♦♦♦ Marcus Aurelius: «De la zei <am primit>: faptul că am avut bunici buni, strămoşi buni, o soră bună, profesori buni, sclavi buni în casă, părinţi, prieteni, buni aproape toţi; şi faptul că nu am greşit cu ceva faţă de nici unul dintre cei pomeniţi, deşi, având un astfel de caracter, dacă s-ar fi ivit ocazia aş fi putut face aşa ceva; şi zeii au binevoit să nu existe nici un concurs de circumstanţe care să mă pună la încercare;nu am fost crescut prea multă vreme în preajma concubinei bunicului meu, mi-am păstrat vigoarea tinereţii şi n-am devenit bărbat înainte de vârsta cuvenită, ci chiar am depăşit această vârstă; faptul că m-am supus ordinelor unui împărat şi părinte, care a înlăturat din mine orice îngâmfare şi m-a condus la ideea că, trăind la curte, este posibil să nu te foloseşti de gărzi de corp purtătoare de lănci, nici de veşminte elegante, nici de candelabre, de statui şi de astfel de obiecte şi de un lux asemănător, ci, dimpotrivă, este posibil ca fiecare să-şi apropie felul de viaţă cât mai mult de acela al unui simplu cetăţean şi să nu fie socotit, din această cauză, mai umil sau mai nepăsător faţă de îndatoririle care trebuie îndeplinite în situaţia de conducător, în interes public. Faptul că am avut un astfel de frate, capabil prin comportamentul lui să îmi stârnească preocuparea de mine însumi şi, în acelaşi timp, să mă bucure prin respectul şi dragostea sa; faptul că nu am avut copii infirmi sau diformi; faptul că nu am progresat prea mult în studiul retoricii, al poeziei şi al altor materii, în care probabil m-aş fi cufundat adânc, dacă mi-aş fi dat seama că înaintez cu uşurinţă; faptul că m-am grăbit să le acord celor care m-au crescut rangurile înalte, pe care îmi părea că şi le doresc, şi nu am amânat acest lucru cu gând că fiind ei încă tineri, am s-o fac mai târziu; faptul că i-am cunoscut pe Apollonius, pe Rusticus, pe Maximus; faptul că mi s-a arătat cu claritate şi de mai multe ori ce este viaţa trăită „în conformitate cu natura”, astfel încât, atât cât depindea de zei, de comunicările, de ajutoarele şi de inspiraţiile care veneau din partea lor, nimic de atunci nu mă împiedică să trăiesc în conformitate cu natura, şi că m-am îndepărtat de o astfel de viaţă din vina mea şi fiindcă nu ţineam cont de avertismentele zeilor şi, ca să spun aşa, de îndrumările lor; faptul că am un trup rezistent de atâta timp după o astfel de viaţă; (…) faptul că niciodată când doream să ajut un om sărac sau pe oricine altcineva aflat în necaz nu am fost auzit spunând că nu am bani s-o fac şi că eu însumi nu am ajuns într-o asemenea sărăcie încât să cer bani de la o altă persoană; faptul că am avut o astfel de soţiesoţie, atât de ascultătoare, de afectuoasă, de simplă; faptul că am avut educatori vrednici pentru copii; faptul că am primit ajutor prin vise, în special ca să nu mai scuip sânge şi să îmi treacă ameţelile, şi răspunsul, ca să spun aşa, oracular de la Gaeta; şi faptul că, atunci când am dorit să mă dedic filozofiei, nu am ajuns pe mâinile vreunui sofist şi nici nu mi-am irosit timpul analizând texte scrise sau rezolvând silogisme sau ocupându-mă de fenomene cereşti. Căci toate acestea au nevoie de ajutorul zeilor şi al sorţii.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «De dimineaţă începe să-ţi spui: voi întâlni un indiscret, un nerecunoscător, un violent, un perfid, un invidios, un nesociabil; toate acestea li se întâmplă din necunoaşterea celor bune şi a celor rele. Eu, în schimb, care am înţeles că natura binelui este frumuseţea morală şi că cea a răului este urâtul moral şi că natura celui care greşeşte este înrudită cu mine, nu numai prin sângele şi sămânţa sa, ci şi prin raţiune şi participarea la divin, nu pot suferi vreun neajuns de la vreunul din ei, căci nimeni nu mă poate urâţi moral, iar eu nu mă pot mânia pe unul înrudit cu mine, nici nu-l pot urî. Căci ne-am născut pentru a ne ajuta <unii pe alţii>, precum picioarele, mâinile, pleoapele, şirurile de dinţi de sus şi de jos. Aşadar, a acţiona unii împotriva altora este împotriva naturii, iar a te mânia şi a-l detesta pe semen înseamnă a-l trata ca pe un adversar.