♦♦♦ Marcus Aurelius: «De la zei <am primit>: faptul că am avut bunici buni, strămoşi buni, o soră bună, profesori buni, sclavi buni în casă, părinţi, prieteni, buni aproape toţi; şi faptul că nu am greşit cu ceva faţă de nici unul dintre cei pomeniţi, deşi, având un astfel de caracter, dacă s-ar fi ivit ocazia aş fi putut face aşa ceva; şi zeii au binevoit să nu existe nici un concurs de circumstanţe care să mă pună la încercare;nu am fost crescut prea multă vreme în preajma concubinei bunicului meu, mi-am păstrat vigoarea tinereţii şi n-am devenit bărbat înainte de vârsta cuvenită, ci chiar am depăşit această vârstă; faptul că m-am supus ordinelor unui împărat şi părinte, care a înlăturat din mine orice îngâmfare şi m-a condus la ideea că, trăind la curte, este posibil să nu te foloseşti de gărzi de corp purtătoare de lănci, nici de veşminte elegante, nici de candelabre, de statui şi de astfel de obiecte şi de un lux asemănător, ci, dimpotrivă, este posibil ca fiecare să-şi apropie felul de viaţă cât mai mult de acela al unui simplu cetăţean şi să nu fie socotit, din această cauză, mai umil sau mai nepăsător faţă de îndatoririle care trebuie îndeplinite în situaţia de conducător, în interes public. Faptul că am avut un astfel de frate, capabil prin comportamentul lui să îmi stârnească preocuparea de mine însumi şi, în acelaşi timp, să mă bucure prin respectul şi dragostea sa; faptul că nu am avut copii infirmi sau diformi; faptul că nu am progresat prea mult în studiul retoricii, al poeziei şi al altor materii, în care probabil m-aş fi cufundat adânc, dacă mi-aş fi dat seama că înaintez cu uşurinţă; faptul că m-am grăbit să le acord celor care m-au crescut rangurile înalte, pe care îmi părea că şi le doresc, şi nu am amânat acest lucru cu gând că fiind ei încă tineri, am s-o fac mai târziu; faptul că i-am cunoscut pe Apollonius, pe Rusticus, pe Maximus; faptul că mi s-a arătat cu claritate şi de mai multe ori ce este viaţa trăită „în conformitate cu natura”, astfel încât, atât cât depindea de zei, de comunicările, de ajutoarele şi de inspiraţiile care veneau din partea lor, nimic de atunci nu mă împiedică să trăiesc în conformitate cu natura, şi că m-am îndepărtat de o astfel de viaţă din vina mea şi fiindcă nu ţineam cont de avertismentele zeilor şi, ca să spun aşa, de îndrumările lor; faptul că am un trup rezistent de atâta timp după o astfel de viaţă; (…) faptul că niciodată când doream să ajut un om sărac sau pe oricine altcineva aflat în necaz nu am fost auzit spunând că nu am bani s-o fac şi că eu însumi nu am ajuns într-o asemenea sărăcie încât să cer bani de la o altă persoană; faptul că am avut o astfel de soţiesoţie, atât de ascultătoare, de afectuoasă, de simplă; faptul că am avut educatori vrednici pentru copii; faptul că am primit ajutor prin vise, în special ca să nu mai scuip sânge şi să îmi treacă ameţelile, şi răspunsul, ca să spun aşa, oracular de la Gaeta; şi faptul că, atunci când am dorit să mă dedic filozofiei, nu am ajuns pe mâinile vreunui sofist şi nici nu mi-am irosit timpul analizând texte scrise sau rezolvând silogisme sau ocupându-mă de fenomene cereşti. Căci toate acestea au nevoie de ajutorul zeilor şi al sorţii.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «De dimineaţă începe să-ţi spui: voi întâlni un indiscret, un nerecunoscător, un violent, un perfid, un invidios, un nesociabil; toate acestea li se întâmplă din necunoaşterea celor bune şi a celor rele. Eu, în schimb, care am înţeles că natura binelui este frumuseţea morală şi că cea a răului este urâtul moral şi că natura celui care greşeşte este înrudită cu mine, nu numai prin sângele şi sămânţa sa, ci şi prin raţiune şi participarea la divin, nu pot suferi vreun neajuns de la vreunul din ei, căci nimeni nu mă poate urâţi moral, iar eu nu mă pot mânia pe unul înrudit cu mine, nici nu-l pot urî. Căci ne-am născut pentru a ne ajuta <unii pe alţii>, precum picioarele, mâinile, pleoapele, şirurile de dinţi de sus şi de jos. Aşadar, a acţiona unii împotriva altora este împotriva naturii, iar a te mânia şi a-l detesta pe semen înseamnă a-l trata ca pe un adversar.