În discuție: „Cine a scris Biblia?”

întreaga serie de articole

Documentarul „Cine a scris Biblia?” încearcă să răspundă la întrebarea din titlu pe baza unor analize și declarații ale unor diverși oameni ce s-au aplecat asupra acestui subiect… Desigur că, pentru cei ce respectă doar perceptul „crede și nu cerceta” nu e de loc un subiect comod. Dar tocmai pentru că omul a fost înzestrat cu rațiune, întrebările trebuie puse. Doar printr-o astfel de atitudine oamenii au făcut pași înainte în cunoaștere…

Poveștile despre Creație și despre grădina Edenului au fost mai mult simbolice, decât exacte. Și dacă biblia este mai puțin exactă, pe ce ne putem baza? Chiar este cuvântul lui Dumnezeu?

Poate că ar trebui să luăm povestea lui Moise ca fiind exactă. Creștinul din mine vrea să creadă că Moise a scris biblia, că în acest mediu el a auzit vocea lui Dumnezeu și a putut să scrie lucruri. dar istoricul din mine se întreabă dacă e posibil ca cineva să poată scrie așa cantitate de literatură despre așa de multe lucruri, în acest loc.

Dacă Moise nu a scris primele cinci cărți ale bibliei, atunci e o mare minciună. Asta ar însemna că oameni religioși au fost învățați să creadă în ceva complet fals. Adevărul istoric este unul dintre aspectele fundamentale ale bibliei. O mare parte implică implică istoria.

Avem povestea biblică, toți au luat povestea biblică drept adevărul absolut și au vrut să decoreze acest adevăr cu descoperiri frumoase, monumente, adică… nimeni nu s-a gândit la puterea arheologiei de a verifica evenimente ce s-au produs în mileniul II sau III.

Arheologii spun acum o poveste complet diferită despre originea evreilor. Nici un regat mare precum în biblie, nici un exod al evreilor din Egipt, doar mici așezări împrăștiate pe dealuri, în nord dezvoltându-se un regat numit Israel, în sud un altul numit Iuda. Capitala este la Ierusalim, dar nu este deloc precum se spune în biblie.

De asemenea, mult mai important, pentru a vea un text puternic, bine elaborat și amănunțit, trebuie să ai dovezi despre inscripții. Arheologii nu furnizează aceste dovezi. Știința provine din inscripții, scrieri… Toate acestea se întâmplă mult, mult mai târziu, secole după vremurile lui David și Solomon.

Una e să consideri o poveste precum cea a lui Adam și Eva ca fiind mitică, întrucât există asemenea povești, dar dacă Finkelstein are dreptate, și eu cred că are, atunci e mult mai serios.

Există patru surse inițiale ale textului, iar fiecare are un stil propriu și o ordine. Învățații au atribuit fiecărei versiuni câte o literă: J sau Jahveh, pentru că-și numeau dumnezeul Jahveh; E, pentru că îl denumeau Elohim, P sau sursa preoțească și D, după cartea Deuteronomului.

Dintre toate, J prezintă poveștile cel mai bine. Sunt elaborate, sunt detaliate, conțin multă mișcare. J îl prezintă pe Dumnezeu direct în relația cu oamenii. În Exodul 3, în varianta J, Dumnezeu însuși îi eliberează pe oameni din Egipt. Spune: „Eu am venit să-i salvez de pe pământul egiptenilor”. Dar în varianta E, Dumnezeu a folosit îngeri și vise în relația cu oamenii. Deci există un mediator între oameni și Dumnezeu în E. Astfel ai rugul în flăcări. Pentru că Dumnezeu nu-i putea vorbi direct lui Moise, trebuia să folosească un mediator. Deci găsești rugul în flăcări în varianta E. P, adică varianta preoțească, prezintă o grămadă de subiecte, precum legea, afaceri preoțești, sacrificii, probleme de genul ăsta. În varianta D, se pune accent pe monoteism. Vezi diferențele între variantele pe care le avem?

Este clar că acest documentar merită vizionat. Și nu neapărat pentru a pune la îndoială credința creștină, ci pentru a nu accepta în continuare niște afirmații combătute de rezultatele unor cercetări.