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «Aminteşte-ţi de cât timp amâni problema şi de câte ori, chiar dacă ai primit de la zei noi termene, nu ai profitat de ele. Dar trebuie să-ţi dai seama, măcar de acum înainte, din ce lume faci parte, din ce realitate conducătoare eşti o emanaţie şi că îţi este fixată o limită de timp: în cazul în care nu te vei folosi de acestea pentru a dobândi seninătatea, prilejul va dispărea şi tu vei pieri şi nu ţi se va mai oferi o altă ocazie.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «Uneori <oamenii> sunt, într-un fel, demni de milă din pricina necunoaşterii binelui şi răului; acest neajuns nu este mai mic decât neputinţe de a distinge obiectele albe de cele negre.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «Respectă cu veneraţie facultatea de a forma opinii. Totul depinde de ea, pentru că în partea conducătoare a sufletului tău niciodată nu ia naştere vreo opinie potrivnică naturii sauconstituţiei fiinţei raţionale. Aceasta garantează absenţa oricărei precipitări, familiaritatea cu oamenii şi apropierea faţă de zei.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «Caută pentru ele retrageri la ţară, pe malul mării, în munţi; şi tu obişnuieşti să-ţi doreşti cu ardoare asemenea locuri. Dar tot acest lucru e cât se poate de prostesc, pentru că îţi este permis să te retragi în tine însuţi în orice clipă doreşti.În nici un loc nu se poate un om retrage mai liniştit şi mai lipsit de griji decât în sufletul său, mai ales cel care are în interiorul său astfel de valori încât, aplecându-se pentru a le privi, ajunge îndată la o desăvârşită uşurare; şi mărturisesc că această uşurare nu este altceva decât o bună rânduială a minţii. Dăruieşte-te, aşadar, tot timpul unei asemenea retrageri şi reînnoieşte-te pe tine însuţi. Să fie scurte însă şi elementare principiile tale, care, îndată ce le-ai întâlnit, îţi sunt suficiente pentru a îndepărta orice suferinţă şi pentru a te trimite înapoi, fără supărare, la activităţile spre care te întorci. De fapt, ce lucru te nemulţumeşte? Răutatea oamenilor? Gândeşte-te la principiul că fiinţele raţionale sunt născute unele pentru altele, că a se suporta unele pe altele este o parte a dreptăţii şi că oamenii greşesc fără voia lor, iar toţi cei care până acum s-au duşmănit, s-au bănuit şi s-au urât, străpunşi de lănci, zac întinşi la pământ şi sunt cenuşă; atunci calmează-te! Dar eşti nemulţumit şi de cele pe care Întregul ţi le-a hărăzit? Aminteşte-ţi dilema: „providenţa sau atomii” şi argumentele prin care s-a demonstrat că lumea este ca o cetate. Oare cele ce privesc trupul vor pune stăpânire pe tine? Atunci gândeşte-te că, odată ce s-a retras în sine însuşi şi şi-a cunoscut propria-i putere, intelectul nu se amestecă cu mişcările plăcute sau violente ale suflului. Şi, în rest, aminteşte-ţi câte ai ascultat despre durere şi plăcere, pentru că ţi-ai uitat asentimentul. poate te va frământa gloria măruntă? Priveşte la iuţeala cu care peste toate se aşterne uitarea, imensitatea timpului infinit, de o parte şi de alta, deşertăciunea faimei, versatilitatea şi lipsa de judecată a celor care par că te aclamă şi îngustimea locului în care faima ta este circumscrisă! Căci întreg pământul este un punct, şi de aceea partea în care locuieşti nu este oare un colţişor? Iar în acest colţişor câţi şi cât sunt cei ce te vor lăuda? În sfârşit, aminteşte-ţi de retragerea pe acest mic câmp care îţi aparţine şi, înainte de orice, nu te mai zbuciuma, nici nu te încorda, ci fii liber, priveşte toate activităţile ca un bărbat, ca un om, ca un cetăţean, ca o fiinţă muritoare. Iar printre preceptele de ţinut la îndemână, asupra cărora te vei apleca, să fie acestea două: primul, că lucrurile nu ating sufletul, ci se menţin în afara lui, nemişcate, în timp ce tulburările provin numai din judecata interioară; al doilea, că toate aceste lucruri pe care le vezi se vor transforma, în timp, şi nu vor mai fi. Gândeşte-te tot timpul la câte transformări ai asistat tu însuţi. „Lumea este alterare, viaţa – părere.”» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «Nu te purta ca şi cum ai avea de trăit zece mii de ani. necesitatea stă deasupra ta; cât timp trăieşti, cât timp încă îţi este permis, încearcă să devii bun.» ♦♦♦ Marcus Aurelius: «
Imortalizarea videoclipului strict pe chipului ăstuia și la modul ăsta…arată o surprindere fenomenală a ceea ce zace în spatele măștii de om politic, bonom, aparent inofensiv – un individ cu profunde legături oculte!
