Un nou episod al investigarea cărții lui Cătălin Dan Cârnaru intitulată «„Generatoare” fără mișcare – principii și utilizare»…

Iată ce mai afirmă autorul:

„…dacă s-ar accepta că de fapt energia electrică este doar o radiaţie electromagnetică rezonantă, atunci probabil că s-ar înţelege mai uşor şi faptul că energia despre care vorbea Tesla este reală şi poate fi utilizată fără nici un fel de problemă, prin colectarea ei din mediul înconjurător oriunde e nevoie de ea.”

Consecințele înțelegerii oficiale a curentului electric rezidă în faptul că actualele „generatoare” sunt ansambluri mecanice rotative de mari dimensiuni, obligate de aceea să lucreze la frecvențe reduse, ducând astfel la un randament foarte mic. Mai mult, „generatoarele” fiind amplasate departe de consumatori, e necesar transportul curentului electric, proces ce este generator de pierderi, care diminuează astfel și mai mult cantitatea de energie electrică disponibilă.

Minimizarea

Dacă s-ar trece la un nou tip de „generatoare” (mult , mult mai mici!) care prin metode electronice să producă oscilația/vibrația materiei la frecvențe înalte, nu doar că s-ar putea „produce” cantități imense de energie, dar aceste „generatoare” putând fi plasate acolo unde e nevoie de energie, s-ar elimina și transportul acesteia!

De aceea, după punerea în funcțiune a generatoarelor de la cascada Niagara, Tesla a început să studieze curenții de înaltă frecvență și tensiune! Urmare a acestor studii, marele savant a inventat eclatorul (disruptorul), perfecționându-l în diferite variante controlate cu jet de aer sau cu câmpuri magnetice. A inventat de asemenea un transformator amplificator rezonant, fără miez metalic, cu proprietatea de a putea lucra la orice frecvență și cu orice curenți, fie ei alternativi sau continuu pulsatorii. Așa se face că pornind în primarul transformatorului de la circa o sută de volți, în secundar se pot obține tensiuni de milioane sau zeci de milioane de volți! Cu ajutorul lui, Tesla a descoperit că un curent cu frecvența mai mare de 10 KHz (cu o perioadă mai scurtă de o sută de microsecunde) nu mai prezintă pericol de electrocutare, în ciuda tensiunilor foarte mari.

Cu același transformator, Tesla a mai reliefat faptul că pe măsură ce perioada de pulsație a curentului devine mai scurtă, acesta induce în jurul său, pe distanțe mari, întreaga gamă de unde electromagnetice (de la cele cu lungimea de undă ce caracterizează căldura, trecând prin emisia de lumină, raze gama și ajungând până la unde ce răcesc mediul înconjurător).

Fenomene și soluții

Urmare a acestor cercetări, Tesla a renunțat la curentul electric alternativ polifazat, dedicându-se cercetării curentului pulsatoriu de înaltă frecvență. În acest sens, în funcție de durata descărcărilor electrice, a identificat următoarele fenomene:

• producerea de unde mecanice (cu o mare putere distructivă) în cazul impulsurilor mai lungi de 100 microsecunde (sub 10 kHz);
• impulsurile mai scurte de 100 microsecunde (peste 10 kHz) sunt perfect sigure fiziologic, fără a provoca electrocutări;
• impulsurile cu durata cuprinsă între 20 și 50 microsecunde (între 50 ÷ 20 kHz) produc fantastice descărcări de energie în mediul înconjurător sub formă de electricitate rece, sau așa cum o numea Tesla, „energie radiantă”;
• impulsurile cu lungime de o microsecundă (1 MHz) produc ude calorice, ceea ce conduce la perceperea unei încălziri fiziologice foarte puternice;
• impulsurile mai scurte (peste 1-2 MHz) produc aprinderea instantanee a corpurilor de iluminat;
• scăderea duratei impulsurilor sub această limită duce la generarea de lumină de diferite lungimi de undă, iar reducerea durate și mai jos de atât produce efecte de răcire.

Se spune că în acea perioadă, Tesla avea tavanul tapetat cu tuburi fluorescente fără legături la un conductor electric, ele generând lumină prin simplul fapt că se aflau în raza de emisie electromagnetică a unuia din transformatoarele sale,  cu consumuri minuscule de curent electric, deoarece transformatorul amplificator rezonant scotea la ieșire puteri de milioane de ori mai mari decât i se aplicau la intrare.

Urmare a cercetărilor sale, Tesla a concluzionat:

„Descărcările prin scântei electrice ale curentului alternativ sau continuu pulsatoriu de înaltă tensiune și înaltă frecvență induc în conductorii și piesele mecanice din imediata apropiere curent de mare intensitate.”

