Scurte note introductive…

Articole dedicate cărții lui Nassim Nicholas Taleb, cu același titlu, sau, așa cum o subintitulează, „Impactul foarte PUȚIN PROBABILULUI”

întreaga serie de articole
Nassim Nicholas TALEB

Există uneori întâlniri cu cărți pe care doar văzându-le, simți că ți se potrivesc, că vor avea CU SIGURANȚĂ ceva anume a-ți spune… Am avut plăcerea întâlnirii într-o librărie cu cartea – probabil reprezentativă – a lui Nassim Nicholas Taleb: „Lebăda neagră” sau „Impactul foarte puțin probabilului„.

Eu sunt în posesia unui exemplar publicat de „Curtea Veche„, în 2010, în traducerea lui Viorel Zaicu, aș spune o traducere foarte bună. Și e vorba despre o a doua ediție, revizuită și adăugită.

Publicată inițial în 2007, această carte a fost cea mai vândută carte non-ficțiune din 2007 pe Amazon.com, a fost 40 de săptămâni în topul cărților bestseller publicat de New York Times și 2 ani pe lista cu lecturi recomandate de BusinessWeek

Dar astea, hai să spunem că aceste repere reprezintă doar marketing… Eu aș spune doar că „Lebăda neagră” (LN LN LN – așa cum o voi referi în continuare), reprezintă o altă viziune asupra realităților societății umane, o altă interpretare a evenimentelor ce se constituie în ceea ce îndeobște numim istorie…

Voi începe prin citarea celui de-al doilea capitol, în care, eu unul nu văd altceva decât propria poveste a acestei cărți (și a autorului ei!), mascată sub povestea Evgheniei Nikolaevici Krasnova…

Lebăda neagră a Evgheniei

Acum cinci ani, Evghenia Nikolaevna Krasnova era o romancieră obscură nepublicată, care avea o pregătire neobișnuită. Era specializată în neuroștiință și era interesată de filozofie (primii ei trei soți erau filozofi). Și-a pus în capul ei franco-rus să-și expună cercetările și ideile sub formă literară. Și-a deghizat teoriile în povești și le-a amestecat cu tot soiul de comentarii autobiografice. S-a ferit de meandrele jurnalistice ale non-ficțiunii contemporane („Într-o dimineață limpede de aprilie, John Smith a ieșit din casă…”). Dialogurile în limbi străine au fost scrise în original, cu traducerile anexate ca subtitrările unui film. A refuzat să transpună într-o engleză aproximativă conversațiile purtate într-o italiană aproximativă.”

Niciun editor nu i-ar fi acordat atenție, numai că la vremea aceea exista un oarecare interes față de rarii oameni de știință care reușeau să se exprime în propoziții pe jumătate inteligibile.Câțiva editori au fost de acord să vorbească cu ea. Sperau că se va maturiza și va scrie o „carte de popularizare a științei despre conștiință”. A primit suficientă atenție pentru a obține curtoazia scrisorilor de refuz și câteva comentarii insultătoare în locul mult mai insultătoarei și mai degradantei tăceri.

Editorii erau nelămuriți de manuscrisul ei. Nu era în stare să le răspundă nici măcar la prima întrebare: „Aceasta este ficțiune sau non-ficțiune?” Nici la întrebarea din formularul de propunere a cărții: „Pentru cine este scrisă această carte?” I s-a spus: „Trebuie să știți cui vă adresați” și „Amatorii scriu pentru ei, profesioniștii scriu pentru ceilalți„. I s-a mai cerut să se adapteze unui gen anume, pentru că „librăriilor nu le place confuzia și trebuie să știe în ce raft să pună cartea”. Un editor a adăugat, protector: „Această carte, dragă prietenă, se va vinde în doar zece exemplare, inclusiv pe cele cumpărate de foștii dumitale soți și de membrii familiei.

Cu cinci ani înainte, Evghenia urmase cursurile unui workshop literar și ieșise de acolo dezgustată. „A scrie bine” părea să însemne a asculta de reguli  arbitrare ridicate la rang de lege, adăugând apoi ceea ce numim „experiență”. Scriitorii pe care i-a întâlnit învățau să se adapteze la ceea ce era considerat de succes: încercau cu toții să imite povești apărute în The New Yorker, fără a-și da seama că aproape tot ce e nou nu poate fi – prin definiție – modelat după ceva apărut în The New Yorker. Chiar și ideea de „proză scurtă” era pentru Evghenia un concept de genul „și eu”. Cel care ținea cursurile delicat, dar ferm, i-a spus că n-ar trebui să tragă vreo speranță.