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «Aminteşte-ţi de cât timp amâni problema şi de câte ori, chiar dacă ai primit de la zei noi termene, nu ai profitat de ele. Dar trebuie să-ţi dai seama, măcar de acum înainte, din ce lume faci parte, din ce realitate conducătoare eşti o emanaţie şi că îţi este fixată o limită de timp: în cazul în care nu te vei folosi de acestea pentru a dobândi seninătatea, prilejul va dispărea şi tu vei pieri şi nu ţi se va mai oferi o altă ocazie.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «Uneori <oamenii> sunt, într-un fel, demni de milă din pricina necunoaşterii binelui şi răului; acest neajuns nu este mai mic decât neputinţe de a distinge obiectele albe de cele negre.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «Respectă cu veneraţie facultatea de a forma opinii. Totul depinde de ea, pentru că în partea conducătoare a sufletului tău niciodată nu ia naştere vreo opinie potrivnică naturii sauconstituţiei fiinţei raţionale. Aceasta garantează absenţa oricărei precipitări, familiaritatea cu oamenii şi apropierea faţă de zei.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «Caută pentru ele retrageri la ţară, pe malul mării, în munţi; şi tu obişnuieşti să-ţi doreşti cu ardoare asemenea locuri. Dar tot acest lucru e cât se poate de prostesc, pentru că îţi este permis să te retragi în tine însuţi în orice clipă doreşti.În nici un loc nu se poate un om retrage mai liniştit şi mai lipsit de griji decât în sufletul său, mai ales cel care are în interiorul său astfel de valori încât, aplecându-se pentru a le privi, ajunge îndată la o desăvârşită uşurare; şi mărturisesc că această uşurare nu este altceva decât o bună rânduială a minţii. Dăruieşte-te, aşadar, tot timpul unei asemenea retrageri şi reînnoieşte-te pe tine însuţi. Să fie scurte însă şi elementare principiile tale, care, îndată ce le-ai întâlnit, îţi sunt suficiente pentru a îndepărta orice suferinţă şi pentru a te trimite înapoi, fără supărare, la activităţile spre care te întorci. De fapt, ce lucru te nemulţumeşte? Răutatea oamenilor? Gândeşte-te la principiul că fiinţele raţionale sunt născute unele pentru altele, că a se suporta unele pe altele este o parte a dreptăţii şi că oamenii greşesc fără voia lor, iar toţi cei care până acum s-au duşmănit, s-au bănuit şi s-au urât, străpunşi de lănci, zac întinşi la pământ şi sunt cenuşă; atunci calmează-te! Dar eşti nemulţumit şi de cele pe care Întregul ţi le-a hărăzit? Aminteşte-ţi dilema: „providenţa sau atomii” şi argumentele prin care s-a demonstrat că lumea este ca o cetate. Oare cele ce privesc trupul vor pune stăpânire pe tine? Atunci gândeşte-te că, odată ce s-a retras în sine însuşi şi şi-a cunoscut propria-i putere, intelectul nu se amestecă cu mişcările plăcute sau violente ale suflului. Şi, în rest, aminteşte-ţi câte ai ascultat despre durere şi plăcere, pentru că ţi-ai uitat asentimentul. poate te va frământa gloria măruntă? Priveşte la iuţeala cu care peste toate se aşterne uitarea, imensitatea timpului infinit, de o parte şi de alta, deşertăciunea faimei, versatilitatea şi lipsa de judecată a celor care par că te aclamă şi îngustimea locului în care faima ta este circumscrisă! Căci întreg pământul este un punct, şi de aceea partea în care locuieşti nu este oare un colţişor? Iar în acest colţişor câţi şi cât sunt cei ce te vor lăuda? În sfârşit, aminteşte-ţi de retragerea pe acest mic câmp care îţi aparţine şi, înainte de orice, nu te mai zbuciuma, nici nu te încorda, ci fii liber, priveşte toate activităţile ca un bărbat, ca un om, ca un cetăţean, ca o fiinţă muritoare. Iar printre preceptele de ţinut la îndemână, asupra cărora te vei apleca, să fie acestea două: primul, că lucrurile nu ating sufletul, ci se menţin în afara lui, nemişcate, în timp ce tulburările provin numai din judecata interioară; al doilea, că toate aceste lucruri pe care le vezi se vor transforma, în timp, şi nu vor mai fi. Gândeşte-te tot timpul la câte transformări ai asistat tu însuţi. „Lumea este alterare, viaţa – părere.”» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «Nu te purta ca şi cum ai avea de trăit zece mii de ani. necesitatea stă deasupra ta; cât timp trăieşti, cât timp încă îţi este permis, încearcă să devii bun.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «
UnCheșule….prin postarea ta, ce subiect frumos și interesant totodată ai adus la suprafață, aducând vorba despre Piramida lui Maslow. Mi-ai adus aminte de Prof.Florin Colceag, pentru care am un deosebit respect, vorbind despre educație…pentru că TOTUL pornește de-aici.
