Curcanul? Un fraier…

Articole dedicate cărții lui Nassim Nicholas Taleb, cu același titlu, sau, așa cum o subintitulează, „Impactul foarte PUȚIN PROBABILULUI”

întreaga serie de articole

Ce ne poate spune povestea curcanului

Un alt nume al LN LN LN este acela de surpriză!😳

Surpriza, fie ea mare sau mică, poate apărea ca urmare a unor așteptări, cu totul altele decât realitatea constatată ulterior, iar așteptările pot fi generate de multe ori de ceea ce Bertrand Russel (și nu doar el!) o prezintă ca fiind Problema cunoașterii inductive, sau Problema inducției… Iar domnul Taleb ne spune că tocmai aceasta ar fi „mama tuturor problemelor în viață„. Așa apr întrebări de genul:

„Cum putem trece logic de la anumite cazuri la o concluzie generală? Cum știm ce cunoaștem? Cum știm că ceea ce am observat la anumite obiecte și evenimente este suficient pentru a ne permite să distingem celelalte proprietăți ale lor? Există capcane în orice tip de cunoaștere obținută prin observație.”

Și în acest context, iată povestea curcanului (american!) care este foarte bine hrănit zi de zi, astfel încât el va deveni pe zi ce trece mai convins căregula generală a vieții sale este aceea de a fi hră nit zi după zi de către membri prietenoși ai speciei umane, „care îi apără interesele”… Surpriza să apare într-o după-amiază de miercuri, exact înaintea Zilei Recunoștinței, când curcanului ise întâmplă ceva cu adevărat neașteptat… Acest eveniment i-ar impune o drastică revizuire a convingerii pe care și-o formase, dar din păcate, curcanul nu mai are timp pentru asta…

„Problema curcanului poate fi generalizată pentru orice situație în care mâna care ne-a hrănit poate fi și cea care ne va suci gâtul. Gândiți-vă la cazul evreilor germani tot mai integrați în societate în anii ’30 sau […] la modul în care populația Libanului a fost calmată, căpătând un fals sentiment de securitate prin aparența de prietenie reciprocă și toleranță.”

Se pare astfel că „cel mai îngrijorător aspect al inducției” ar fi învățarea inversă. Astfel, nu doar că experiența curcanului nu are nici o valoare. Ea are deja valoare negativă: el a învățat observând, exact așa cum suntem și noi sfătuiți să facem… Încrederea să a urmat un trend ascendent, proporțional cu numărul meselor prietenoase de care a avut parte, devenind tot mai încrezător, pe măsură ce măcelărirea să devenea iminentă… Iar sentimentul de siguranță a atins punctul de maximîn chiar momentul în care nivelul de risc atingea maximul…

Pe baza acestor observații, iată cum, pe baza a ceva ce a funcționat bine în trecut noi putem ajunge să constatăm că ceea ce am învățat din acel trecut se dovedește a fi „în cel mai bun caz irelevant sau fals, iar în cel mai rău caz, cumplit de amăgitor”.

Așa putem ajunge să ne gândim la surpriza Primului Război Mondial, care a apărut după perioada de pace amăgitoare de după războaiele napoleoniene.

„Confundarea unei observații naive a trecutului cu un aspect definitiv sau reprezentativ pentru viitor este singura cauză a inabilității de a înțelege LN LN LN .”

În acest sens, se aduce în atenție o perlă de înțelepciune atribuită unui celebru căpitan de navă:

În toată cariera mea, n-am fost implicat niciodată în vreun accident demn de atenție… de nici un fel. În toți anii petrecuți pe mare, nu am văzut decât un vas aflat la ananghie. N-am observat vreo epavă și nici nu am produs vreuna. De asemenea, nu m-am aflat în vreun necaz care să amenințe cu producerea unui dezastru.”

E. J. Smith, că pitanul vasului Titanic, 1907

LN LN LN este relativă la cunoaștere

Pentru justificarea acestui subtitlu e suficientă următoarea observație: în vreme ce pentru curcan, lipsa hranei din ziua o mie unu este o LN LN LN , pentru călău nu e de loc așa: călăul nu doar că știa ce urmează, ba chiar acesta era planul său. De aici, ar rezulta că LN LN LN este de fapt problema fraierului… Ea apare relativ la așteptările pe care le are cineva, LN LN LN putând fi eliminată fie cu ajutorul științei (dacă se poate, și dacă folosirea ei nu este ea însăși generatoare a unor astfel de evenimente), sau cu ajutorul unei minți deschise…

Lucrurile trebuie privite pe o scală temporală relativă, nu absolută:

„Cutremurele durează minute, 11 septembrie a durat ore, dar schimbările istorice și implementările tehnologice sunt LN LN LN care pot dura decenii. În general, LN LN LN pozitive au nevoie de timp pentru depistarea efectelor, dar cele negative se petrec foarte rapid.”

