Tehnici de manipulare politică – Omul de paie

întreaga serie de articole

Printr-o astfel de tehnică, cea a omului de paie, politicienii nu fac altceva decât să încerce construirea unei imagini a adversarului definit ca „slab”, deoarece un politician este slab dacă nu-și poate conduce propriul partid, nu-și ține cuvântul, iar un guvern este de asemenea slab dacă e corupt și nu poate guverna eficient…

2008. Moțiunea de cenzură PD-L – Guvernul PNL ca „Om de paie”

Partid de opoziție în 2008, aflat în plină campanie electorală, PD-L propune în legislativ creșterea salariilor profesorilor cu 50%. Propunerea e votată în parlament și devine lege. (Se pare că PSD-ul a reținut lecția și o aplică cu elan în anul de grație 20016!)

Mai mult, prin inițierea moțiunii de cenzură „Educația rămâne, Guvernul pleacă”, PD-L-ul bagă în corzi toate partidele parlamentare care nu se pot dezice de o astfel de inițiativă în plină campanie electorală.

Iată caracteristicile prin care această moțiune creează un „om de paie” în „persoana” Guvernului:

  • Guvernul se comportă ilegal, sfidează Constituția, respingând efectele unei legi votate în Parlament și promulgată de Președinte.
  • Guvernul nu înțelege necesitatea măririi salariilor profesorilor, aceștia fiind marginalizați prin politicile salariale ale perioadei 2006 – 2008.
  • Guvernul nu aplică legea, deși, însuși ministrul liberal al Educației a votat-o, ceea ce denotă că și PNL-ul a fost de acord cu ea.
  • Micile creșteri salariale care au avut loc au fost deja anulate de inflație.
  • Prin neglijarea corpului profesoral se generează o criză, care la rându-i va genera o criză socială și educațională și mai mare.
  • Guvernul alocă resurse publice pe criterii ce țin de interesul de partid.

În acest caz, există două argumente esențiale ale mesajului ce construiește „omul de paie”, argumente care, deși superficiale, devin imposibil de a fi contra-argumentate:

  • profesorii arondează viitorul țării, lucru care nu poate fi combătut, pentru că profesorii se ocupă de viitorul societății:

„Investiția în educație e obligatorie și nu suportă amânări și nu trebuie să depindă de interese de partid. Din aceste motive, Parlamentul României a votat în unanimitate legea majorării salariilor profesorilor. reforma educației poate fi dusă la bun sfârșit numai de profesori în măsură să își îndeplinească vocația de educatori și formatori ai viitorului.”

  • argumentul comparației: nu doar că e imposibil de contra-argumentat, dar e și ineficient să spui că mărirea salariilor profesorilor ar fi echivalentă cu alocări de fonduri guvernamentale în teritoriu…

„Alocările bugetare date de Guvern în urmă cu câteva zile pentru județele conduse de PNL și PSD, și mai ales pentru colegiile în care candidează șefii acestor partide, inclusiv premierul Tăriceanu și Mircea Geoană, sunt de trei ori mai maridecât majorarea cu 50% a salariilor profesorilor.”

Nu-i așa că putem lesne recunoaște această strategie în acțiunile PSD ale acestei perioade?

Iată cum prezintă gândirea critică astfel de abordări:

întreaga serie de articole
Evaluare cititori
[Total: 0 Media: 0]

Lasă un răspuns