Pornind de la articolul al lui Mihai Alexandru Crăciun, „Petrolul la final de drum – Zorii epocii post-petrol (I)”, îmi permit câteva comentarii și păreri…

Dincolo de greșelile definirii tipurilor de zăcăminte de petrol, pe care eronat autorul le diferențiază astfel:

„Spre deosebire de zăcămintele clasice de petrol, sub formă de pungă de lichid conținută de roci impermeabile, zăcămintele din șisturi bituminoase sunt roci îmbibate cu hidrocarburi, care prin lichefiere și separarea de roca inutilă reprezintă un substitut al petrolului convențional”,

creându-se impresia falsă că zăcămintele clasice de petrol ar exista sub forma unor „pungi”, important mi se pare un alt aspect. Acela al lipsei de viziune a unor entități (fie ele politice, economice, bancare, etc.) care au rolul de a „ghidona” societatea umană spre alte soluții energetice. Dar, probabil că așa cum unii au fost adepții menținerii „epocii cărbunelui” la momentul descoperii petrolului, la fel, acum istoria se repetă cu tentativa altora de a rămâne ancorați în „epoca petrolului”…

Și culmea, deși occidentul își arogă rolul de vârf de lance în noile tehnologii, iată că declarații tranșante legate de pregătirea pentru ceea ce înseamnă post-petrol vin chiar de la cel mai mare producător de petrol: Arabia Saudită! Unde se pare, contrar părerii comune cum că prin astfel de țări sunt doar șeici care s-au limitat la a trăi ca niște nababi pe baza vânzării petrolului, iată că există viziune! Pentru că a pregăti o țară pentru saltul de la cămilă la industrie și tehnologie, chiar asta este: viziune!

Marile firme producătoare de țiței au o justificare pentru modul în care abordează lucrurile: au investit prea mult în tenologie, personal, tehnică pentru a nu încerca să stoarcă și ultimul dram de profit din petrol… Dar marii politicieni ai lumii? Liderii care ar trebui să vadă dincolo de profit?

Pe de altă parte, dincolo de contrele pe care și le dau unii sau alții acolo, comentariile articolului în discuție sunt chiar interesante…