A selecta informațiile cu adevărat relevante din noianul de știri care ne asaltează este poate cea mai utilă abilitate a zilelor noastre și va deveni/a devenit (deja) o capacitate apreciată și – de ce nu – o materie școlară! Sau poate nu…
Îndrăznesc să afirm că lansarea de către Active Watch a documentului intitulat Raportul Freeex – libertatea presei în România 2015-2016 chiar este un eveniment important. Cu atât mai important cu cât, iată, chiar în aceste zile un patron de media a fost reținut, un partid politic e nevoit să-și retragă candidatul la primăria capitalei pentru corupție în încercarea de a-și finanța campania electorală, sau lideri politici se întâlnesc (în secret) cu patroni de presă…
Iată o listă a problemelor libertății de exprimare în perioada 2015 – 2016, conform Active Watch:
- Au apărut noi cazuri de corupție în presă, de care se fac vinovați patroni și administratori de presă, dar și jurnaliști.
- Un cotidian a fost oferit drept mită unui politician acuzat de corupție, conform unui rechizitoriu DNA.
- Mai mulți patroni de presă au fost arestați pentru corupție și evaziune fiscală.
- Meseria de jurnalist este în continuare folosită abuziv de unele persoane pentru a intimida, șantaja sau pentru a face trafic de influență.
- Dosarele DNA au probat cum politicieni de la vârf dictau conținutul editorial al unor instituții de presă importante.
- Unele materiale de presă despre fostul Ministru de Interne, Gabriel Oprea, au fost ocolite de principalele redacții naționale.
- Mai mulți jurnaliști au fost îndepărtați din redacții din cauză că nu s-au aliniat orientării politice a acestora.
- Directorul unui cotidian a fost filat de persoane necunoscute.
- Infiltrarea redacțiilor de agenți sub acoperire ai serviciilor de informații a fost reconfirmată în 2015.
- Directorul SRI, George Maior, a jignit și a amenințat deschis oponenții legilor Big Brother.
- Unele autorități locale au făcut eforturi pentru a bloca difuzarea unor materiale jurnalistice critice la adresa lor.
- Avertizorii de integritate au fost hărțuiți de instituții sau companii publice.
- Instituțiile statului blochează accesul la informații despre evenimente-cheie din istoria recentă a României – Revoluția din decembrie 1989, Mineriada din iunie 1990 sau tragedia din clubul Colectiv.
- Numeroase autorități centrale și locale evită în mod sistematic să răspundă la solicitări de informații.
- La fel ca și anul trecut, au existat destul de multe situații în care autoritățile românești au încercat (uneori cu succes) să limiteze dreptul la liberă exprimare a minorității maghiare.
- În 2015 a continuat avalanșa de insolvențe care afectează instituțiile de presă în ultimii ani. O bună parte a televiziunilor și cotidianelor naționale au acumulat datorii către stat sau către alte entități private.
- Disponibilizările în redacții au continuat și în anul 2015, efect al dificultăților economice care afectează piața de media.
- Cea mai mare agenție de știri privată din piață a fost marcată de o gravă criză internă, redacția fiind afectată de plecări masive.
- Au fost lansate produse consistente de media online, inițiate de jurnaliști cu experiență, și a apărut o nouă agenție de știri.
- Apropierea anului electoral a generat o adevărată competiție în mediul politic în vederea sprijinirii televiziunilor greu lovite de criza financiară și de problemele penale ale patronilor.
- Obligațiile fiscale care au afectat, începând cu 1 ianuarie 2009, jurnaliștii remunerați pentru activități independente aferente drepturilor de autor, au fost anulate prin legea amnistiei fiscale.
- Parlamentul a respins raportul anual de activitate al TVR, Consiliul de Administrație fiind demis.
- Activitatea televiziunii publice a fost marcată de criza financiară în care continuă să se afunde, bugetele pentru producție scăzând dramatic.
- Măsura insolvenței este tot mai des vehiculată ca soluție pentru situația TVR, în timp ce modificarea legii de funcționare continuă să nu prezinte interes politic.
- TVR a pierdut în instanță procese cu 762 de salariați cărora trebuie să le plătească salariile neindexate în perioada 2008-2012.
