Libertatea și viitorul internetului (4)

Serie dedicată unei cărți de referință: „Cypherpunk – Libertatea și viitorul internetului”

întreaga serie de articole

Care ar putea fi mijloacele de combatere a supravegherii tot mai acute a Internetului? Continuăm prezentarea ideilor principale ale discuției celor patru…

Combaterea supravegherii totale

Ideile prezentate anterior au arătat realitatea faptului că tehnologia actuală permite supravegherea totală a tuturor comunicațiilor. Desigur că întrebarea următoare este legată de ce se poate face cu ceea ce se interceptează? Și în acest context, se poate admite că interceptarea tactică poate oferi și utilizări legitime în sensul în care, sub control judiciar, investigatorii ar putea obține date utile pentru combaterea rețelelor de ticăloși de tot soiul. Dar „unde trasăm limita acestei supravegheri judiciare, unde trasăm limita controlului pe care-l pot avea cetățenii asupra folosirii acestor tehnologii”? Ajungem deja la decizia politică, ajungem la situația în care unii politicieni să aprobe ceva fără a înțelege tehnologia de la bază. De aceea, cei ce cunosc această tehnologie trebuie nu doar să le-o explice, ci chiar să intre în dezbaterile politice inerente folosirii acestor tehnologii. La nivelul Uniunii Europene exista deja o dezbatere privitoare la revizuirea Directivei Reținerii Datelor. Chiar și la noi, Legea nr. 82/2012 privind reținerea datelor de trafic este neconstituțională, cu trimiteri la hotărâri ale unor Curți de Justiție.

Practic, e vorba de anumite limitări impuse autorităților în derularea activităților de combatere a criminalității. Dar, state democratice europene achiziționează masiv aparatură ce le permit autorităților statale să acționeze tocmai în afara legii privind interceptarea, folosind tehnologii ce nu pot fi controlate…

Și-aici se ajunge la o diferențiere necesară: legile fizicii și legile omului. „Una e să folosești legile fizicii construind efectiv instrumente care previn interceptarea. Cealaltă este să pui în aplicare prin lege controale democratice pentru a te asigura că oamenii vor avea nevoie de mandate și așa mai departe și să încerci să câștigi puțină responsabilitate legislativă.

E de constatat doar că „interceptarea strategică nu poate face parte din asta, nu poate fi limitată în mod semnificativ prin legislație.” Acest tip de interceptare se aplică oricui, indiferent dacă e sau nu vinovat. Iar cercurile conducătoare vor avea permanent tentația de a face astfel de supravegheri, existând o lipsă de voiță politică în a dezvălui acțiunile de spionaj ale statului împotriva chiar a propriilor cetățeni.

Pe de altă parte, e necesar să conștientizăm că, de fapt, justificări precum mafia, spionajul străin, terorismul sunt scuze pentru crearea unui sistem de supraveghere, scuze pentru ca oamenii să accepte până la urmă un astfel de sistem. Și odată instalat, având în vedere atât complexitatea lui, cât și faptul că el este conceput să funcționeze în secret, va putea fi el reglementat politic? E de presupus că nu… E mult prea comod și prea ușor să ocolești răspunderea politică pentru a nu face pur și simplu interceptarea globală! Multe țări o fac în afara legii, neavând nici o acoperire legislativă.

Tehnologia în sine e foarte complexă. Au fost dezbateri în Australia și Regatul Unit al Marii Britanii, legislația propusă referindu-se la interceptarea tuturor metadatelor, în condițiile în care majoritatea populației nu înțelege valoarea metadatelor. Pentru a intercepta doar metadatele, ar trebui construit un sistem care interceptează fizic toate datele, urmând ca apoi să elimine orice altceva în afara metadatelor… Dar cine poate avea încredere într-un astfel de sistem? Întreaga problemă se înrăutățește pe baza unui amestec toxic: secrete plus complexitate. Tăinuire prin complexitate, prin caracterul secret. Prin însăși natura lui, fenomenul interceptării este incontrolabil, aceasta fiind o caracteristică de sistem. e periculos prin însuși felul în care a fost conceput.

Așa se ajunge la întrebarea corectă: ar trebui sau nu reglementată cumpărarea și deținerea acestor tehnologii, în loc de a încerca reglementarea folosirii lor?

Făcând o similitudine cu armele nucleare, unul din participanții la discuție spune:

„Când vorbim despre sisteme de armament, tehnologia este cea care este reglementată, nu folosirea ei. Cred că dezbaterea ar putea fi dacă aceste tehnologii ar trebui sau nu considerate ostile.”

O altă informație utilă este aceasta:

„Este interesant că criptografia este reglementată. Există acordul de la Wassenaar, cu aplicare internațională, care stipulează că nu poți exporta acelor țări care au fost declarate ticăloase sau, din diverse motive, problematice, tehnologia de criptare care ajută la protejarea împotriva tehnologiei de supraveghere. Dar dacă comercializezi echipament de supraveghere, poți să-l vinzi pe plan internațional. Pentru acesta nu există restricții la export. Iar motivul, aș spune eu, este pur și simplu acela că până și guvernele democratice au un interes propriu, și anume să controleze. Și chiar dacă faci afaceri cu țări ticăloase și le trimiți echipament de supraveghere pentru a face cu el lucruri ticăloase, tot vei avea de câștigat, pentru că vei afla lucrurile pe care le ascultă ei, lucrurile de care se tem, care sunt cei mai importanți oameni care se opun guvernului și care organizează evenimentele politice și așa mai departe. Deci vei putea prevedea evenimente viitoare, vei putea sponsoriza acțiuni și așa mai departe. Iată-ne ajunși în jocul foarte murdar reprezentat de ceea ce se întâmplă între țări, iar acesta este, de fapt, motivul pentru care sistemele de supraveghere nu sunt reglementate.”

Cât de complicată e totuși supravegherea în masă? Iată un răspuns care – atenție! – era valabil la nivelul anului 2012:

„Odată cu creșterea sofisticării și cu scăderea costului supravegherii în masă din ultimii zece ani, am ajuns acum într-o situație în care populația globală se dublează o dată la aproximativ douăzeci și cinci de ani – iar capacitatea de supraveghere se dublează o dată la optsprezece luni, Curba supravegherii domină curba populației.

[…]

Aceasta este o amenințare serioasă la adresa democrației și libertății în toată lumea și reclamă un răspuns….”

O altă afirmație dură:

„Telefonul mobil este un instrument de urmărire care face și apeluri.”

Soluția?

„Deci ar fi posibil să construim tehnologia într-o manieră care protejează confidențialitatea, dar care care permite totuși o abordare de piață, ce permite totuși contribuții economice.”

Deși:

„[…] statele africane primesc o întreagă infrastructură pentru internet, inclusiv cabluri de fibră optică și comutatoare pentru backnone-ul rețelei, cadou de la chinezi.”

Pentru că:

„[…] desigur, chinezii sunt interesați de datele acelea, așa că nu trebuie să fie recompensați cu bani, ci își vor lua recompensa sub formă de date, noua monedă.”

De unde vedem că istoria se repetă: și calul troian a fost oferit în dar!

Serie dedicată unei cărți de referință: „Cypherpunk – Libertatea și viitorul internetului”

întreaga serie de articole
Evaluare cititori
[Total: 0 Media: 0]

Lasă un răspuns

Denumire
Email
Pagină web

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.