Un necesar act de justiție…

Ieri, 28 Martie 2017, a fost o zi ce merită totuși marcată…

După ani, mulți ani de sfidare a bunului simț, după ani de afișare cu nesimțire a unei opulențe obraznice și după ani de comportament arogant, o perioadă în care s-a considerat deasupra oricărei norme, simbolul epocii Băsescu, Elena Udrea desigur, a fost condamnată de justiția statului român…

Nu mai contează că nu e vorba despre o sentință definitivă. Nu mai contează foarte mult care va fi până la urmă sentința definitivă. E de presupus că, dacă sentința de ieri e fundamentată pe dovezi, și nu putem decât spera că așa este, în pofida declarațiilor acestei doamne, atunci e la fel de ușor de presupus că sentința definitivă trebuie s-o confirme pe prima. Cel puțin s-o confirme…

Pentru binele societății românești, pentru speranța de asanare morală a acesteia, condamnarea acestei Elene era o necesitate. Acest aspect este cumva excedentar dosarului concret care a stat la baza condamnării. Dar este un aspect esențial pentru percepția publică. Cea care avea nevoie de o confirmare a faptului că atitudini și comportamente sfidătoare, șmecheria ridicată la rang de politică de stat, toate acele lucruri care ne-au enervat atâta timp au, mai devreme sau mai târziu, și o notă de plată. Și, mai ales, actualii politicieni aveau nevoie de un astfel de semnal care să le tempereze zelul de a imita aceste comportamente…

Da, știm că beția puterii este un afrodisiac mai puternic decât altele. Da, știm că actuala calitate a personajelor ce domină pentru moment spectrul politic românesc este mult sub nivelul acceptabilității, da, știm că unele dintre aceste personaje nu reușesc să învețe din pățaniile altora, considerând că lor nu li se poate întâmpla. Și totuși… Totuși, vorbim aici despre faptul că femeia fanion al unei întregi epoci, deși lipsită de merite personale, o femeie propulsată în funcții tot mai înalte ale statului patronat de Traian Băsescu, a fost totuși penalizată…

Și-ar mai fi un aspect care merită reliefat… E vorba de întreaga faună de personaje ce-au gravitat în jurul acestui personaj considerat atotputernic în epoca Băsescu. Personaje care în ultimă instanță, în dorința obținerii de foloase de tot felul au susținut, lăudat, apreciat și s-au umilit în fața personajelor „atotputernice” ale zilei… Fără astfel de indivizi nu cred că, de fapt, ar fi fost posibilă ascensiunea unei nulități la urma urmei în funcții guvernamentale. E drept că sistemul juridic nu penalizează lipsa de demnitate personală și slugărnicia. Dar opinia publică ar trebui s-o facă. Și noile mijloace de comunicare, rețelele sociale care vor minimiza tot mai mult jurnalismul clasic, ne vor permite să facem acest lucru…

Cu o condiție: noi, ca simpli cetățeni, să dorim acest lucru, să conștientizăm asta și să repunem în drepturi adevărata tablă de valori, cea care ne vorbește totuși despre adevăr, corectitudine, dreptate, echitate și alte concepte asemănătoare, concepte care, oricât ar dori unii sau alții a fi minimizate, trebuie repuse în fruntea listei de valori umane…

Evaluare cititori
[Total: 0 Media: 0]

3 thoughts on “Un necesar act de justiție…

  1. Magda 29 martie 2017 at 18:49

    UnCheșule!
    Normal și corect așa ar fi…cum zici tu!
    Dar nu va fi așa, pentru că sunt legați strașnic  unii de alții, prin fire văzute și nevăzute ca participanți direct implicați în JAFUL NEMAIPOMENIT care continuă și-acum, sub ochii tuturor!
    România e pierdută!
    Pierim ca neam…prin plecarea tot mai masivă peste granițe a românilor, și prin ne-nașterea de prunci datorită politicului care ”naște” legi anti-românești, unele, cu dus/întors și ASCULTĂ obedient și trădător de UE, NATO, FMI, BANCA MONDIALĂ, CONSILIUL MONDIAL AL BISERICII, șamd…numai ce are nevoie românul – NU!
    Singurul lucru care-mi picură peste amărăciune este că există UN SFÂRȘIT pentru toate, O JUDECATĂ FINALĂ și un DUMNEZEU PE CARE NU-L MITUIEȘTI, NU-L PROSTEȘTI!
    Atât….

    • UnCheș 29 martie 2017 at 20:07

      Dacă ne uităm înapoi, vedem că au fost perioade mult mai grele ale acestui popor. Care-a rezistat, așa cum face și-acum: #rezist. Au mai fost plecări în masă… Jaful intern și extern a fost o constantă a istoriei noastre. Și totuși țara asta încă există…

      Nu cred că nu cunoști spusa conform căreia „până la Dumnezeu te mănâncă sfinții…”. Așa că, nu m-aș baza pe o ipotetică judecată de apoi. Aici se face dreptate. Dacă se face. Azi a fost condamnat și torționarul Ficior, comandantul penitenciarului Periprava, unde au murit în special condamnații politici ai începutului regimului comunist. Așa că, aici e de făcut ceva. Dacă e de făcut…

  2. Magda 30 martie 2017 at 8:09

    Aoooleooo…UnCheșule!
    Cum adică nu te bazezi pe o ”ipotetică” Judecată de Apoi?
    Am înțeles că nu ești ortodox, dar nu și creștin?!
    Până și păgânii cred într-o viață de apoi, de după moarte, după o răsplată după FAPTĂ, etc…

    Dar las astea la o parte, pentru că dacă acum e PE CREZUTE,  o să fie și PE VĂZUTE….cool
    Ce spuneai de torționarul Ficior? Că a fost arestat…după cât timp? Asta-i dreptate? S-avem PARDON!
    Întrebat fiind, nici nu-și mai aducea aminte ce-a făcut!
    Întreb și eu: de ce n-a fost arestat imediat, după 90? Cine l-a ținut ne-arestat, și de ce? Cum de arestezi un om atât de târziu, când nu (mai) este conștient de faptele pe care le-a făcut? Acum, nu-i faci decât un pustiu de bine – îl trimiți mai repede pe lumea cealaltă, victimizând un bătrânel senil care-a tăiat și spânzurat DAR a fost recompensat 27 de ani cu o pensie frumușică, deloc de neglijat, pentru că a știut să servească regimul!

Lasă un răspuns

Denumire
Email
Pagină web

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.