Un exemplu de LN și o tripletă a opacității umane

Articole dedicate cărții lui Nassim Nicholas Taleb, cu același titlu, sau, așa cum o subintitulează, „Impactul foarte PUȚIN PROBABILULUI”

întreaga serie de articole

Un paradis devenit iad

Sub denumirea de Siria Libanensis, sau Muntele Liban, coasta mediteraneeană orientală a fost pentru mai mult de un mileniu o zonă dominată de o relativ bună conviețuire a unei duzini de secte, etnii și credințe, aproape toate orașele levantine având o natură comercială. De altfel, doar când spui Levant, deja ai în minte o lume mirifică, plină de arome și miasme ale unor produse exotice (pentru noi cei ce n-am trăit acolo), o lume ce socializează intens pe străzi și străduțe întortocheate… Odată încheiată epoca nenorocită a cruciadelor, diversele grupuri etnice și religioase au făcut efortul de a se tolera unele pe celelalte, ajungându-se la un echilibru social ce părea așezat definitiv, bazat pe termeni ca balanță și echilibru.

Și cu toate acestea, printr-o simplă spălare a creierelor, oamenii au ajuns să creadă în existența unei entități teoretice: statul-națiune. Și ca din senin, după câteva gloațe și obuze de mortier, „paradisul” libanez s-a evaporat… O LN LN LN a apărut de nicăieri și raiul a devenit iad… Un război civil întins pe mai mult de un deceniu și jumătate, între 1975 și 1990…

Consecința gravă, dincolo de pierderile de vieți și materiale a fost aceea că „numărul oamenilor cultivați a scăzut sub nivelul critic”, pustiirea zonei prin prin scurgerea creierelor fiind un lucru greu de reparat… Asta parcă o simțim și aici la noi, nu?

Opacitatea istoriei

Da, rezultatele istoriei pot fi văzute, simțite, trăite. Dar nu și scenariile ce duc la producerea evenimentelor; nu vedem „mecanismele din cutie”… Se impune această diferențiere dintre generatorul evenimentelor istorice și evenimentele istorice în sine. Istoria e opacă, nu ne oferă legătură dintre cele două…

În contact cu istoria, mintea umană e afectată de trei tulburări:

  • iluzia înțelegerii, care e de fapt modul în care fiecare crede că înțelege ce se petrece într-o lume mai complicată decât își poate da seama; de fapt, nimeni nu știe ce se petrece, gândirea patologică considerând lumea mai inteligibilă și mai explicabilă (și prin urmare mai predictabilă) decât e în realitate;
  • distorsiunea retrospectivă, sau posibilitatea evaluării unor aspecte doar după ce faptele au avut loc și nu în timp real, ca și cum ar fi privite într-o oglindă retrovizoare; de aceea poate că istoria pare mai limpede și mai organizată în cărțile de istorie, decât în realitatea empirică; un exemplu în acest sens ar fi urmărirea unui documentar artistic ce simplifică la maxim relația imperiului roman vreme de peste șapte secole cu „barbarii”: Ascensiunea barbarilor… (din punct de vedere românesc, aș avea obiecțiuni legate de ignorarea războaielor daco-romane, de prezentarea goților ca fiind cei ce-au fugit din calea hunilor trecând Dunărea pentru a obține protecția imperiului roman, dar toate astea sunt altă discuție…); mintea umană e „o minunată mașinărie de producere a explicațiilor”, dar, în general, incapabilă să accepte ideea nepredictabilității; cine ar fi prezis apariția creștinismului ca religie dominantă în întregul bazin mediteraneean și apoi în spațiul occidental, în condițiile în care cronicarii romani a vremurilor nici măcar nu observau noua religie?
    „Avem o singură referință din acea vreme la Iisus din Nazareth – în Istoria războiului iudeilor împotriva romanilor, a lui Josephus Flavius – care și ea ar fi putut fi adăugată mai târziu de un copist zelos.”
    sau „cine ar fi prevăzut că o bandă de călăreți va extinde imperiul și legea islamică din sub-continentul indian până în Spania în doar câțiva ani?” De fapt, o examinare amănunțită a trecutului nu ne va învăța prea multe cu privire la intențiile Istoriei, oferindu-ne doar iluzia înțelegerii ei… Istoria face salturi, societățile nu se târăsc, ele merg din fractură în fractură, precedând puține vibrații între aceste limite. Ca exemple, putem vedea fractura societății românești din 1945-1947 (instalarea regimului comunist) și din 1989 (îndepărtarea – cel puțin formală 😏 a acestuia…). Lucrurile sunt și mai complicate, în sensul că prin natura informației, se dovedește că din milioanele sau chiar miliardele de fapte mărunte ce precede apariția unui eveniment doar câteva se vor dovedi (ulterior) ca având relevanță pentru înțelegerea celor întâmplate. Ori, noi avem o memorie foarte instabilă…
  • evaluarea exagerată a informațiilor factuale, specifice în special celor ce dețin autoritatea, mai ales când aceștia „platonifică”; i se mai poate spune și „blestemul învățăturii”; pentru că, legat de predicții, inteligența și informarea unora nu-i poate face superiori unor șoferi de taxi să spunem… Cu toate că, în realitate, nimeni nu știe nimic, cei ce se consideră experți consideră că ei ar ști mai mult decât alții, tocmai pentru că ei sunt „experți”, iar „experții” trebuie neapărat să știe mai mult decât restul. Deși, trebuie subliniat că nu doar cunoașterea, ci și informația ca atare poate avea o valoare dubioasă; deși diversele clasificări sunt necesare, atunci când acestea sunt considerate definitive și rigide, ele pot împiedica luarea în considerarea a neclarității hotarelor acestora; iar de vină este contagiunea existentă în cadrul grupurilor: un eveniment aleatoriu poate determina un grup care sprijinea o chestiune, să se alieze altui grup, care sprijină altă chestiune, lucru care face ca problemele să devină mai vagi și să se unifice… până la apariția surprizei separării…; deși categorisirea duce la o reducere a complexității realității, aceasta e de fapt o manifestare a generatoarei LN LN LN ; orice reducționism aplicat lumii înconjurătoare poate avea consecințe explozive, de vreme ce elimină unele surse de incertitudine.