O trecere în revistă a istoriei LN LN LN

În paranteză fie spus, notez aici ca „temă” de viitor căutarea și citirea scrierilor scoțianului David Hume legate de ceea ce generic e numită „problema inducției”…

Un autor antiacademic și antidogmatic a fost Sexus Empiricus care a trăit cu nu mai puțin de o mie cinci sute de ani înaintea lui Hume. Acesta a lăsat scris „ideile școlii scepticilor pironieni care urmăreau  terapie intelectuală obținută prin suspendarea credinței”. Așadar:

„Vă confruntați cu posibilitatea unui eveniment neplăcut? Nu vă faceți griji. Cine știe – s-ar putea dovedi bun pentru dumneavoastră. Dacă vă îndoiți de consecințele unui fapt, veți putea rămâne imperturbabil. Scepticii pironieni erau niște cetățeni docili care aveau respect pentru obiceiuri și tradiții ori de câte ori puteau, dar se educau pe ei înșiși pentru a se îndoi sistematic de orice, atingând astfel un nivel de serenitate. Dar, deși aveau o gândire conservatoare, erau violenți în lupta lor împotriva dogmei.”

Și încă o notă:

„Faptul că suntem conștienți de o problemă, nu înseamnă prea mult, mai ales când intră în joc interesele speciale și instituțiile care-și slujesc propriile interese.”

Un alt gânditor asupra acestei problematici a fost Al-Ghazali, numit și Algazel, cel care-i numea pe dogmatici ghabi, ceea ce literal înseamnă „imbecili”. Astfel, Algazel a intrat în polemică cu Averroes, cel mai influent filozof medieval. O polemică finalizată fără un învingător, în sensul că în vreme ce mulți gânditori religioși islamici au adoptat și chiar exagerat scepticismul lui Algazel privitor la metoda științifică, preferând să atribuie cauzalitatea lui Dumnezeu, iar Occidentul a îmbrățișat raționalismul lui Averroes, raționalism construit pe cel al lui Aristotel, continuat de d’Aquino și filozofii evrei autointitulați averroezi.

Scepticul și religia

În vreme ce „scepticii antici susțineau ignoranța căutată ca prim pas în cercetarea onestă a adevărului, scepticii medievali – atât musulmani, cât și creștini – au folosit scepticismul ca unealtă pentru evitarea a ceea ce astăzi numim știință.”

„Ideea argumentării pe credință, nu pe rațiune, este cunoscută ca fideism.”

Reprezentantul cel mai cunoscut al scepticilor LN LN LN a fost Pierre Bayle, un erudit protestant, sistemul său filozofic influențându-l considerabil pe Hume.

Ideile scepticismului au fost expuse cel mai complet prin opera episcopului catolic Pierre-Daniel Huet, cel care prin 1690 scria Tratat filozofic despre slăbiciunile minții umane, în care nu doar că destramă dogmele și pune la îndoială percepția umană, dar aduce argumente puternice împotriva cauzalității. Astfel, afirmă că orice eveniment poate avea o infinitate de cauze posibile.

Cine ar vrea să fie curcan?

În vreme ce Hume a fost sceptic radical în biroul său, dar nu și în viața zilnică, pentru că nu se putea descurca altfel, pentru a evita rolul curcanului, noi ar trebui să fim sceptici exact în privința chestiunilor cu implicații în viața cotidiană.

Cu alte cuvinte, cartea domnului Taleb încearcă – având în vedere riscurile cotidiene, inclusiv cele ale traversării străzii 😏 – să ne învețe cum putem evita „să trecem strada” legați la ochi…

Speranța Mediocristanului…

Traiul zilnic în Mediocristan e convenabil… În Mediocristan problema LN LN LN fie nu există, fie are consecințe neglijabile.

Din păcate, această speranță nu e decât un vis, noi având nevoie de o altă mentalitate, pentru că nu trăim (decât, poate, scurte perioade) în Mediocristan. Ignoranța noastră în privința LN LN LN , poate avea consecițe:

  • ne concentrăm asupra unor porțiuni preselectate din ceea ce vedem și pornind de la acestea, generalizăm în privința a ceea ce nu vedem; e vorba despre eroarea confirmării;
  • ne autoamăgim cu povești care ne satisfac setea platonică pentru diverse tipare: eroarea narativă;
  • ne comportăm ca și cum LN LN LN nu există, în condițiile în care istoria ascunde LN LN LN , făcându-ne să apreciem eronat șansele de apariție a unor astfel de evenimente: distorsiunea dovezii tăcute;
  • ne „canalizăm” asupra unor surse bine definite ale incertitudinii, poate prea detaliate, dezavantajându-le pe celelalte, care nu ne vin în minte.