întreaga serie de articole
Evaluare cititori
[Total: 0 Media: 0]

9 thoughts on “În discuție: „Cine a scris Biblia?”

  1. Magda 12 aprilie 2017 at 18:54

    UnCheșule,

    crede și nu cerceta” n-am găsit-o scrisă în nicio Biblie, fie ortodoxă sau de alt fel!
    Studiul întreprins de filologul ROBERT BECKFORD, sau de alții, NU întinează ori decredibilizează Biblia, aducându-i atingere în vreun fel, celei mai importante Cărți scrise din istorie, recunoscută ca fiind Cartea Cărților! 

    Recunosc, n-am reușit s-o citesc cap-coadă datorită consistenței sale, dar și a trimiterilor din subsolul paginilor, care te aruncă de colo-colo, tocmai pentru a întări cele spuse, și de a realiza legătura dintre ele; Vechiul Testament, mi s-a părut cel mai greu de rumegat!

    Noul Testament e mai accesibil, plus Epistolele!

    Le-am înțeles prin prisma tâlcuirilor Sf.Părinți care, datorită smereniei lor, a vieții lor curate, a credincioșiei lor, li s-a REVELAT adevăratul înțeles ASCUNS… din sau printre rândurile testului care, citit ad-litteram, poate fi înțeles ori greșit ori NU în adevăratul sens al cuvântului pentru că, în ceea ce privește religia, ca să pricepi Cuvântul Lui Dumnezeu, trebuie să fii/devii un pic de-al Lui, prin dorința, năzuința de a gândi supra-lumește, adică în cheie duhovnicească TRĂITĂ, EXPERIMENTATĂ, chiar dacă lanțurile trupului, adesea, trăitor în lume fiind, prin ceea ce-ți oferă ea, te trage în jos și te  ține legat de glie, ceea ce te face să-ți întoarci ochii și fața de la EL!

    Partea interesantă este că, pe măsură ce viețuirea îți este sau nu după Dumnezeu, TU singur te îndepărtezi sau te apropii mai mult de El și de învățătura Lui.

    Cine a experimentat partea religioasă pe pielea lui, știe despre ce vorbesc!

    Cine NU, i se pare că-s vorbe aiurite, spuse într-un mod arhaic, demodat, chiar ciudat!

    P.S. Poate după ce o să parcurg TOT documentarul, o să mă încumet la niște concluzii…însă, dacă consider că n-ar fi de folos, bătând toba la urechea surzilor care vor să le deslușească pe toate după mintea lor NUMAI prin RAȚIUNE, RAȚIUNE și iar RAȚIUNE care, în sens duhovnicesc, înseamnă 666 (spusă de Pr.Mina Dobzeu), ce afirmă CLAR că, cine vrea să priceapă lucrurile supra-firești, cerești, duhovnicești, nu o poate face decât dacă păzește poruncile după putere, atunci putând pricepe și Cuvântul Lui Dumnezeu SCRIS (inclusiv de alții…care-au fost martori sau nu prin contemporaneintate cu EL ), fiind atenți NU numai la LITERA SCRISĂ, ci mai ales la DUHUL EI care dă VIAȚĂ!

    Dar mă lungesc…să începem!

  2. Magda 12 aprilie 2017 at 19:01

    Cine A Scris Biblia?
     
    https://www.youtube.com/watch?v=eJ5I1EgasgQ
     
    Trăim azi într-o lume periculoasă, în mijlocul căreia se află religia.
     
    Maimuța tembelă și ipocrită, de Bush:Când îl accepți pe Dumnezeu ca fiind salvatorul tău, îți schimbă sufletul, îți schimbă viața!”
     
    În zilele noastre, nu numai economia sau politica influențează evenimentele,  ci și credința.
    Iar credincioșii sunt mai convinși ca niciodată.
     
    -Cred fiecare cuvânt din Biblie…
     
    -”Dumnezeu a spus…”, ”E stabilit”, ”eu cred.”.
     
