Acțiuni „în stare de necesitate”

0
(0)

Furtul unor cantități mici de produse alimentare pentru a-ți potoli foamea nu este o crimă.

Asta a decis cea mai înaltă curte de apel din Italia (Înalta Curte de Justiție), aplicând principiul conform căruia

dreptul la supraviețuire prevalează asupra dreptului de proprietate

Este cazul lui Roman Ostriakov, un ucrainian fără casă, care în 2011 a încercat să părăsească un magazin din Genova cu două bucăți de brânză și un pachet de cârnați în buzunar, el plătind doar niște grisine. Ca urmare, în 2015, acesta a fost condamnat pentru furt și condamnat la 6 luni de închisoare și o despăgubire a magazinului cu 100 de euro. Cazul său a fost trimis pentru rejudecare, cu scopul schimbării acuzației în tentativa de furt și ca urmare a reducerii pedepsei, deoarece inculpatul nu apucase să părăsească magazinul.

În 2016, Înalta Curte de Justiție și Casație a Italiei a dat verdictul final:  respinge acuzațiile aduse lui Roman Ostriakov și declară că „furtul de mici cantități de alimente, vitale pentru propria supraviețuire, nu constituie o crimă”.

Această poveste este spusă de BBC și preluată de mai multe site-uri de știri românești.

Desigur că din punct de vedere uman, pentru că natura umană va fi mereu nici albă, nici neagră, o astfel de decizie este de apreciat.. În baza spiritului uman, sunt ajutați cerșetorii pe străzi…

Și totuși, o astfel de decizie a unei instanțe a unei țări europene pe lângă faptul că are un mare răsunet, poate ridica o serie de întrebări principiale, dintre care îmi permit să le enumăr doar pe acestea:

  • nu cumva, printr-o astfel de decizie, se face praf dreptul la proprietate?
  • cum se definește noțiunea de „cantitate mică de alimente”?
  • de ce s-ar justifica un astfel de furt doar pentru „propria supraviețuire”…; dacă cineva ar fura „o cantitate mică de alimente” pentru supraviețuirea bebelușului său, asta ar fi totuși o crimă?
  • deschizând o astfel de cutie a Pandorei, câți amărâți (sau doar aparent amărâți, pentru că mai sunt și dintr-ăștia) vor dori să beneficieze de tratament similar?

Se pare că, omenirea nu va putea niciodată să stabilească un set de reguli imuabile după care să conviețuiască. Și poate că tocmai de aceea, umanitatea își are farmecul ei… În lipsa căruia, probabil, omenirea n-ar mai fi… umană!

Cum apreciați acest articol?

Eu îl consider de 5 ⭐️ (altfel nu-l scriam). Tu?

Total voturi: 0 :: Media evaluării: 0

Fără voturi, încă! Fii primul la evaluarea acestui articol.

Dacă ați găsit acest articol util...

Urmăriți-mă pe social media!

Regret dacă acest articol nu v-a fost util!

Permiteți-mi să-l îmbunătățesc!

Spuneți-mi cum pot îmbunătăți acest articol?

3 thoughts on “Acțiuni „în stare de necesitate”

  1. Magda 4 mai 2016 at 21:05

    Hahaha…UnCheșule, nu bănuiam că, pe lângă logica-ți imbatabilă ești și un pic cârcotaș – Roman Ostriakov – ucrainian fără casă, a șparlit 2 buc. de brânză și un pachet de cârnați vrând să plătească pentru ele minim minimoru’, la prețul unei pungi de grisine, nu? Ce înțelegem de-aici:

    • Ucrainianul și-a luat lumea în cap (nu și casa în spinare ca melcul ori măcar ușa, ca Păcală) unde, ajuns la Geneva, ca un neica nimeni, s-a trezit fără casă (genoveză) și mort de foame.

    • A intrat în magazin și a pus mâna direct pe proteină, ca să-i țină de foame (brânză și cârnați), ”plătind” totuși la un preț de pungă de grisine…ca să nu pară cerșetor ”cu acte”-n regulă.

    • Dacă făcea închisoare, ar fi avut parte de mâncare…gratis! Deci, trebuia să fure de la început, ca să-i dea mai mult ca pedeapsă, având totodată acoperiș deasupra capului și mâncare (nu știu dacă ar fi avut parte de brânză și/sau cârnați). Nu din același motiv pușcăriașii de la noi, cum ies pe poarta penitenciarului, o comit și mai rău și mai urât pentru că în lumea liberă sunt stigmatizați, ”pecetluiți” nevăzut parcă, cu floarea de crin de pe umărul prostituatelor din Evul Mediu care, nu se șterge, nu dispare prin spălare, nu se anihilează!

    • La rejudecare i s-au atribuit circumstanțe atenuante pentru că n-a părăsit magazinul cu proteina după el.

    • ICJC a Italiei, a judecat creștinește precum Sf. Vasile cel Mare care spune că furtul pentru mâncare nu este păcat, iar ICJC, ca să nu creeze un precedent periculos, a specificat ca furtul să fie în cantități mici, vitale pentru supraviețuire…hm! Aici-e-aici…pentru unii, vital este un ou, pentru alții – un bou! Depinde de sex, înălțime, greutate, capacitatea stomacului (mic, mediu sau larg, cât pustia Egiptului) dar și de metabolism!

    • În privința încălcării dreptului la proprietate datorită unei astfel de decizii, se poate rezolva cam așa – produsele aproape de expirare, să fie puse într-un coș la intrarea în magazinele agro-alimentare unde, fiecare ”ucrainian” – gratis, sau la un preț de grisine – să-și poată asigura proteina, din coșul pus la dispoziție.

    UnCheșule! Îmi spunea cineva, din surse sigure că în Israel – spre exemplu – marfa de pe tarabe, începând cu ora 12,00 până spre ora 17,00 tot scade ca preț, ca să-și permită toată lumea să-și cumpere ceea ce are nevoie, iar după ora închiderii, le lasă la dispoziția oricărui sărac să ia cât vrea și poate duce! Iar în Egipt – există magazine de pâine pentru săraci, pâinea fiind accesibilă tuturor săracilor, la un preț de nimic!

    Sigur că facilitatea din ce în ce mai deasă pentru dobândirea gratis a unor alimente pentru nevoiași (reali sau închipuiți) favorizează fenomenul cerșetoriei, dar organele abilitate (oficiile de asistență socială plus poliție) tocmai asta ar putea face – trierea lor! Iar odată cu asta, acordarea de ajutor temporar pentru cei în nevoi, NU și puturoșilor-mincinoși!

    Indicat ar fi și pentru unii și pentru alții, să existe posibilitatea să fie integrați în muncă, în societate, iar pentru cei care numai pot munci, să fie adunați de pe străzi și băgați în azile de bătrâni.

    • UnChes 5 mai 2016 at 6:58

      Magda, am toată considerația pentru efortul de a comenta pe acest blog. Mai mult, îți mulțumesc pentru plus-valoarea adăugată…

      • Magda 5 mai 2016 at 17:53

        UnCheșule, nu e niciun efort…de canalele Tv mă satur repede, iar pe net, mai schimb și blogurile -:)
        Și-apoi, ți-am spus – îmi place blogul tău! Încă postezi repede altele, altele… și nu vreau să pierd NIMIC, înțelegi?

Lasă o urmă a trecerii tale pe aici. Un comentariu e binevenit!

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.