Există un loc între Damocles și Hidra?

Serie dedicată cărții „Antifragil” – a lui Nassim Nicholas Taleb

întreaga serie de articole

Jumătatea fără nume a vieții

În orice discuție mai mult sau mai puțin colocvială, majoritatea covârșitoare dintre noi ar spune că opusul lui „fragil” este „robust”, „rezistent”, sau „solid”. Și un astfel de răspuns s-ar obține chiar dacă întrebarea ar preciza că se cere opusul exact al lui „fragil”… De exemplu, în cazul unui colet poștal, fragil ar fi pachetul care în cel mai bun caz ar rămâne intact, iar robust ar fi cel care în cel mai bun sau în cel mai rău caz ar rămâne intact. Și-atunci, care ar fi de fapt opusul exact? Păi, ar fi acela care în cel mai rău caz rămâne intact! Iar Taleb numește o astfel de proprietate cu neologismul antifragilitate, un termen ce nu există în principalele limbi ale lumii…

Astfel, pe modelul lui „pozitiv” care are ca antonim „negativul” și nu „neutrul”, în opoziție cu fragilitatea pozitivă ar trebui să fie fragilitatea negativă („antifragilitatea”) și nu cea neutră care conduce la ideea de robustețe, tărie, soliditate.

Antifragilitatea este fragilitatea cu semn negativ în față.

Decapitează-mă!

Hidra din Lerna

Un exemplu mitologic clasic de antifragilitate este Hidra din lacul Lerna. De fiecare dată când i se taie un cap, în locul lui cresc alte două. Decapitarea este ceea ce-i place Hidrei!

În schimb, sabia lui Damocles este un efect secundar al succesului puterii.

…nu poți să te afirmi și să conduci, fără să te confrunți cu acest pericol permanent: cineva, undeva, va depune eforturi intense ca să te răstoarne. Și, asemenea sabiei, pericolul va fi tăcut, implacabil și discontinuu. Se va ivi din senin, după perioade îndelungate de liniște, poate chiar în clipa în care cineva s-a deprins cu el și a uitat de existența lui. LN LN LN vor fi gata să te înhațe atunci când ai mai mult de pierdut, ca un cost al succesului (și al dezvoltării), poate ca o pedeapsă inevitabilă pentru succesul excesiv.

De reținut ar fi și următorul paragraf legat de sofisticare:

Sofisticarea – un anumit tip de sofisticare – cauzează fragilitatea în cazul LN LN LN : pe măsură ce câștigă în complexitate, având tot mai multă sofisticare „avangardistă” și un grad tot mai mare de specializare, societățile devin tot mai vulnerabile la colaps. Ideea a fost schițată strălucit – și convingător de arheologul Joseph Tainter. Însă nu este musai ca lucrurile să stea așa; vor sta așa numai pentru aceia care nu vor să facă pasul suplimentar de care este nevoie pentru a înțelege matricea realității. Ca să parezi succesul, ai nevoie de o doză puternică de robustețe contrabalansatoare, ba chiar de doze mari de antifragilitate. Este de dorit să fii Phoenix, ba chiar Hidra. Altminteri, sabia lui Damocles te va răpune.

Trebuia să poarte un nume

O problemă subtilă pe care o reliefează Taleb este existența lipsei unei corespondențe directe dintre elementele mulțimii percepțiilor și intuițiilor umane cu elementele mulțimii lucrurilor pe care le știm și le catalogăm formal, în sensul în care percepem mult mai mult decât putem exprima. E o chestie legată de noțiunea de „apofază”, cea care ar putea explica orbirea noastră la antifragilitate la nivel intelectual, nu organic. Așa cum, spre exemplu anticii nu aveau cuvântul „albastru” (Homer referind recurent o „mare întunecată ca vinul” – oinopa ponton; vezi și aici 😉 )

Așadar, antonimul fragilității trebuia să poarte un nume…

Un nume antic apropiat de antifragilitate (dar nu similar) ar putea fi acela de mitridatizare, provenit desigur de la regelele Pontului, Mitridates al IV-lea, cel care pentru a se proteja împotriva otrăvirii, ingera zilnic doze ne-letale de substanțe toxice. Această metodă Antidotum Mithridatium, era lăudată mai târziu de faimosul medic al lumii antice, Celsus. Pe această cale, farmacologii au ajuns la termenul de hormeză. Similar culorii albastre, deși cunoscută anticilor, hormeza nu era conceptualizată, primind un nume abia în 1888, de la toxicologul german Hugo Schulz

O idee colaterală subiectului este diferențierea pe care o face Taleb între homeopatie și hormeză.

Rămâne ideea generală: „privarea sistemelor de factorii de stres – factorii de stres vitali – nu este neapărat un lucru bun și poate fi de-a dreptul dăunătoare”.

Culmea: independența de domeniu e dependentă de domeniu

Definind „domeniul” ca fiind sfera sau categoria de activitate, autorul subliniază că, deși oamenii pot înțelege o idee într-un anumit domeniu, ei eșuează în recunoașterea aceleiași idei în cadrul altor domenii, sau, mai rău, deși o pricep în sala de curs, nu o pot recunoaște în lumea reală.

Dintre cele câteva exemple pe care le dă Taleb în sprijinul acestei idei, mi s-a părut relevant unul anume:

Iată un alt exemplu de dependență de domeniu: întreabă un cetățean american dacă o agenție semi-guvernamentală cu un nivel ridicat de independență (și fără interferențe din partea Congresului) ar trebui să aibă ca domeniu de specialitate controlarea prețurilor mașinilor, ziarelor de dimineață și vinului Malbec. Cetățeanului i-ar sări imediat muștarul, fiindcă asta pare să încalce toate principiile susținute de țara lui și te-ar face „cârtiță comunistă post-sovietică” doar pentru că ai sugerat această idee. Bun. Întreabă-l după aceea dacă aceeași agenție guvernamentală ar trebui să controleze valutele străine, în principal rata dolarului față de moneda euro și tugrikul mongol. Aceeași reacție: „Asta nu-i Franța!” Apoi, cu multă delicatețe, atrage-i atenția că Rezerva Federală a Statelor Unite controlează și gestionează prețul unui alt bun, numit „scontul oficial”, rata dobânzii în economie (și s-a dovedit foarte bună la treaba asta). Candidatului libertarian la președinție Ron Paul i s-a spus că este țicnit fiindcă a sugerat abolirea Rezervei Federale sau măcar restrângerea rolului acesteia. Dar tot „țicnit” ar fi fost etichetat și dacă ar fi sugerat crearea unei agenții pentru controlarea altor prețuri.

Altfel spus, noi, oamenii, avem un handicap înrădăcinat în natura umană, de a nu recunoaște o problemă în afara domeniului nostru de specializare, fără un anumit efort necesar învingerii acestui handicap.

Serie dedicată cărții „Antifragil” – a lui Nassim Nicholas Taleb

întreaga serie de articole
Evaluare cititori
[Total: 0 Media: 0]

Lasă un răspuns

Denumire
Email
Pagină web

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.