    Ei cred că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, și credința poate justifica orice.
    Dar oare este Cuvântul Lui Dumnezeu?
    Este timpul să verificăm.
     
    CINE A SCRIS BIBLIA?
     
    Numele meu este ROBERT BECKFORD. Și sunt filolog.
    Nu înseamnă că studiez religia pentru existență.
    În ultimele luni, am căutat originile Bibliei.
    Să aflu cine a muncit la Biblie, și ce a vrut să realizeze.
    A fost o călătorie uimitoare.
     
    M-a dus în locuri în care n-am fost niciodată.
    Am aflat cine a scris Biblia și cine a rescris-o mai târziu.
    M-a făcut să mă îndoiesc de credința mea creștină.
    Ca să înțelegi asta, trebuie să afli de unde provin.
     
    Am început această călătorie dintr-un alt loc, m-am dus acasă, să vorbesc cu mama.
    Acesta este locul în care am crescut.
    În fiecare săptămână, veneam aici cu mama să luăm parte la tradiționalele rugăciuni.
    Biblia a fost o parte importantă a copilăriei mele.
     
    -La lecția de astăzi, vreau să vă arăt ceva. Să ridice mâna cei care cred că știu ce este aceasta.
     
    Am asistat la o oră în care mama încerca să-i învețe pe copii, despre povestea lui Iona.
    Acest lucru este foarte important pentru mine, pentru că este ceea ce eu am învățat despre Biblie.
    Am învățat să citesc drept Cuvântul lui Dumnezeu.
     
    -”Vreau să te duci acolo” și să le spui oamenilor să nu mai fie așa răi. Biblia povestește despre ce ai zis, ai gândit, ai făcut, și sunt mulțumit pentru asta pentru că dacă n-aș avea acest lucru, n-aș fi avut doctoratul în filologie, aș fi avut doctoratul în trafic de droguri sau prostituție.

  3. Magda 12 aprilie 2017 at 19:05

    Pe măsură ce am crescut, am încercat să mă agăț de acea simplă credință.
    Dar studiile m-au învățat că n-o să fie așa de ușor.
    Poveștile despre Creație și despre Grădina Edenului, au fost mai mult simbolice decât exacte.
     
    (Măi să fie! Ce vorbești Frantz? Grădina Edenului chiar a existat, pomul din care au gustat proștii ăia doi există în Irak (dacă mai există, după bombardamentele SUA de pe teritoriul lor…) și se pare că nu era MĂR, ci SMOCHIN!
    Irak-ul este cel mai vechi loc de pe pământ.
    Pomul din care au gustat, ce-a mai rămas din el, este băgat într-un clopot de sticlă.
    Iar după cădere, în loc să-și recunoască fapta, au dat vina unii pe alții (Adam pe Eva, Eva pe șarpe, iar în cele din urmă, chiar pe Dumnezeu…când i-a spus ”Femeia pe care mi-ai dat-o”…)  așa cum se face până în zilele noastre!
    Și-atunci, pentru nesinceritate și neasumare, Dumnezeu i-a izgonit din Grădina Edenului care se ridicase de la Pământ la Cer, transformându-se în Raiul descris în cărți, unde drepții Lui Dumnezeu sălășluiesc provizoriu cu sufletul acolo, până la Judecata Finală, când vor învia cu trup cu tot, transfigurat și într-o clipită, la auzirea trâmbiței Arhanghelului, la vârsta de 30 de ani, cât a fost Hristos pe pământ.
    Așa au fost izgoniți Adam și Eva pe Pământ, din Grădina Edenului devenită RAI, punând Dumnezeu la poarta Raiului – doi Heruvimi cu săbii de foc care nu dădea voie niciunui urmaș al celor doi să mai pună piciorul vreodată în Rai!
    Blestemul căderii sufletelor NUMAI în Iad, fără ridicarea vreunuia la Cer, a căzut odată cu nașterea și apoi  moartea lui Hristos pe Cruce, la 5.000 de ani de la CĂDERE,  iar prin coborârea la Iad și Învierea Sa în cea de-a treia zi, a spart porțile Iadului și a scos din Iad pe toți drepții Vechiului Testament (nu pe toată lumea de-acolo cum spun unii…), NU înainte de a-l fi luat cu El pe tâlharul de-a dreapta Sa, așa cum i-a promis când se chinuiau pe Cruce!)
     
