Despre estetism, perfecționism și utopism

O serie dedicată notelor de lectură a lucrării „Societatea deschisă și dușmanii ei” de Karl R. Popper

întreaga serie de articole

Pot fi luate în considerare trei tipuri de abordări ale socialului:

  • Abordarea radical istoricistă, asta însemnând că noi nu putem să modificăm cursul istoriei.
  • Abordarea platoniciană (o inginerie utopică) – în cadrul unei astfel de abordări, se consideră că orice acțiune rațională are în mod necesar un anumit scop; această abordare este rațională în măsura în care ea urmărește în mod conștient și consecvent acest scop, determinându-și mijloacele în conformitate cu el; așadar, pentru a acționa rațional, ar trebui să ne alegem scopul; e vorba de scopul real/ultim, care ar trebui cumva diferențiat de scopurile intermediare/parțiale, acestea nefiind decât mijloace, sau pași spre adevăratul scop final; iar dacă scopul final e Statul Ideal, se pot căuta cele mai bune căi și mijloace pentru realizarea lui.
    Deși o astfel de abordare pare convingătoare, sau chiar atrăgătoare, Popper o consideră utopică, propunând o a treia cale, o abordare opusă, ingineria graduală…
  • Ingineria graduală – presupune că omul politic poate avea sau nu în minte un proiect de societate, poate sau nu spera în realizarea statului ideal. Va fi însă conștient că această perfecțiune ar putea fi un lucru foarte îndepărtat și fiecare generație are anumite pretenții îndreptățite: are dreptul de a nu fi făcută nefericită, mai ales dacă asta poate fi evitat.

De aceea, adeptul ingineriei graduale va depista și combate cele mai presante rele ale societății, amânând căutarea binelui suprem și ultim, cel pe care voia să ni-l bage pe cât comunismul, spre exemplu, nu uităm asta, nu? Asta e metoda rezonabilă de ameliorare a vieții, și nu cea care, oriunde a fost încercată, n-a dus decât la folosirea violenței în locul rațiunii și în cele din urmă, la abandonarea proiectului inițial. Argument: o luptă sistematică împotriva suferinței, a nedreptății, a războiului are mai mari șanse de a obține asentimentul oamenilor decât lupta pentru înfăptuirea unui ideal iluzoriu.

Chiar și un dictator bine intenționat (or fi din ăștia?) are dificultăți în a afla dacă efectele măsurilor pe care le ia corespunde bunelor sale intenții: autoritarismul descurajează critica

Adeptul ingineriei utopice mai are o problemă: cea a succesiunii dictatorului…

Metoda fixării mai întâi a scopului politic final și a începe apoi înaintarea spre el este ceva fără valoare dacă scopul se poate schimba considerabil pe durata procesului realizării lui. Iar schimbarea direcției conform noului scop ne expune aceluiași risc.


[Total: 0    Average: 0/5]

O serie dedicată notelor de lectură a lucrării „Societatea deschisă și dușmanii ei” de Karl R. Popper

întreaga serie de articole

Lasă un răspuns