Evghenia a sfârșit prin a pune întregul manuscris al principalei sale cărți – A Store of Recursion – pe internet. Acolo a găsit un auditoriu restrâns, printre care s-a numărat și istețul proprietar al unei mici și necunoscute edituri, care purta ochelari cu rame roz și vorbea o rusă primitivă (convins fiind că vorbește fluent). S-a oferit să o publice, fiind de acord cu condiția de a nu interveni asupra textului. I-a oferit o părticică din drepturile obișnuite, ca răspuns la strictețea editorială – atât își putea permite să piardă. De vremece nu avea de ales, ea a acceptat.

A fost nevoie de cinci ani pentru ca Evghenia să devină dintr-o „egoistă fără justificare și o încăpățânată cu care este greu de discutat” o persoană „perseverentă, hotărâtă, atentă și absolut independentă”. Căci cartea ei a luat treptat avânt, devenind unul dintre cele mai mari și ciudate succese din istoria literară, vânzând milioane de exemplare și atrăgând așa-zisele aplauze ale criticii. Editura minusculă a devenit între timp o mare corporație, cu un recepționer (politicos) care salută vizitatorii la intrare. Cartea ei a fost tradusă în patruzeci de limbi (chiar și în franceză). Fotografia ei poate fi văzută peste tot. Se spune că este o pionieră a „școlii convergenței”. Acum, editorii au o teorie conform căreia „șoferii de camion care citesc cărți nu citesc cărți scrise pentru șoferii de camion” și susțincă „cititorii disprețuiesc scriitorii care fac pe proxeneții cu ei”. Acum se consideră că o lucrare științifică poate ascunde banalitățile sau lucrurile irelevante sub ecuații și jargoane, dar proza convergentă, expunând ideea în formă brută, permite judecarea acesteia de către public.

Astăzi, Evgheniaa încetat să se mai mărite cu filozofi (intră în prea multe dispute) și se ascunde de presă. În sălile de curs studenții care se ocupă de literatură discută nenumăratele indicii care demonstrează inevitabilitatea noului stil. Distincția între ficțiune și non-ficțiune este considerată prea arhaică pentru a rezista încercărilor pe care le oferă societatea modernă. Era absolut evident că aveam nevoie de un remediu pentru separarea dintre artă și știință. După toate acestea, talentul ei a devenit evident.

Mulți editori cu care s-a întâlnit mai apoi i-au reproșat că nu li s-a adresat, convinși fiind că ar fi depistat imediat calitățile operei. În câțiva ani, un specialist va scrie eseul „De la Kundera la Krasnova”, arătând cum pot fi depistate rădăcinile operei ei în în scrierile lui Kundera – precursorul care a amestecat eseul cu metacomentariul. (Evghenia nu l-a citit niciodată pe Kundera, dar a văzut filmul făcut după una dintre cărțile acestuia. În film nu era niciun comentariu.) Un expert va demonstra cât de vizibilă este în fiecare pagină influența lui Gregory Bateson, care a inserat scene autobiografice în lucrările lui academice. (Evghenia nu a auzit de Bateson.)

Cartea Evgheniei este o Lebădă Neagră.

Într-un capitol ulterior, Taleb ne spune totuși că Evghenia Nikolaevna Krasnova este totuși o ficțiune…

[Total: 0    Average: 0/5]

 

 

Articole dedicate cărții lui Nassim Nicholas Taleb, cu același titlu, sau, așa cum o subintitulează, „Impactul foarte PUȚIN PROBABILULUI”

întreaga serie de articole

10 thoughts on “Scurte note introductive…

  1. Magda 16 iulie 2017 at 9:11

    De ce să-și fi ales Nassim Nicholas TALEB (autorul cărții) ÎN ROMAN… o reprezentare feminină (Evghenia Nikolaevna Krasnova), rusoaică pe deasupra, cu ”creier franco-rus”, el fiind arab?!

    Poate pentru că, nu știu, n-am citit cartea…este non-conformist sau ATIPIC, apropos de tipologiile la care ești obligat să te încadrezi din punct de vedere literar, ca-ntr-o carapace care trebuie intrată LA FIX , spre a fi dată la tipar….ficțiune sau non-ficțiune!

    Până la urmă, a intrat la non-ficțiune…spărgând tiparele, editorii ajungând să spună că „șoferii de camion care citesc cărți, nu citesc cărți scrise pentru șoferii de camion” și „cititorii disprețuiesc scriitorii care fac pe proxeneții cu ei”.

