Dar când nu poți prezice?

Articole dedicate cărții lui Nassim Nicholas Taleb, cu același titlu, sau, așa cum o subintitulează, „Impactul foarte PUȚIN PROBABILULUI”

întreaga serie de articole

Contrar celor spuse de Bertrand Russell:

„Solicitarea certitudinii este naturală pentru om, dar nu este mai puțin un viciu intelectual. Dacă vă duceți copiii la un picnic într-o zi cu vreme incertă, ei vor solicita un răspuns dogmatic – dacă va fi frumos sau dacă va ploua -, și vor fi dezamăgiți de dumneavoastră pentru că nu veți fi sigur…

Dar atâta timp cât oamenii nu sunt disciplinați pentru a-și suspenda judecata în absența evidențelor, ei vor fi induși în eroare de profeți încrezuți… Pentru învățarea fiecărei virtuți există o disciplină potrivită, iar pentru a învăța suspendarea judecății, cea mai bună disciplină este filozofia.”

Taleb nu crede „în portofoliul unei «filozofii» care dă sfaturi, încercând să ne ajute să rezolvăm problema”. El ne atrage atenția că, încă de la Aristotel, filozofii ne-au tot spus că suntem animale gânditoare, putând învăța pe baza rațiunii. Din păcate, „povestim regresiv cu și mai multă ușurință, pentru a ne oferi iluzia înțelegerii și pentru a conferi o acoperire acțiunilor noastre din trecut”. Iar la ananghie, uităm să mai filozofăm…

Amăgiți-vă doar când e cazul…

O primă lecție în cazul lucrurilor mai mărunte este asta: fiți uman! A accepta asta înseamnă a accepta și o anumită doză de aroganță epistemică, chiar și în privința predicțiilor… Nu încercați suspendarea completă a propriei judecăți, nu încetați să vă amăgiți… Dar, atenție, amăgiți-vă doar acolo unde e cazul! În acest sens, Daniel T. Gilbert a demonstrat în lucrarea „Cum cred sistemele mentale” (How mental Systems believe) că nu suntem niște sceptici naturali, fiind necesar un efort mental pentru a nu crede.

Ce e de evitat e legat de predicțiile nocive la scară mare. Evitați subiectele mari, putând accepta păcălirea în privința mărunțișurilor. Evitați să-i ascultați pe cei ce fac prognoze economice și/sau predicții în domeniul științelor sociale, ei sunt doar niște bufoni. Vă puteți însă face propria prognoză pentru picnic…

„A ști că nu puteți prezice nu înseamnă că nu puteți beneficia de pe urma impredictibilității.”

Altfel spus, sfatul e să fim pregătiți pentru toate eventualitățile relevante…

Accidentul pozitiv

Povestea lui Apelles Pictorul a fost reprodusă de Sextus Empiricus: desenând un cal, pictorul încerca să redea spumele de pe botul acestuia. După încercări și eșecuri repetate, supărat, a aruncat cu un burete folosit la curățarea pensulei direct spre tablou, iar locul atins de burete a rămas ca o perfectă reprezentare a spumelor calului. Profitați de întâmplările fericite din jur!

ceasornicarul-orb_1_fullsizeÎn „Ceasornicarul orb”, Richard Dawkins prezintă ideea unei lumi lipsite de un proiect grandios, ce avansează prin mici schimbări aleatorii. Taleb susține că mai degrabă „lumea se mișcă înaintând prin schimbări aleatorii mari.”

Trebuie să acceptăm în viață șiruri de mici eșecuri. E vorba aici, deja despre diferențe culturale: în vreme ce cultura americană încurajează procesul eșecului, în culturile europeană și asiatică, eșecul este privit cu disconfort și stigmatizare. O astfel de abordare poate constitui o explicație a volumului disproporționat de mare de inovații din America. Motto-ul lui Mark Spitznagel era:

„Trebuie să-ți placă să pierzi…”

LN LN LN – Volatilitate și risc

De teama eșecului, oamenii se angajează în strategii ce produc foarte puțină volatilitate, dar conțin riscul unor mari pierderi. Urăsc volatilitatea angajându-se în strategii expuse prăbușirilor. Schimbul dintre volatilitate și risc poate avea consecințe dramatice. În special pentru cei angrenați în industrii protejate. E dat ca exemplu cazul slujbelor de la IBM până în 1990, când după concediere oamenii erau în fața unui vid total, nemaifiind buni de nimic altceva.