Florin Colceag – Curs Parenting 1 part 1
Ce bine exemplifică faptul că, pentru a ajunge un OM MARE, trebuie să fi fost mai întâi tratat cu atenție și cu mare responsabilitate din partea părinților când erai mic/pitic….pentru că
”UN COPIL ARE NEVOIE DE MAI MULTE TIPURI DE RESURSE. In afara de hrana, are nevoie de resurse de comunicare, de resurse de protectie personala, si merg pana la resurse de auto-dezvoltare.
El are nevoie de resurse de auto-dezvoltare, iar parintele, deseori…nu stie sa-i dea decat un singur fel de resurse care-nseamna : haine, hrana, distractie, bani.
Pe celelalte nevoi ale copilului, parintele deseori nu stie sa actioneze. Si, nestiind…copilul creste pe ce i se da.
Daca el a fost crescut pe resursele de baza, fara sa fie hranit pe celelalte directii, el va ajunge un personaj care nu simte nevoia auto-dezvoltarii.
Nu simte nevoia unei comunicari deosebite, nu simte nevoia protectiei mediului social sau mediului biologic pentru ca n-a fost cultivat in zona asta.”
Nu zice bine ? Pornind de la nivel micro (familia), până la nivel macro (societatea), dacă ponderea celor școliți și educați (calitativ) este din ce în ce mai scăzută, se va tinde spre manifestări ce nu se ridică mai mult de prima treaptă, a satisfacerii ”nevoilor fiziologice”, cel mult spre cele ”de siguranță”, în caz de pericol, din spirit de conservare.
Iar dacă pe parcurs, individul/a nu simte curiozitate, nevoia de cunoaștere și experimentare prin îndulcire/dedulcire intelectuală care provoacă o stare de mulțumire, de bucurie, nevoia (foamea) de creștere pe orizontală a spiritului fie nu există, fie se oprește la nivelul broaștei, având de-a face cu persoane capabile de mai mult, dar reduse la nivel de animalitate, care trebăluiesc toată ziua pentru ”pâinea cea de toate zilele” și, cam atât.
Îi dau cuvântul iarăși Prof.Florin Colceag, spunând despre cele 15 trasaturi ale oamenilor aflati in varful PIRAMIDEI LUI MASLOW:
”Una dintre cele mai cunoscute teorii citate in stiintele sociale este „Ierarhia trebuintelor”, elaborata de catre psihologul Abraham Maslow. La baza piramidei se afla nevoile primare ale oamenilor: confort, hrana, odihna, grija. Ce se afla in varful piramidei? Cine sunt acei oameni echilibrati si frumosi, care reusesc sa isi traiasca viata dupa un set de valori profunde?
Miza pentru fiecare dintre noi in aceasta viata ar trebui sa fie, in opinia psihologului Abraham Maslow, atingerea unei ultime trepte a dezvoltarii individuale, aceea unde fiecare putem sa fim stapani pe noi insine si pe propria viata.
Ierarhia gandita de Maslow nu implica faptul ca cei care se concentreaza acum pe “nevoile superioare” ar fi in vreun fel mai “buni” decat cei care se concentreaza pe nevoile inferioare. Nu este vorba despre o astfel de ierarhie. Este o ierarhie care priveste evolutia noastra interioara, in timpul activitatilor si interactiunilor de zi cu zi.