    Și dacă Biblia este mai puțin exactă, pe ce ne putem baza?
    Chiar este Cuvântul lui Dumnezeu?
    Deci, am trăit ca într-o viață schizofrenică, iar acum cred că este cazul să intru, ori într-o tabără, ori în cealaltă, sau să găsesc o cale de a le aduce împreună.
    Trebuie să știu cine a scris Biblia.
    Iar cel mai bun loc de unde să pornesc, este unde a început totul.
     
    La începuturi, Dumnezeu a creat Raiul și Pământul.
     
    (Greșit! Bate câmpii! A creat Cerul și Pământul.)
     
    Iar Pământul era gol și fără formă. Și Dumnezeu a zis: Să fie Lumină! Și s-a făcut lumină! Seara și dimineața primei zile.
    ”Vechiul Testament”, după ambele tradiții, evreiasă și creștină, primele 5 cărți ale Bibiliei, Geneza, Exodul, Leviticul, Numerele și Deutoronomul, au fost scrise de Profetul Moise, în deșertul Sinai.

  4. pilu 13 aprilie 2017 at 19:53

    Mai Magdo, da naiva mai poti fi ! Ai depasit 30 de ani ? Daca nu, se explica.

    • Magda 14 aprilie 2017 at 19:59

      Dacă nu exemplifici afirmația, înseamnă că vorbești doar să te afli în treabă…

  5. Magda 18 aprilie 2017 at 11:23

    ROBERT BECKFORD: Mergem în deșert, pe urmele lui Moise, pentru că acolo începe Biblia.
    În vremea aceea, Moise păștea oile lui Ietro, socrul său, preotul din Madian.
    Și depărtându-se odată cu turma în pustie, a ajuns până la muntele lui Dumnezeu, la Horeb.
    Și îngerul Domnului, i-a apărut într-o pară de foc ce ieșea dintr-un rug.
    S-a uitat și a văzut că rugul ardea cu flacără, dar rugul nu se mistuia. ”
     
    Aici, în liniștea pustiului, o poveste ca asta, este credibilă.
    Dacă auzi deșertul menționat în Biblie, înseamnă că ceva special a avut loc aici.
    Să fiu aici, îmi provoacă un sentiment de importanță, un sentiment de revelație.
    Este un loc în care oamenii, au ținut tăcerea, ca o consecință a faptului că au auzit vocea Lui Dumnezeu.
    Poate că ar trebui să luăm povestea lui Moise ca fiind exactă.
     
    Creștinul din mine, vrea să creadă că Moise a scris Biblia, că în acest mediu el a auzit Vocea Lui Dumnezeu, și a putut să scrie lucruri.
    Dar istoricul din mine, se întreabă dacă este posibil ca cineva să poată scrie așa cantitate de literatură, despre așa de multe subiecte, în acest loc.
    Dacă Moise nu a scris primele 5 cărți ale Bibliei, atunci este o mare minciună.
    Asta ar însemna că oamenii religioși, au fost învățați să creadă ceva complet fals.
    Adevărul istoric, este unul din aspectele fundamentale ale Bibiliei.
    O mare parte, implică istoria.
    Iar Ierusalimul, este plin de aceasta.
     
    Aici, imediat după Cel de-al Doilea Război Mondial, arheologii au început să descopere ceea ce azi e cunoscut ca ”Orașul lui David”.
    Azi, este teritoriu de frontieră, între arabii și evreii din Ierusalim.
    Chiar deasupra vechilor situri, este o nouă comunitate evreiască.
    La prima vedere, seamănă exact cu un morman de pietre.
    Dar dacă istoria Bibliei este adevărată, acești pereți au fost construiți de regii David și Solomon, să apere capitala regatului lor, care se întinde de la Irak, până la Mediterana.
     
