurile fiscal-lumești, ce țin de sponsorizarea, sprijinirea Bisericii ortodoxe ruse, împăcând și lupul (statul-afacerist) și Scufița Roșie (Biserica) care nu mai e mâncată de lup, ca în vechime. Cine, și unde-i vânătorul din poveste? Poate-i jurnalistul care vrea să demonstreze AZI, cum contrariile flagrante se atrag și se completează, cum poporul doarme-n papuci, nepăsându-i de bunica (adevărata trăire ortodoxă) rămasă în burta lupului (bătrână fiind…cam de 2000 de ani încoace) .
Dacă este immoral și/sau ilegal să existe activități lumești sub Catedrală …eu cred că-i și una, și alta: dacă beneficiarul bănesc al acestor activități organizate (cum s-a spus la începutul documentarului) este Patriarhul Kirill, avem de-a face cu ”i” ridicat la pătrat (imoralo-ilegal), ca orice lucru făcut la întuneric, nu la lumina zilei, din pricină de agonisire de arginți.
Am înțeles că finanțarea venea din cel puțin 3 părți: de la primărie (parțial), din afacerile subterane (cu dublu sens – atât propriu, cât și figurat - plus din donațiile unora (destul de generoase).
Nesimțitul de administrator-fondator, dacă voia să fie un creștin adevărat, de ce și-a mai băgat neamul în ”afacere”?!
Dacă comunismul a ”murit”, de ce l-au rupt cu bătaia pe amărâtul ăla care a dezvăluit afacerea?
E de-a dreptul inimaginabil! De ce vrea un evreu-rus să ridice 600 de biserici??!!! Din pricina licitațiilor, contractelor… NU DE CREȘTINI ORTODOCȘI CI, DE COMPANII DEȚINUTE DE MUSULMANI!
Hihihihiii…un constructor musulman vrea să lase după el urmașilor lui o Biserică creștină, după cum FSB-ul donează și el pentru construirea alteia, dar stând (prin noul sediu) cu cei 12.000 de cadeți ai săi, în ceafa Bisericii Sf.Sofia, apoi împrejumuind-o din toate părțile -:)))) Apare și o alta (Sf.Pantelimon)pentru Spitalul FSB…
Urât e când nu lasă spitalul să rămână spital…și se vrea revendicat, NUMAI pentru a ieși la număr a nu știu câta biserică retrocedată/renovată!
Toată aprecierea pentru comentariu! În special pentru sublinierea parteneriatului (profitabil probabil de ambele părți!) dintre reprezentanții politicii și reprezentanții bisericii!
Concluzii:
• transformarea sentimentului religios preponderent spre MATERIE, în ceva ce poate fi cumpărat, negociat ca la piață, atrage după sine pedeapsă, ignorând ceea ce s-a auzit acum 2000 de ani din gura Lui Hristos Iisus înainte de pieirea Templului: ”Este scris: Casa Mea se va numi Casă de Rugăciune. Voi însă o faceți peșteră de tâlhari!” așa punând mâna pe un bici din capete de ștreanguri, a dat pe toți negustorii afară, cu vite cu tot, cu porumbei, cu jertfe de sânge, răsturnând mesele zarafilor.
• Sistemul de corupție/corupere este asemănător cu cel de la noi, iar mirarea organelor este la fel ca a celor de la noi care se sprijină pe legile făcute tot de ei, ca să cadă bine în picioare.
• Este lăudabilă recunoașterea corupției și-a sistemului din partea preotului din documentar.
• Biserica actuală TACE și DOAR se roagă, fiindcă vrea să supraviețuiască.
• Biserica de azi și de mâine, va trebui totuși să se delimiteze de actele suspecte ale unora din spatele ei care-o sponsorizează generos și o încurajează spre slujire, fiindcă o să i se ceară la un moment dat un preț pentru asta, ceea ce deja se întâmplă (cel puțin la noi, prin delimitare, indiferență și chiar ură din partea unora). Că va fi mai întâi vorba de un preț spiritual (prin închiderea ochilor și-a timpanelor la păcatele grele, asurzitoare ale ”donatorilor” cu reflectare directă în viața socială, a traiului de zi cu zi…), apoi și material (ca să amortizeze din investiția făcută ei), este un lucru sigur și demonstrabil!