Similar, „dictaturile care nu par volatile, cum ar fi cele din Siria și Arabia Saudită, sunt expuse unui risc de haos mai mare decât în Italia, să zicem, căci această țară a fost într-o stare continuă de efervescență politică după cel de-al Doilea Război Mondial.”

„Nimeni nu știe nimic”

O lecție utilă ar fi asta: „puteți profita de problema predicției și de aroganța epistemică!”. Iată câteva trucuri:

  • faceți distincția dintre contingențele pozitive și cele negative; există întreprinderi umane în care lipsa predictabilității poate fi (sau a fost) extrem de benefică și altele pentru care lipsa de înțelegere a viitorului a constituit o pagubă; există atât LN LN LN pozitive, cât și LN LN LN negative!
  • nu căutați ceea ce este precis și local; evitați îngustimea minții; Yogi Berra spunea:
    Dacă nu știi încotro mergi, trebuie să fii foarte atent, pentru că s-ar putea să nu ajungi acolo.” E vorba de investiția în pregătire, nu în predicție!
  • valorificați oportunitatea, sau orice pare să fie o oportunitate; atenție, oportunitățile sunt rare, mult mai rare decât s-ar crede; fructificarea manifestării unei LN LN LN pozitivă are o primă condiție: trebuie să fiți expus la apariția ei; vânați oportunitățile de acest gen și maximizați expunerea la ele;
  • feriți-vă de planurile exacte ale guvernelor; interesul acestor funcționari guvernamentali este acela de a supraviețui și de a se perpetua, nu de a descoperi adevărul; pentru capitalism, călcâiul lui Ahile este faptul că dacă pune corporațiile să intre în competiție, uneori cele mai expuse la LN LN LN se dovedesc și cele mai potrivite pentru supraviețuire;
  • nu irosiți timpul încercând să vă luptați cu cei ce fac prognoze (analiști bursieri, economiști, specialiști în științe sociale); ei vor continua să prezică, mai ales dacă sunt plătiți pentru asta; același Yogi Berra spunea: „Există niște oameni cărora, dacă nu cunosc deja un lucru, nu le poți vorbi despre el.”

Marea asimetrie

Recomandările de mai sus au ceva în comun: asimetria. Pe această bază, ar trebui să ne punem în situația în care consecințele favorabile sunt mult mai mari decât cele nefavorabile. Nu vom ajunge niciodată să cunoaștem necunoscutul. Dar putem face presupuneri despre cum ne va afecta! Și pe această bază, putem lua decizii.

Povestea asta pleacă de la ceea ce eronat e numit „pariul lui Pascal”, care ar fi spus cam așa: „nu știu dacă există Dumnezeu, dar știu că nu am nimic de câștigat din faptul că sunt ateu dacă Dumnezeu nu există, în timp ce am foarte multe de pierdut dacă există; prin urmare, acest lucru motivează credința mea în Dumnezeu”.

Fără a detalia erorile (teo)logice al unui astfel de raționament, ideea din spatele lui are aplicații fundamentale. Deși probabilitățile de apariție a unor evenimente foarte rare nu pot fi calculate, efectul unui astfel de eveniment asupră-ne este mult mai ușor de cunoscut/apreciat. Astfel se poate merge pe ideea centrală a incertitudinii, aceea că, pentru a lua o decizie, ar trebui să ne concentrăm mai mult pe consecințe (ele putând fi măcar apreciate, dacă nu cunoscute), decât pe probabilitățile apariției (care nu pot fi cunoscute). Așa s-ar putea dezvolta o teorie generală a luării deciziilor, fiind necesară doar atenuarea consecințelor…

Într-o ultimă instanță, suntem conduși de istorie, amăgindu-ne permanent că noi suntem la cârmă…

[Total: 0    Average: 0/5]

Articole dedicate cărții lui Nassim Nicholas Taleb, cu același titlu, sau, așa cum o subintitulează, „Impactul foarte PUȚIN PROBABILULUI”

întreaga serie de articole

Lasă un răspuns

Denumire
Email
Pagină web