    Poate, ceea ce-a reușit Nassim Nicholas TALEB, pentru c-a avut așa un succes de răsunet, reprezintă fie UN NOU ÎNCEPUT DE A SCRIE/DESCRIE, FIE UN SFÂRȘIT FĂRĂ DE UN ALT ÎNCEPUT, PRECUM CÂNTECUL LEBEDEI…albă sau neagră, nu contează!

  2. Magda 25 iulie 2017 at 19:29

    Deci, Lebăda Neagră este observația puternică, suficient de intensă încât să dărâme majoritatea observațiilor, prin valoarea sa sintetizatoare, cu rol de maximă sau aforism, ce denotă un adevăr sau o situație mai concretă, mai reală față de o situație dată, decât o mie de cuvinte cuprinse în ”n” observații: ”O singură observație poate anula o afirmație generală, derivată din confirmările date de vederea a milioane de lebede albe….”
    Lebăda Neagră, se referă nu numai la observații, ci și la evenimente excepționale, extreme, ale ”multor domenii ale vieții”.

    De asemenea, autorul se folosește de Lebăda Neagră atât pentru reliefarea antitezei cu cele albe, cât și la rolul ”pozitiv” al Lebedei Negre de a rezista în fața sau față de rolul negativ al Lebădei  Negre, exact cam ca și cu magia…care poate fi albă sau neagră, dar de fapt tot NEAGRĂ E!

    Afirmă despre fenomenul Lebedei Negre că ar fi UN EVENIMENT ce are trei atribute: este IZOLAT pentru că apare pe neașteptate, nimeni și nimic venind din trecut care să-i ”profețească” apariția, este DEOSEBIT prin manifestare, având un impact vecin cu starea de șoc (probabil) și NĂSCOCIREA despre sine, ÎNTOTDEAUNA după manifestarea sa, lumea căutând acul în carul cu fân și arătându-l lumii c-a existat de fapt dintotdeauna în car…numai fânul trebuia dat la o parte!

     
    Autorul, vorbește despre cele trei, ca fiind reprezentative, prin: raritate, impact extrem și predictibilitate retrospectivă.
    Iarăși, autorul ține să atenționeze APĂSAT că Lebăda Neagră nu este un fenomen obiectiv…ea poate fi doar negativă și/sau pozitivă!

    Dă exemplu evenimentele din 11 septembrie 2001 care-ar fi fost o Lebădă Neagră pentru victime, NU și pentru criminalii care-au pus la cale atentatul ”terorist”.

    Iar apoi, ca să mă dezamăgească DIN PRIMA, tot induce ideea că, atât criza financiară din 1987, trendul în modă, epidemiile sunt FATA MORGANA cu pene de Lebădă Neagă…ivite din neant!

    Cele menționate mai sus de către el (11.09.2001, criza/crizele financiare, epidemiile, războaiele, ascensiunea internetului, islamizarea Europei, etc…) ȚIN de punerea la cale în mod deliberat și cu totul diabolic, cu mult înainte, de către cei care conduc lumea – bancherii din SUA, ANGLIA, ISRAEL.)
    Prin faptul că face pe naivul, mi-arată că Lebăda Neagră este/devine un element surprinzător doar pentru proștii, naivii lumii care nu gândesc pervers, parșiv ca psihopații care pun la cale TOATE cele de mai sus; impactul preponderent NEGATIV, ce aduce doliu cu sine (după pene…), pare-a fi CĂLĂREȚUL FĂRĂ CAP care vine să ”pedepsească” pe vinovații care s-au născut și îndrăznesc să trăiască!

    Acuma, nu știu de ce s-a făcut ARMĂ justificatoare mondialiștilor, arătând că evenimentele au venit pe nepusă-masă pentru toți, inclusiv pentru criminalii care le-au clocit în laboratoarele lor subterane ce țin de genetică și PSI!

  3. Magda 25 iulie 2017 at 19:35

    UnCheșule,
    Pe măsură ce citesc, o să văd dacă m-am înșelat sau nu în privința ăstuia!
    Va rămâne pentru mine, un subiect deschis, vrednic de comentate DUPĂ MARGINE…până ce citesc cele aproape 500 de pagini ale cărții.