Ce imagine interesantă = mâinile (în cerc) care înconjoară masa ar reprezenta IRISUL (adică ”culoarea” adevărată, reprezentativă, prin unirea lor în cadrul ochiului masonic), iar masa rotundă (PUPILA) – masa la care ei hotărăsc soarta poporului. Toate, dau o tentă malefică, redată extraordinar prin reflecția ochelarilor (CRISTALINUL) a ceea ce de fapt se află pe după ei!
hihihi…
Mă uit UnCheșule la breaking news-urile de pe bloguri, site-uri și zâmbesc în sine-mi pentru titlurile cu majuscule care anunță prinderea gușterilor politici (MARI) de la noi (DOAR PE HÂRTIE sau pe STICLĂ) fiindcă în realitate ei sunt puși în ramă și la loc de cinste!
Închisoare nu vor face niciunul, niciodată, din pricină de afiliere la loji masonice, susținuți și de GREII de peste hotare!
Și, pentru că nu toată lumea are timp și chef să vizioneze filmulețul, îl redau aici (așa cum voi face până la sfârșit cu toate documentarele de pe-aici care-mi plac și sun interesante):
”Guvernele postdecembriste au fost mereu conduse de prim-miniștri masoni în România, după evenimentele din decembrie 1989 (fără a lua în calcul și interimatele), cel puțin cinci guverne au fost conduse în mort cert de prim-miniștri a căror apartenență la francmasonerie este confirmată.
PETRE ROMAN a condus primele două guverne postdecembriste. Mason de nivel înalt, intens susținut de Marele Orient al Franței și de lojile italiene, Petre Roman participă activ în septembrie 1990 la întâlnirile cu Marele Suveran al masoneriei italiene, Elvio Schubba. Un document inedit publicat în 1990, demonstrează apartenența sa la masonerie: ”sunteți autorizat” scrie Petre Roman, ”ca, imediat după primirea președintelui Mubarak, să-l asistați la ceremonia afilierii în loja Memphis-Misraim din Cairo pe trimisul nostru, fratele Gelu Voican, adept al Ordinului nostru cu gradul de Cavaler Kadosh, în Loja de Rit Scoțian, rectificat și acceptat în care ați primit Lumina.” Fratele Gelu Voican la care face referire ordinul lui Roman, este nimeni altul decât Gelu Voican Voiculescu, el ocupând pe-atunci funcția de viceprim-ministru al României, adjunctul lui Petre Roman. Deputatul Vasile Matei a dezvăluit ulterior, în februarie 1998, că Petre Roman și Adrian Năstase nu fac parte din aceeași lojă, dar că sunt amândoi francmasoni.
Din 1998 până în 1999, România are alt prim-ministru mason, provenit pe altă filieră – RADU VASILE. După ce se convertește peste noapte la catolicism și intră în masoneria italiană, Radu Vasile are o ascensiune subită, fiind primul român care ocupă o poziție de conducere în organismele europene, devenind vicepreședinte al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.
O altă premieră a lui, este aducerea Papei în România. Relațiile sale cu lojile italiene și Opus Dei (sectă teroristă din interiorul Bisericii Catolice), în fac să susțină curentul ecumenist din cadrul Bisericii și să intermedieze in mai 1999, prima vizită realizată de un suveran pontif într-o țară ortodoxă, după schisma de la 1054. Cu această ocazie, Patriarhia română primește de la Opus Dei o donație în valoare de 200.000 de dolari pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului. Relațiile sale la nivel înalt, îl fac să fie primul român primit în audiență privată de Papa Ioan al II-lea care, și el a fost mason, nu o dată, chiar de patru ori.