În general, problemele nu stau în natura evenimentelor, ci în modul nostru de percepere a lor.

Articole dedicate cărții lui Nassim Nicholas Taleb, cu același titlu, sau, așa cum o subintitulează, „Impactul foarte PUȚIN PROBABILULUI”

întreaga serie de articole
Evaluare cititori
[Total: 0 Media: 0]

4 thoughts on “Un exemplu de LN și o tripletă a opacității umane

  1. Magda 9 august 2017 at 19:55

    Din cele scrise de autor, după rolul nefast al cruciadelor, se ajunsese la un trai firesc, armonios, de împreună-conviețuire între diversele grupuri etnice și religioase PÂNĂ CÂND, au DELEGAT puterea lor, a sfatului bătrânilor… în mâna STATULUI-NAȚIUNE care, bine-nțeles că a manipulat și manipulează în sensul dorit de el, până în zilele noastre.
     
    LN venită peste Liban, nu știu cât de LN a fost în sensul puțin-probabilui, ci la cât de premeditată a fost, agitându-se bățul prin gardul sensibilităților grupurilor etnice și religioase diferite, mizând TOCMAI pe mândria, tradițiile și convingerile lor pentru a da naștere unui război civil!

    Iar ca o consecință a omorurilor și/sau migrării bătrânilor, intelectualilor fiecărui grup etnic, au lăsat în urmă  o lipsă de moderație, de înțelepciune și de diplomație, necesară aplanării conflictelor inter-etnice.

  2. Magda 9 august 2017 at 19:56

    Referitor la opacitatea istoriei, induce ideea apariției imprevizibilului datorat generatorului de evenimente (acolo unde a existat/există), și evenimentele ulterior desfășurate, declanșate de acesta, fiindcă mintea umană fie e tulburată iluzoriu de o înțelegere patologică care le-ar explica pe toate, fie datorită interpretării subiective și numai DUPĂ desfășurarea evenimentelor, neputându-se pune bază pe-o obiectivitate sesizată în timp real, chiar în focul desfășurării evenimentelor, printr-o analiză LA RECE, la modul ne-subiectiv, din care să înlături emoționalul, afectivul, apartenența la un grup sau altul…

  3. Magda 9 august 2017 at 19:56

    Mai adaugă ”evaluarea exagerată a informațiilor factuale”, în sens negativ sau pozitiv (aș adăuga eu…), evaluare ce ține tot de factorul subiectiv al al povestitorului/istoricului/reporterului/politicului…în raport direct de sinceritate, de acuratețe în redarea evenimentelor, deci și de moralitate… ce nu ține numai de funcția sau interesul persoanei care-o face, ci și de  sensibilitatea acestuia/acesteia, față de adevăr.

  4. Magda 9 august 2017 at 19:57

    Apoi, vine cu elementul aleatoriu care poate fi generator de LN, datorită lipsei de viziune clară și la UNISON cu părțile aflate într-un probabil sau inevitabil conflict, ce pot schimba ”tabăra” (și interesul) în fața declanșării unor evenimente dramatice, chiar tragice, pentru că nu au filtrat îndeajuns informația, neavând timp s-o lase la decantat, aruncând gaz pe foc, în loc de apă…

    Poate LN, este/vine ca o pedeapsă, o coerciție aplicată…ca urmare a lipsei de unitate în gândire, și de analiză pe toate fețele a problemei ivite care, nerezolvată la timp, în timp, mocnește și explodează…pedepsind astfel, părțile aflate în/sub desfășurarea evenimentelor (de obicei), negative.

    Iar atunci când se întâmplă, modul de percepere al evenimentelor din partea celor implicați în evenimente, poate agrava starea de rău resimțită de o LN, atunci când dă năvală intempestiv peste omenire, pentru că s-a atins acea crititiciate .

Lasă un răspuns

Denumire
Email
Pagină web

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.