  4. Magda 25 iulie 2017 at 20:23

    Spune apoi amuzant dar logic, că tindem să vedem mărunțișul, nu și bancnotele, pierzându-ne mintea în lațul detaliilor, neglijând imaginea de ansamblu a situației lumii….ori, dacă ar fi invers, privind la mulțimea de jos, de sus, ca și cum ai fi o dronă…am sesiza DETALIUL care vrea să schimbe imaginea de ansamblu?

    Iarăși, punctează BINE când spune să ne analizăm viețile prin prisma evenimentelor importante, de cotitură, în care Lebăda Neagră a dat din aripi deasupra destinului nostru, devenind din previzibili, imprevizibili și vice-versa, apăsând fie pe butonul ce deschide trapa de jos, trăgându-ne singuri CLAPA, ori în sens pozitiv, fericit – trăgând lozul câștigător!

    Faptul că Lebăda Neagră te face ca, ”ceea ce nu știi” să fie mai relevant decât ”ceea ce știi”, arată (după mine) mâna destinului care te forțează să spargi limitele, granițele și să te afunzi în experimentul ce se desfășoară (particular sau general), ca să înveți ceva din asta și să mai faci un salt calitativ, odată cu Universul!

    Vorbește despre predictibilitate ca fiind preferabilă în a prezice cursul istoriei…adică a intui apariția Lebedei Negre și astfel, a minimiza efectele sale negative prin pregătirea fundului pentru ”bătaie”, sau pentru a te bucura de apariția ei, atunci când generează un eveniment pozitiv.
     
    Vorbește apoi despre erorile despre predicție unde, fiind mai multe variante, ne ”învinovățește” sau ne atrage atenția asupra funcției aleatorie de manifestare a vreuneia dintre ele…pozitive sau negative!

    Deasemenea, invită la seriozitate și la tratarea acestor predicții cu adevărați experți, nu cu diletanți ”la cravată”, care se ”pricep” la toate…

  5. Magda 26 iulie 2017 at 20:29

    La capitolul ”Învățarea învățării” spune cât de PRINȘI și de CONDIȚIONAȚI suntem în a fi EXACȚI, adică nelăsând (dacă se poate), vreo umbră de îndoială, de incertitudine la mijloc, pentru a nu deveni (probabil)  anxioși (una la mână) și doi…pentru a putea fi urmați de ceilalți.

    Datorită pretenției ăsteia, disprețuim abstractul CU PASIUNE pentru că se joacă IMPREDICTIBIL (sîc!) ba de-a paradoxul, ba de-a  inopinatul, ba de-a hazardul…abstract pe care l-aș reprezenta sub forma unor UMBRE lăsate pe perete,  a obiectelor, lucrurilor, oamenilor, ca niște NEGATIVE înfricoșătoare, deformate, ori ca niște imagini reduse la scară, aproape liliputan…oglindind ÎN MEDIU, realitatea obiectivă modificată cumva, datorită UMBREI care-aduce ”noaptea” asupra altora, formată din însăși existența obiectului ce formează umbra, prelungită ca o coadă sau manta.

    Vorbește despre ingratitudinea oamenilor în a recunoaște (adesea) post-mortem, valorile naționale și/sau universale care AU GÂNDIT și pentru noi; tot la categoria asta, vorbește despre eroii anonimi care ne-au salvat pielea fără s-o știm, care lucrează, veghează pentru a preîntâmpina dezastre, dar nu-i gratulăm pentru că asta presupune niște măsuri suplimentare ce necesită timp, efort și pași de parcurs ce ar îngreuna munca de Sisif a acelora care, oricum nu mai au timp!

    Menționează rolul inechitabil al mass-mediei și o cauză de ”orbire” față de Lebăda Neagră.

  6. Magda 27 iulie 2017 at 20:52

    Spune că ”planotidicitatea este ceea ce ne face să credem că înțelegem mai mult decât înțelegem de fapt.”

    Spune că adesea, confundăm harta cu zonele reale, în sine…și ajunge la Faldul Platonic ca fiind ”hotarul exploziv unde mentalul platonic intră în contact cu realitatea dezordonată unde, intervalul dintre ceea ce știm și ceea ce credem că știm, devine periculos de mare.Aici ar apare Lebăda Neagră.”
     
