Să continuăm investigarea cărții lui Cătălin Dan Cârnaru intitulată «„Generatoare” fără mișcare – principii și utilizare»… Autorul ne spune explicit că:

Energia pe care o folosim acum este extrem de puţină, iar cei ce ne-o furnizează sunt extrem de escroci…

Mai mult, autorul pune în discuție chiar și actualul model atomic, bazându-se pe faptul că nici chiar cele mai performante microscoape electronice „nu ne pot arăta nici nucleul, nici atomul…”, ceea ce putem vedea fiind „doar o zonă neclară în care materia (sau ce-o fi ea) vibrează…”

„Materia”

Cam așa arată imaginea „materiei” la microscop (de la stânga la dreapta fiind un aliaj AlCuFe, o structură nanocristalină de carbon și (probabil) imaginea unei molecule de benzen)

atomii se văd „ca niște biluțe neclare, datorită faptului că atomul este de fapt doar un toroid, o sferă oscilatorie, o undă staționară”.

Știința oficială admite caracterul dual corpuscul-undă al fotonului. Dacă-i așa, de ce nu se poate admite această caracteristică pentru întreaga materie?

Curentul electric – noua definiție

Curentul electric nu este o mişcare ordonată de electroni, ci este o emisie rezonantă de unde electromagnetice rezultantă a vibrației, oscilaţiei sau pulsaţiei rezonante a atomilor şi a electronilor. Curentul electric alternativ este rezultat al oscilaţiei electromagnetice rezonante şi rezultanta magnetică a acestui curent este un câmp magnetic care-şi schimbă periodic polaritatea. Acest curent electric se obţine cu ajutorul „generatoarelor” electromagnetice mecanice actuale fiind cel ce stă la baza întregului sistem energetic din prezent. Din aceeaşi perspectivă curentul electric continuu este o emisie de unde electromagnetice staţionare (care nu variază în timp) şi a căror rezultantă magnetică este un câmp magnetic invariabil, staţionar, identic cu cel al oricărui magnet permanent. Acest curent electric se obţine fie cu ajutorul „generatoarelor” magnetice mecanice – dinamuri – fie cu ajutorul pilelor (bateriilor) şi acumulatorilor.

Mai există şi curent electric pulsatoriu care este o variantă a curentului electric continuu şi acesta se produce în impulsuri de mare energie. Acesta este rezultatul undelor scalare pulsatorii direcţionale. Rezultanta magnetică a acestuia este pulsaţia magnetică periodică de mare energie care nu-şi schimbă polaritatea şi care induce în conductori şi bobine unde ce generează o mare cantitate de energie. Acest curent se obţine pe cale mecanică sau electronică. Pe cale electronică se obţine cu ajutorul generatoarelor de impulsuri (aşa numitelor temporizatoare) care sunt fie montaje electronice cu tuburi, fie tranzistorizate sau cu circuite integrate. Cel mai banal dintre ele este circuitul integrat „ne 555” (pentru cei mai în vârstă, fostul „βe555” de la IPRS – Băneasa).

Și e cazul să pomenim aici despre „România furată”, nu?

Argumentare logică: să presupunem că ar putea fi real modelul formării materiei din particule elementare (protoni, neutroni, electroni, etc.) și că aceste entități au capacitatea de a vibra la o frecvență foarte înaltă, acest fapt ducând la caracterul lor de undă… Această vibrație poate fi indusă sau modificată de câmpuri magnetice externe și la rândul ei poate induce altor particule (prin rezonanță) modificarea frecvenței lor de vibrație.

În timpul acestei vibrații, are loc o radiație electromagnetică, iar dacă această emisie se face la rezonanță în toate particulele unui mediu oarecare, având și o frecvență ridicată, induce o putere foarte mare a câmpului electromangetic general rezultat.

Pe scurt, nu are loc o deplasare a electronilor în conductor/consumator, ci toți atomii intră în rezonanță, iar din vibrația lor se creează câmpuri magnetice identice cu cele din generator. Aceste câmpuri magnetice vor avea aceeași frecvență de inversare (curent alternativ, nu?) și o intensitate direct proporțională cu numărul atomilor din conductorul motorului/consumatorului. Altfel spus, cu cât conductorul va fi mai gros, cu atât va crea un câmp electromagnetic mai puternic…

În interpretarea celor de mai sus, dacă luăm cazul rezistenței electrice a unui reșou, aceasta fiind deci un consumator rezistiv, putem spune următoarele: câmpul magnetic rezonant nu poate obliga conductorul să se rotească, aceasta nefiind pe un ax rotativ, dar va induce în ea o amplificare a rezonanței de vibrație de 50 Hz, care prin însumare va duce la intrarea într-o spirală a amplificării ce va avea ca efect o vibrație atât de mare a atomilor conductorului rezistiv încât aceasta se va transforma rapid în căldură care va înroși rezistența și se va pierde în mediul ambiant prin disipare.

Similar, în cazul unui motor electric bobinat cu un conductor foarte gros, mai gros decât cel al „generatorului”, datorită intrării sale în rezonanță cu „generatorul” se va ajunge în situația în care „generatorul” nu mai face față câmpurilor electromagnetice induse de consumator (putere reactivă prea mare) neputând suporta mecanic amplificarea rezonantă a câmpurilor magnetice apărute, câmpuri care, fiind mult prea mari pentru dimensiunile fizice ale „generatorului”, duc la „arderea” acestuia…

Sintetizând, putem spune că în momentul în care, la bornele unui „generator” electric cuplăm un consumator, acesta intră în rezonanță cu „generatorul”, iar particulele sale atomice vibrează la unison cu „generatorul”, creând diferite efecte: electrice, mecanice sau magnetice, funcție de construcția consumatorului.

Așa stând lucrurile,

• tensiunea electrică este amplitudinea câmpurilor electromagnetice induse în conductor;
• intensitatea curentului este densitatea (sau cantitatea) câmpurilor electromagnetice induse în conductor.

Asta poate explica contradicția inițială de la care s-a pornit, respectiv faptul că putem avea un curent electric de 5 V la capătul unui conductor, care intrând în rezonanță va putea avea un amperaj diferit, în funcție de grosimea diferită a conductorului, adică funcție de numărul de atomi din componența sa.

Consecințe

Și de aici, rezultă – lucru foarte important – faptul că cu cât frecvența de oscilație a câmpului electromagnetic indus de „generator” e mai mare, cu atât câmpurile electromagnetice induse în consumator vor fi mai mari, datorită creșterii densității lor. Dacă un „generator” ar lucra la frecvența de 100 Hz în loc de 50 Hz (cât are azi), energia indusă în consumator ar fi egală cu pătratul frecvenței datorită faptului că densitatea câmpurilor electromagnetice ar crește pe două căi:

• pe de o parte, datorită numărului de schimbări mai mari ale câmpului magnetic, respectiv datorită dublării tensiunii;
• pe de altă parte, datorită densității acestor câmpuri electromagnetice – trecerea repetată a conductorului prin câmpul magnetic în aceeași unitate de timp crește densitatea aparentă a câmpului magnetic, adică puterea de emisie electromagnetică.

Așa stând lucrurile, „generatoarele” electrice nu sunt pompe de electroni, ci captatoare și amplificatoare sau schimbătoare de unde electromagnetice.

Aceste explicații ar putea justifica afirmația lui Tesla:

Energia electrică este omniprezentă, în cantităţi nelimitate şi poate propulsa toate maşinile din lume fără utilizarea petrolului, cărbunelui, gazului metan sau a oricărui alt combustibil.