Articole dedicate cărții lui Nassim Nicholas Taleb, cu același titlu, sau, așa cum o subintitulează, „Impactul foarte PUȚIN PROBABILULUI”

întreaga serie de articole
Evaluare cititori
[Total: 0 Media: 0]

5 thoughts on “Curcanul? Un fraier…

  1. Magda 24 august 2017 at 19:13

    Surpriza, mare sau mică, poate apărea nu numai datorită anumitor așteptări, cu totul altele decât cele la care ne-am gândit ulterior, ele ne pot DEPĂȘI AȘTEPTĂRILE câte-odată, simțindu-te îmbătați și îmbărbătați de constatare!

    Dar atunci, n-ar mai aduce cu o LN, decât în sens pozitiv, no?
     
    Iar așteptările, pot fi previzionate aproximativ, în funcție de mersul lucrurilor de până-atunci, deci pe bază de experiență personală… când nu se întâmplă așa, atunci poate fi ”de vină” puțina sau superficiala judecată în a previziuna sau…Șeful de Sus, hotărăște ALTFEL pentru noi, fiindcă nu suntem AICI chiar autonomi cum ne credem, ori de capul nostru!

  2. Magda 24 august 2017 at 19:15

    Referitor la ”îndoiala” dacă OBSERVAȚIA lucrurilor și/sau evenimentelor dintre oameni, ar fi pricina pentru care dai cu nasul într-o LN, datorită scăpării unor părți esențiale neobservate, ori cunoștințe ce te-ar salva de șocul apariției și intruziunii  nefericite a unei LN în viața ta….observarea atentă dacă e neglijată, poate fi/deveni CAUZĂ a nașterii unei LN…mai ales dacă NU realizezi că într-un fel sau altul…vis-a-vis de viață, și tu ești UN CURCAN!
     
    Un curcan crescut pentru sacrificiu…de sine, din sine, de la sine, dând din ale sale (conștient sau nu, de bună voie sau nu…) pentru alți curcani (pui sau deja ajunși la maturitate), pentru că  așa se întâmplă în viață…totul în rezonanță și ANTITEZĂ = plătești sănătatea cu boala, tinerețea cu bătrânețea, fericirea cu nefericirea,  necazul cu reușita, bucuria, cu tristețea…luciditatea venirii propriei morți la o dată anume (NU neapărat de Ziua Recunoștinței foot-in-mouth, cu credința în Dumnezeu (pentru credincioși) sau cu sfârșitul a tot și a toate, la groapa de 2m, pentru cei necredincioși.
     

  3. Magda 24 august 2017 at 19:16

    Mai pune problema cum că, ”mâna care ne-a hrănit…poate fi și cea care ne va suci gâtul”, în funcție de toane, interes…sau pentru dereglați – din plăcere sau din ”datorie”! Până la urmă, în fiecare poate zace câte unul/a în fața căruia/căreia să-i adresezi în loc de ”Adio” sau ”La revedere”, un uimit, aproape dezamăgit, puțin deznădăjduit și-amar –  ”ȘI TU BRUTUS?!”

  4. Magda 24 august 2017 at 19:17

    Și, mai poți învăța din îmbuibarea generoasă a curcanului CEVA potrivit bancului că, ”nu oricine te bagă în rahat îți vrea răul, după cum, nu oricine te scoate din rahat, îți vrea binele…”apropos de pisica de pe gard care, pe timp de iarnă care pândea vrăbiuța de pe creangă să cadă odată jos, fiind înghețată bocnă… ceea ce s-a și-ntâmplat, trecând ca din întâmplare o joiană (cu rol de LN pozitiv se pare…laughing care s-a bălegat pe ea încălzindu-o și trezind-o la viață, ieșind apoi bucuroasă (din rahat), DIRECT în gura pofticioasă a mâței pânditoare de pe gard!
     

  5. Magda 24 august 2017 at 19:18

    Îmi pare rău, dar căpitanul Titanicului –  E.J.Smith a fost victima unei LN, datorită ambiției constructorului care i-a gâdilat orgoliul de a intra în Cartea Recordurilor prin forțarea motoarelor și ajungerea mai rapidă în porturile lumii care monitorizau Titanicul, pentru a fi ciugulit pozitiv de presă și ridicat pe un piedestal!

Lasă un răspuns

Denumire
Email
Pagină web

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.