    ROBERT BECKFORD:Deci, zidul de aici ar fi apărat palatele din spate?!
     
    MENACHEM FREED: Exact! Oamenii trăiau și construiau sub palat, așa cum vedem aici. Este un acoperiș sub care oamenii trăiau.   
    Zona era în apropierea lui David întotdeauna.
    Unii israelieni simt că au nevoie de semne care să poată dovedi că Biblia este o înregistrare istorică și că pământul acesta, este pământul lor.
     
    ROBERT BECKFORD:Cât de important este pentru evreii din Israel să demonstreze că pereții lui David au existat, și că David a existat?   
     
    MENACHEM FREED: Aici a fost începutul. Când am ajuns aici, am început a ne construi țara, iar Iersalimul a fost cel mai important.
    Asta e fundația Ierusalimului, cea pe care stăm.
     
    ROBERT BECKFORD: Arheologia, este una dintre metodele de verificare a istoriei. Deci, aici începe totul, cu aceste pietre?

  6. Magda 18 aprilie 2017 at 11:26

    MENACHEM FREED:Da. Nu sunt numai pietre…adică…vedem doar pietre, dar este baza legendei noastre, baza pământului nostru, a țării noastre.
    Acesta a fost orașul regal al lui David, precum cel pomenit ca fiind acasă.
    Și pentru prima oară, se pare că arheologii confirmă poveștile Bibliei.
    Dar nu toți arheologii sunt convinși că poți dezgropa urmele Vechiului Testament, prin excavare.
     
    Unul dintre experții care au condus ani de zile lucrările la situl antic de la Megiddo, are probleme mari cu ideea că Biblia este o carte de istorie pentr pământul Israel.
    Când oamenii au venit aici, la Megiddo sau în alte locuri pe pământ sfânt, ideea era să caute dovezi pentru poveștile biblice, să caute după podoabe, să caute după manifestări.
     
    Avem povestea biblică, toți au luat povestea biblică drept adevărul absolut, și au vrut doar să decoreze acest adevăr cu descoperiri frumoase, monumente, adică…nimeni nu s-a mai gândit la puterea arheologiei de a verifica evenimentele ce s-au produs în mileniul II sau III.  
     
    Deci, arheologia biblică, a acoperit istoria Vechiului Testament.
     
    ROBERT BECKFORD:Exact.
     
    MENACHEM FREED:Arheologii biblici, au crezut că au găsit dovezi despre marele regat al lui David și Solomon, despre care Biblia spune că a existat în Sec.X î.Hr.
    Dacă te iei după Cartea Regilor, este mai mult decât ce e scris în Vechiul Testament.
     
    Israel Finkelestein spune că, pur și simplu datele nu coincid.
    Stau acum, în locul lui Solomon, din Megiddo.
    Acest monument a fost descris ca fiind de pe timpul lui Solomon, manifestare a măreției și farmecului monarhiei unite.
     
    (hmm….ce jalnici sunt! De TRADIȚIE ORALĂ, trasmisă din tată-n fiu ăștia n-au auzit? Biblia sau Sf.Scriptură se bazează pe scrierile mai multor martori a ceea ce-a fost atunci, sau a urmașilor lor…alături de tradiția orală care nu este cuprinsă în nicio carte, nici măcar în Biblie.
    Spunea Pr.Cleopa (spre exemplu), că evreii se trag din neamul celor care s-au opus Împăratului Nimrod care, în nebunia lui voia să-și ridice un turn (Turnul Babilon) până la Cer, unde ar fi scăpat de mânia lui Dumnezeu pentru nerușinare, spre a nu fi înnecat precum cei de pe vremea Potopului lui Noe!
    Singurul neam de-atunci care s-a opus cu înverșunare și a luat calea pribegiei, a fost  cei cărora azi le spunem evrei.
     
    Să cauți acul în carul cu fân, și să te plângi că nu există fiindcă nu te-ai înțepat în el, înseamnă puțină minte la purtător, ca să nu zic prostie!
    Adică, să zicem că e înmormântat unul/a într-un cimitir, iar după ani și ani, cineva și-aduce-aminte (copil fiind atunci…) că a participat la înmormântarea acelei rude și se întoarce la locul cu pricina.
    Chiar dacă în locul acela nu mai e ruda știută, ci alta…asta nu înseamnă că mortul/a n-a fost băgat/ă acolo, acum nu știu câți ani!)
     