Catedrala Mântuirii Neamului nu este altceva, decât un templu Masonic satanic, nicidecum o construcție după rit/arhitectură bizantină, ortodoxă ci, ecumenistă, masonică.( https://www.youtube.com/watch?v=SCK1MC7V4cs)
Între 1999 și 2000, Guvernul României este condus de alt mason recunoscut, MUGUR ISĂRESCU – de 17 ani guvernator al BNR, poziție ocupată în ciuda schimbărilor de pe scena politică românească fiind susținut la presiunile organismelor financiare mondiale care, au amenințat că-și retrag împrumuturile acordate României, dacă nu este pus/repus în funcție.
Isărescu mergea des în SUA înaite de 1989 fiind racolat de Consiliul pentru Relații Externe (Council of Foreign Relations) care avea nevoie de un om de-al lor implantat în România și pe care să pună bază. A petrecut o scurtă perioadă ca reprezentant commercial al României.la Ambasada din Washington, apoi a devenit guvernator PE VIAȚĂ al BNR, misiunea sa fiind să asigure că România va face împrumuturi înrobitoare care să o facă dependentă de organismele financiare internaționale: Banca Mondială, Banca Europeană de Investiții, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare și Fondul Monetar Internațional, îndeplinind PESTE AȘTEPTĂRI ceea ce-I poruncește stăpânii săi.
ADRIAN NĂSTASE, prim-ministru al României în perioada 2000-2004, mason de gradul 33, cavaler de Malta, face parte din Clubul Rotary. Într-un interviu din anii 1990, spune că este cavaler de Malta și trece acest lucru și-n C.V.-ul postat pe site-ul Parlamentului.
La fel stau lucrurile și cu CĂLIN POPESCU TĂRICEANU, fiul adoptiv al masonului Dan Amedeo Lăzărescu, desemnat în 1990 suveran, mare comandor al supremului Consiliu de Rit Scoțian Antic și Acceptat al României. Pe vremea când Tăriceanu era ministru al industriei și comerțului în Guvernul Ciorbea, l-a ales ca coleg, pe alt mason – VIȘOIANU CORNELIU, conducătorul Marii Loje a României.
VALERIU STOICA, vicepreședinte PNL până în 2001, președinte PNL 2001-2002, a declarat că Tăriceanu este membru al Marii Loje a României și că a încercat să-I racoleze pe toți membrii PNL, în această grupare.
NICOLAE VĂCĂROIU – prim-ministru între 1992-1996, în 2007 fiind utilizat de frații de lojă pentru a-l înlocui pe Traian Băsescu (suspendat temporar din funcția de președinte, de 322 de parlamentari, nr.lojei Skull&Bones.
Înainte de numirea sa ca președinte interimar, ziarul Masonic Ziua public o poză-semnal: un Văcăroiu diabolic, în ai cărui ochelari se reflectă un cerc alcătuit din mâini reunite, simbol al frăției malefice, masonice. (min.5,58-6,00).
THEODOR STOLOJAN, premier al României în perioada 1991-1992, povestește că a fost curtat de Marea Lojă a României din care face parte și Tăriceanu: ”îmi amintesc că acest domn Vișoianu a venit la mine și mi-a propus să intru într-o lojă masonică.” Cât a fost prim-ministru, s-a ”remarcat” prin eforturile sale de a distruge economia României alături de guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.
Alți membrii de seamă ai Masoneriei:
VICTOR BABIUC (ministru de justiție, ministrul al reformei în 1998, de trei ori min.al apărării, deputat, președinte al Camerei de Comerț și Industrie a Ro.)
NICOLAE ALEXANDRU – intră în PD în 1992. În perioada 1992-1996 este deputat PD, din 1996- senator din partea PD.Intră în masonerie în 1997 și este ridicat un an mai târziu, în gradul de general.
TEODOR MELEȘCANU, coleg de lojă cu Dinu Patriciu și Călin Popescu Tăriceanu.
I-a urmat ANDREI PLEȘU.
ADRIAN SEVERIN în guvernul lui Isărescu, imediat după Petre Roman
MIRCEA GEOANĂ, ministru de externe
MIHAI RĂZVAN UNGUREANU, ministru de externe între 2004 și 2007, crescut în spiritul ăsta.
GAVRIVL IOSIF CHIUZBAIAN, ministrul justiției în guvernul Văcăroiu. A fost decorat cu cea mai înaltă distincție a Supremului Consiliu al Ord.masonic român, ”Al.I.Cuza Princeps”
IOAN TALPEȘ, fost ministru de stat pentru coordonarea activității din domeniile de apărare națională, integrare europeană și justiție. Și el este mason.
DAN IOAN POPESCU, ministrul industriei și economiei și comerțului în guvernul Năstase.