O parte a brevetelor lui Tesla au fost făcute publice, dar, din păcate, „sistemul” a decis că nu toate pot fi accesibile publicului…

Un citat semnificativ…

„Plecând de la „generatoarele” electrice actuale, am spus că datorită bobinei rotorului, care se roteşte în jurul axului, în câmpul magnetic al statorului, acesta intră în rezonanţă cu schimbarea regulată de sens a direcţiei câmpului magnetic. Dar pentru că un ansamblu mecanic este unul greoi şi încet, viteza de rotaţie – şi prin ea frecvenţa rezultată este una scăzută. Dacă din contră, bobina ar fi una fixă, iar schimbarea de sens al câmpului magnetic s-ar face electronic – adică s-ar folosi un electromagnet comandat electronic, atunci s-ar putea creşte frecvenţa schimbării direcţiei câmpului magnetic până la maximum suportat de permeabilitatea magnetică a miezului acelui electromagnet. Nefiind nici o piesă în mişcare şi frecvenţa fiind foarte ridicată, întregul bobinaj şi de asemenea o bună parte a mediului ambiant imediat înconjurător ar intra în rezonanţă cu aceste schimbări ale direcţiei câmpului electromagnetic şi ca urmare orice consumator alimentat de la acest dispozitiv va funcţiona la randamente mari. Cu cât frecvenţa va fi mai mare, cu atât energia culeasă în acest fel va fi mai mare… Dacă în componenţa acestui dispozitiv s-ar mai adăuga şi nişte magneţi permanenţi foarte puternici, al căror câmp însumându-se cu cel indus de oscilatorul de comandă, suma acestor câmpuri ar ridica randamentul acestui colector energetic la cote fantastice comparativ cu ce avem azi. Aceasta este calea prin care pe baze electronice – renunţându-se la piese în mişcare – se poate mări exponenţial randamentul „generatoarelor” magnetice. O altă cale prin care se poate pune în practică principiul enunţat de concluzia cercetărilor lui Tesla este prin folosirea unor tensiuni foarte înalte care să pulseze la frecvenţă ridicată. Prin acest procedeu se pot obţine de asemenea cantităţi de energie imense comparabil cu ce se obţine azi. Aici sunt două căi. Prin folosirea unui transformator amplificator rezonant în jurul căruia alte transformatoare identice intră în rezonanţă, curentul electric de ieşire fiind cules de la transformatoarele rezonante secundare, sau prin utilizarea unui singur transformator amplificator rezonant cu mai multe bobine terţiare coborâtoare, de pe care se culege tensiunea de ieşire, iar o altă cale este ca tensiunea pulsatorie foarte înaltă să fie aplicată electrozilor unui eclator aflat într-un tub care să aibă în jurul său fie o bobină din sârmă de cupru groasă, fie o grilă circulară făcută fie din tablă groasă de cupru găurită, fie din plasă făcută din sârmă groasă de cupru. Ideea este că în aceste grile, care având dimensiunile fizice mult mai mari decât electrozii eclatorului, se vor forma prin rezonanţă electromagnetică curenţi electrici de înaltă tensiune, dar care vor avea intensitatea proporţională cu dimensiunile lor fizice. Mai simplu spus, tabla groasă de cupru care va avea masa de multe de ori mai mare decât electrozii din imediata ei apropiere, intrând în rezonanţă va produce un curent electric de aceeaşi tensiune sau mai mică, dar de intensitate de multe de ori mai mare. Dar acest fenomen nu se produce decât dacă descărcările din electrozii eclatorului au loc la foarte înaltă tensiune şi foarte înaltă frecvenţă – şi când spun foarte înaltă frecvenţă, o spun comparabil cu frecvenţa reţelei actuale. În această perspectivă ar fi necesar şi suficient ca această frecvenţă să fie de peste zece kilohertzi – preferabil cincisprezece, pentru ca curentul electric rezultat să nu prezinte pericol de electrocutare mortală. Comanda acestor tensiuni electrice înalte se va obţine tot cu ajutorul unor oscilatoare electronice de înaltă frecvenţă ca şi în cazul precedent.

Acest aspect este preferabil a fi luat în calcul şi în cazul principiului anterior explicat, prin care se poate îmbunătăţi colectarea energiei pe cale electro – magnetică.

Aceste trei principii constructive sunt cele care stau la baza tuturor brevetelor de invenţie pe care le voi prezenta în continuare precum şi la baza tuturor exemplelor concrete de construcţii pe care le voi propune la sfârşit. Trebuie să mai specificăm că asemenea dispozitive au un randament atât de mare încât un asemenea colector electronic sau electro-magnetic de înaltă tensiune de dimensiunea fizică a unei genţi „diplomat” poate furniza puteri de mai multe sute de kilowaţi. Ceea ce fireşte e greu de înţeles pentru fizicienii şi electricienii cantonaţi în continuare în conceptul că curentul electric e o mişcare ordonată de electroni şi că orice dispozitiv trebuie să fie un sistem închis care se supune legilor termodinamicii. Aceste „generatoare” prin faptul că lucrează la înaltă frecvenţă şi înaltă tensiune, fac ca prin rezonanţă, întregul spaţiu înconjurător să intre în acelaşi ritm pulsatoriu ca şi ele şi ca urmare ele se comportă ca nişte sisteme deschise capabile să culeagă energie nu doar din spaţiul fizic ocupat de ele însele ci dintr-unul mult mai mare care se poate întinde până la mai mulţi metri în jurul lor.”