  7. Magda 18 aprilie 2017 at 14:12

    MENACHEM FREED:Totuși, poarta datează din sec.VIII î.Hr., iar Solomon se presupune că a existat în sec.X.
    Deci, sunt două secole între Solomon, ca o figură istorică, și nu a fost Solomon…și poarta, adică mai târziu.
     
     
    Deci arheologii biblici, au făcut datarea porții lui Solomon, complet greșit?
     
    MENACHEM FREED: Poarta lui Solomon, ca și alte monumente, deoarece întregul sistem de datare al straturilor și al monumentelor din vremea monarhiei unite, puțin înainte și puțin după, a fost, cel puțin în opinia mea, complet greșită.
     
    Aceasta este o bombă. Arheologii spun acum, o poveste complet diferită despre originea evreilor. Nici un regat mare precum în Biblie, nicun Exod al evreilor din Egipt, doar mici așezări împrăștiate pe dealuri, în Nord dezvoltându-se ca un regat numit Israel, în Sud, altul, numit Iuda.
    Capitala este la Ierusalim, dar nu este deloc cum spune în Biblie.
    În primul rând, te uiți la Ierusalim, și ceea ce vezi, nu este un oraș mare, nici capitala unui mare imperiu…ceea ce vezi este un sătuc cu puțini locuitori…
     
    ROBERT BECKFORD: sătuc?!
     
    MENACHEM FREED: Sătuc, cu puțini locuitori, aproape nimic, decât resturi și mai mult nimic.
    De asemenea, mult mai important, pentru a avea un text puternic, bine elaborat și amănunțit, trebuie să ai dovezi despre inscripții.
    Arheologii, nu furnizează aceste dovezi.
    Știința provine din inscripții, scrieri…
     
    (Aici nu e vorba despre știință, ci despre credință!)
     
    ROBERT BECKFORD: Toate acestea, se întâmpla mult, mult mai târziu, secole după vremurile lui David și Solomon.
    Mai multe bombe. Pierdem nu numai pe Regele David și Exodul, pierdem totodată și povestea Genezei.
    Promisiunea lui Avraam, Isaac și iacob, toți au acum, un semn de întrebare în dreptul lor.
    Una e să consideri o poveste precum Adam și Eva ca fiind mitică, întrucât există asemenea povești, dar dacă Finkelstein are dreptate, și eu cred că are, atunci este mult mai serios.
     
    M-am decis să rezolv problema, studiind mai atent cartea, textul însuși.
    Ce pretinde a fi?
    Un Testament Unic, Cuvântul Lui Dumnezeu?
    Sau este doar încă o piesă literară?
     
    Arheologii moderni, au exploatat ideea că Vechiul Testament reprezintă o evidență exactă a istoriei antice. Dar nu ne spune cine a scris de fapt, Biblia.
    Pentru asta, trebuie să ne întoarcem la text.
    Când citești mai atent, este un talmeș-balmeș.
    De exemplu, povestea Creației, în Geneza 1.
    Dumnezeu, crează Cerul și Pământul, animalele și peștii, și în final creează și specia umană.
     
    (Măi zevzec, și?! Omul a fost făcut în cea de-a șasea zi, ca o încununare a creației Sale. Iar în ziua a șaptea zi (Duminica), S-a odihnit! Ciudat că deranjează lucrul acesta…)
     
    Și a făcut Dumnezeu pe om, după Chipul Său, după Chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie.”
     
    În Geneza, Capitolul 2, spune același lucru încă o dată. Dar de data aceasta, începe cu crearea lui Adam și apoi cu crearea Evei.
     

  8. Magda 2 mai 2017 at 19:42

    hmmm…am postat de atâtea ori comentariul, încât nu știu dacă o să-l afișeze sau nu!

Lasă un răspuns