Să vedem ce mai aflăm de la Cătălin Dan Cârnaru, autor (și) al cărții «„Generatoare” fără mișcare – principii și utilizare»…
Povestea lui Thomas Henry Moray este cel puțin interesantă… Din păcate, se pare că „sistemul” a dorit să-l țină cât mai departe de ochii publicului…
Titluri pe pagină
Din nou, Tesla
Înainte de a vorbi despre extraordinara realizare a lui Moray, să revenim la Tesla! Chiar înainte de trecerea în secolul XX, descoperirile sale l-au condus pe Tesla la aprofundarea curentului electric de înaltă tensiune și înaltă frecvență. A fost perioada în care s-a retras la Colorado Spring, loc în care a ajuns la concluzia că atmosfera terestră se comportă de fapt ca un condensator, fiind un uriaș rezervor de energie. Așa a ajuns la concluzia că încărcătura electrică a atmosferei ar fi de 10 milioane de Coulombi, la o tensiune de patru sute de mii de volți, corespunzând unei capacități electrice de douăzeci și cinci de farazi.
El a identificat proveniența acestei energii ca fiind în primul rând radiația solară și cea cosmică. Desigur că spiritul său practic a ridicat imediat problema utilizării acestei energii care umple spațiul înconjurător, acest mediu fiind numit eter (întreaga radiație energetică înconjurătoare, numită de Tesla energie radiantă). Densitatea energetică a acestui mediu a fost calculată la 25 GWh/cmc!
Pentru colectarea acestei energii, Tesla a conceput și construit un dispozitiv simplu, brevetat sub numerele US 685957 și US 685958 din 5 noiembrie 1901. Practic, desenele din aceste brevete reprezintă schematic aparatul de radio. Un aparat de radio care în loc să colecteze doar energia undelor radio de o anumită frecvență, nefiind acordat astfel, ar prinde deodată toate posturile disponibile, ba chiar și radiația cosmică, iar ieșirea sa ar fi către primarul unui transformator (ideal, unul amplificator rezonant, de exemplu).
Cea mai impresionantă invenție a lui Tesla rămâne perechea emițător-receptor, baza sistemelor actuale de radiocomunicații și ceea ce ar fi trebuit să fie acum transmiterea energiei fără fir, proiectul entuziasmant de la Wardenclyffe…
Thomas Henry Moray
Moray a fost omul care care a făcut din aparatul de radiorecepție un veritabil colector de energie liberă!
El a trăit între 1892 și 1974, copilărind la Salt Lake City, unde a experimentat într-un atelier din curtea părinților, urmare a întâlnirii cu scrierile lui Tesla încă de la vârsta de opt ani. L-a marcat mai ales paragraful care spunea că
„întreg universul este străbătut de o formă de energie universală care dacă ar fi stimulată în mod corespunzător ar putea fi transformată în energie electrică.”
Și înțelegând că stimularea și amplificarea oscilațiile existente în spațiu poate realiza acest obiectiv, chiar a reușit…
Încă din 1930, aparatul său era funcțional, putând alimenta – fără limită temporală – un reșou de 1200 W și 35 de becuri de câte 100 W, timp nelimitat. Mai târziu, prin 1939, îmbunătățirile aduse aparatului l-au făcut capabil să furnizeze 50 kWh, timp nelimitat… Aparatul său cântărea circa 24 kg, furniza energie fără a se încălzi, și fără a da semne de „oboseală”…
Dar, cu toate că a fost studiat de oamenii de știință ai vremii, Moray n-a reușit să-și breveteze aparatul, deoarece savanții nu puteau înțelege de unde apare fantasticul surplus de energie. Mai mult, aparatul a atras atenția potentaților vremii care în nici un caz nu agreau atunci (și nici acum!) pătrunderea pe piață a unei noi surse de energie care să nu fie sub controlul lor!
La scurt timp după începerea demonstrațiilor cu aparatul său, Moray și familia sa au fost atacați cu focuri de armă! Au fost hărțuiți telefonic cu mesaje de amenințare, inventatorului cerându-i-se să renunțe la dezvoltarea aparatului. Așa se face că, o familie americană obișnuită a fost nevoită să-și cumpere o mașină blindată, schimbându-și radical modul de viață… Copiii lui Moray au crescut într-o atmosferă de teroare, iar atelierul și biroul său era frecvent spart și vandalizat. La un moment dat, chiar aparatul ce urma a fi prezentat în public a fost distrus cu toporul de unul din angajați.
Cartea „The Se Of Energy in Which the Earth Floats”, apărută prin grija fiului său în 1978, prezintă activitatea lui Moray. Secretul aparatului său e dat de tuburile electronice (brevetate ca părți componente ale unui „Aparat electroterapeutic” prin brevetul US 2460707 din 1 februarie 1949.