Nevoile superioare nu apar daca nu sunt satisfacute nevoile inferioare.
Maslow considera ca teoriile despre personalitate si motivatie trebuie sa accentueze dezvoltarea santoasa, normala.
Astfel, Maslow a creat o teorie a „autorealizarii”, pe care o expune, pe scurt, Brenda Schaeffer in cartea ei „Dragoste sau dependenta, cum sa recunosti iubirea sanatoasa”.
Aceasta este piramida trebuinetelor umane, gandita de Maslow. Pentru Maslow, experientele „de varf”, ale oamenilor „autorealizati”, viziunile mistice si autocrearea sunt aspecte naturale ale celor mai inalte preocupari omenesti.
Piramida lui Maslow
Cele 15 trasaturi ale oamenilor aflati aproape de autorealizare
1. Accepta realitatea.
2. Se accepta pe sine, pe ceilalti si lumea asa cum sunt ele.
3. Sunt spontani.
4. Se concentreaza pe solutionarea problemelor si nu asupra propriei persoane.
5. Au un aer detasat si simt nevoia de intimitate.
6. Sunt autonomi si independenti.
7. Au o perspectiva vie asupra oamenilor si lucrurilor, nu una stereotipa.
8. Cei mai multi dintre ei au trait experiente mistice sau spirituale intense, desi nu neaparat de natura religioasa.
9. Se identifica cu umanitatea.
10. Relatiile lor intime cu cativa oameni iubiti si speciali din viata lor, tind sa fie profunde si intens emotionale, nu superficiale.
11. Au valori si atitudini democratice.
12. Nu confunda scopurile cu mijloacele.
13. Au un simt al umorului mai mult filosofic decat ostil.
14. Se opun conformismului cultural.
15. In loc de a se adapta pur si simplu la mediu, il transcend.”
La baza – 1. Nevoile fiziologice, 2. nevoia de siguranta, 3. nevoia de dragoste si apartenenta, 4. nevoia de autorespect, 5. autorealizarea.
Ceea ce mă îngrijorează pe mine, este faptul că ”Nevoile superioare nu apar daca nu sunt satisfacute nevoile inferioare.” și
Daca el (copilul de ieri și adultul de azi) a fost crescut pe resursele de baza, fara sa fie hranit pe celelalte directii, el va ajunge un personaj care nu simte nevoia auto-dezvoltarii.
Adică,
1. un om dacă nu are asigurate treptele inferioare ale piramidei lui Maslow, structura lui nu poate simți imbold spre atingerea celor superioare fiindcă trupul lui alcătuit din sânge, carne, oase și vine…îi devine piedică și se face bici de înrobire spirituală (prin stagnare) pentru că se revoltă, ”știind” instinctual că SE ARD NEFIRESC niște trepte de evoluție/devenire… numai cei născuți cu un dar special vor trece peste ei și peste nevoile hulpave ale propriului lor trup, biruindu-l prin voință, găsind motivația spre o altfel de creștere, pe care o simt ca o nevoie ascendentă de nedescris, tinzând cu dor din ce în ce, mai sus !
Dacă adultul de azi a fost crescut ca o bălărie udată doar la bază, s-ar putea să se simtă foarte bine așa, sămânța unei deveniri să-l sperie și să nu vrea să iasă din zona de confort care l-ar pune pe aceeași treaptă ca atunci… în copilărie, când umplea lumea și văzduhul cu DE CE-uri, neavând CINE și CE să-i răspundă!
Acum, nu știu dacă rezultatele votului britanic din 23 iunie ne va putea spune CEVA despre preferințele britanicilor în materie de ierarhie Maslow dar s-ar putea, PARADOXAL, tocmai interesul GENERAL de a apăra primele trepte ale ierarhiei lui Maslow să primeze pentru a nu se pierde ACEA PARTE dintre ei ajunși la AUTOREALIZARE!
Bine, nici britanicii nu mai sunt britanici 100%, au toate națiile pământului printre ei, inclusiv musulmani! Americanii le arată pisica dacă lasă garda U.E. jos, japonezii le sugerează că n-au motive de îngrijorare atâta timp cât vor face ceea ce trebuie (adică să rămână în U.E.), amintindu-le că 38 de miliarde de lire sterline nu-s de colo până colo…adică dincolo de U.E., no?