- CNA a continuat să se discrediteze în spațiul public din cauza proastei funcționări, a timidității cu care sancționează încălcarea legii, a conflictelor interne între membri. Asupra instituției planează suspiciuni de corupție. Președinta și o fostă membră CNA sunt judecate pentru fapte de corupție.
- CNA continuă să aplice sancțiuni care nu țin cont de dreptul la liberă exprimare. A fost adoptată o modificare la Legea audiovizualului care permite Parlamentului demiterea Președintelui CNA odată cu respingerea raportului anual, un mecanism care deschide porțile arbitrariului și abuzului politic.
- Saga adoptării legislației de tip „Big Brother” continuă. După ce Curtea Constituțională le-a declarat neconstituționale în 2014 și 2015, o parte din aceste legi au fost reintroduse de autorități sub pretextul recentelor atacuri teroriste din Europa.
- Dorința unor actori politici de a reincrimina insulta și calomnia rămâne un pericol constant pentru libertatea de exprimare.
- Guvernul Ponta a inițiat modificarea Legii achizițiilor publice, eliminând prevederile referitoare la transparența contractelor de publicitate publică, prin exceptarea de la obligațiile legii, a achiziționării de timp de emisie sau de produse editoriale direct de la furnizorii de servicii media.
- Trecerea la sistemul de transmisie digitală a fost din nou amânată.
- Abaterile presei de la normele profesionale au fost sancționate de instanțe, în baza noului Cod Civil. Numărul proceselor este în creștere.
- Există hotărâri care țin cont de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar există și hotărâri care încalcă testul de proporționalitate cu gravitatea faptei, de necesitate într-o societate democratică și limitează nejustificat dreptul la libertatea de exprimare. De exemplu: obligarea la publicarea de scuze, obligarea la publicarea în edițiile tipărite ale ziarelor, care de multe ori, nici nu se află în proprietatea și controlul celor sancționați, a hotărârilor judecătorești integrale, obligarea la ștergerea unor articole din spațiul online.
- Jurnaliștii români continuă să fie ținte ale comportamentului agresiv. Mulți dintre cei care atacă fizic sau verbal jurnaliștii sau încearcă să îi intimideze sunt politicieni, funcționari publici, oameni de afaceri.
Așadar, repetând un lucru arhi-cunoscut, acela că un om informat – corect informat, aș spune – e mai greu de manipulat, citirea raportului Freeex este ceva ce trebuie făcut…
Toate cele constatate de Active Watch SUNT REALE!
Nu-ți trebuie ochi de vultur ca să te PRINZI citind un editorial, cam despre ce este vorba în realitate și de partea cui se situează autorul…din pct.de vedere politic (atât ca opțiune personală ori afinitate, cât și datorită sponsorizărilor); internauții ȘTIU deja CINE și CE ZIAR se situează de-a stânga sau de-a dreapta politică.
P.S. Interesante mi se par nu atât editorialele (unele extraordinarle), ci natura comentariilor -:) vulgare sau de bun-simț, ”deștepte” sau ignora(n)te, ”la mișto” sau excepționale!
UnChesule…din principiu, mă uit la absolut toate canalele de știri și/sau media, atât cât îmi permite timpul și mai ales….interesul!
Ceea ce-am observat de-a lungul timpului este că, precum oamenii (de toate tipurile/felurile, caracterele) așa și cu media – fiecare vine cu preferații lui, cu ”dușmanii” lui, cu invitații lui, cu manipulările lui și, fiecare cu ADEVĂRUL LUI așa…câte-o bucățică…de la unul, alta – de la altul…până-ți (re)faci pe ecranul minții un tablou (dacă nu exact) măcar aproximativ cam cum e cu ȘTIREA servită (pe net sau pe sticlă), cât e de știrbită, cât e de șocantă (apropos de breaking news -:) și, vorba ta…CÂT DE CORECTĂ!
Corect, așa e, “precum oamenii”… Dar cred că, de fapt, aici e problema majoră: în vreme ce, de la oameni nu putem avea pretenția de a fi obiectivi, fiecare exprimându-și propriile opinii, un canal media se declară “de știri”, înțelegând implicit că vrea să informeze, când în realitate este foarte partizan, scopul ascuns fiind acela de manipulare. Și eu unul, deși vreau să fiu informat, n-aș vrea în nici un caz să fiu manipulat (deși, nu sunt naiv să cred că nu s-a/se întâmplat/întâmplă, din păcate…).