    Deci, vrea să spună că Faldul Platonic se desfășoară acolo unde realitatea nu este liniară ci dezordonată, iar Lebăda Neagră, prin apariția sa ca punct demonstrativ de desfășurare, își face apariția NUMAI din pricina lipsei de acuratețe în anticipare din CUNOAȘTERE…în procent de 100% dacă se poate, ea fiind ”chemată” de însăși LIPSA din procentaj, spre a suplini GOLUL sau MARJA DE EROARE DE RAȚIONAMENT, provenit ȘI dintr-o INFATUARE GĂUNOASĂ ce se vrea atotștiutoare, dând un trend pozitiv sau negativ ”normalității” care devine apoi stabilă, pe urmă iar instabilă, cu alte apariții de Lebede Negre, care schimbă realitatea și tot așa…

    Apoi, începe să povestească…interesant și frumos despre locurile în care s-a născut, despre religii, cruciați, blonde, James-Bonzi vagabonzi, spioni și refugii prin munții Libanului, etc…

  7. Magda 28 iulie 2017 at 21:33

    UnCheșule,
    Până una alta…la faza MULȚUMIRILOR…ca la Oscar, Nassim Nicholas Taleb îi mulțumește și românului literat – MIHAI SPĂRIOSU, alături de care-a vorbit despre Platon, Balzac, inteligența ecologică și cafenelele din București.
    Îl cunoști?
    Pare-a fi din Timișoara, de unde ești și tu…

    • UnCheș 28 iulie 2017 at 22:18

      Nu, din păcate, nu-l cunosc pe „românul literat” Mihai Spăriosu…

      Și nu, nu sunt din Timișoara… 19 Și oricum, nu asta contează…



      • Magda 29 iulie 2017 at 16:15

        Serios?!15

        Anul trecut, ai spus altceva….

  8. Magda 31 iulie 2017 at 20:20

    În ”Paradisul” evaporat, spune despre războiul civil dintre creștini și musulmani, unde palestinienii au ținut partea musulmanilor, urmând exodul creștinilor, a intelectualilor care-au luat calea Occidentului, ”numărul oamenilor cultivați, scăzând sub nivelul critic. Scurgerea creierelor este greu de reparat…”

     
    Spune despre incapacitatea umană de-a accepta împredictibilitatea, și ”meteahna” de a găsi explicații și justificări DUPĂ producerea evenimentelor impredictibile, adică a unei Lebede Negre.
    Păi, e LOGIC cumva să cauți o justificare a ceea ce se întâmplă, ca să nu faci atac de panică!:) gândindu-te că ești la cheremul altor forțe care întorc foaia cu tine, dând cu tine de pământ sau punându-ți un tort în față!

    Eu zic că aici, își fac loc trei: Dumnezeu, forțele răului, iar la mijloc, mentalul colectiv care înclină spre BINE sau spre RĂU, în funcție de RECOMPENSA meritată sau de PEDEAPSA care l-ajunge din urmă, făcând un SALT într-o parte pentru fereală, înainte…ca avansare, precaut…în spate, sau direct în prăpastie!

     
    Lebăda Neagră, reprezintă impredictibilul care acționează pentru fasonare, pentru nașterea și acceptarea unor schimbări majore, pentru a duce istoria (nevăzută încă), în punctul de a se materializa, concretiza…

    Iar Lebăda Neagră poate fi benefică pentru unii, malefică pentru alții, izbăvitor-proniatoare pentru alții…ca atunci când, fie apuci autobuzul și ajungi unde ți-ai propus, dar îți rupi piciorul la destinație, fie ți-a fugit de sub nas autobuzul, ajungi mai târziu la destinație ÎNTREG, dar prăfuit și plin de draci!

    Cert e că, nu poți măsura cu adevărat gradul de suportabilitate al cuiva, nici caracterul, decât dacă îl pui în fața unei Lebede Negre, cu efect negativ = atunci și-arată incisivii care stăteau ascunși în ciocul de porumbel al păcii, cu ramura de măslin…scăpată brusc pe jos…sau se transformă în Samariteanul milostiv!

     
    Îmi place când spune că ”istoria și societățile NU se tărăsc…fac SALTURI!” și că în privința ”înțelegerii”, oamenii se autoamăgesc…poate d-aia și vin Lebedele Negre peste ei MEREU, pentru că nu-și simt rolul pe care-l au, NICI responsabilitatea prin responsabilizare și-atunci, trebuie să suporte valul de șoc venit peste ei, necesar SALTULUI calitativ de făcut, pentru a CREȘTE (dacă învață lecția) sau DESCREȘTE….pentru a o repeta!

    CU TOATE CĂ, MAJORITATEA LEBEDELOR NEGRE (UNELE, APARENT BUNE PENTRU LUME) S-AU CLOCIT ÎN LABORATOARELE ROTSCHILZILOR, ROCKEFELLERILOR…

Lasă un răspuns

Denumire
Email
Pagină web