Tehnici de manipulare politică – Demonizarea adversarului

întreaga serie de articole
[corner-ad id=1]

Tehnica demonizării adversarului este o componentă a campaniilor electorale negative, prin intermediul căreia unii competitori încearcă să asocieze adversarilor politici fie frici colective, fie situații tabu sau definite și acceptate ca tabu, la nivelul reprezentărilor sociale de către o majoritate a electoratului…

Tehnica demonizării în propaganda românească post-comunistă

Tehnica are la bază manipularea sentimentelor și emoțiilor colective, prin folosirea unor idei și termeni ce scandalizează, corelate cu tabu-uri sociale stricte (infanticidul, crima, asocierea cu Diavolul). Demonizarea caută să inducă în rândul electoratului ideea că adversarul politic este atipic, este altceva decât spune c-ar fi. Demonul poate fi unul interior, contracandidatul cu susținere ocultă sau cu fundamentale defecte de caracter, sau unul exterior, pentru care anumite organizații sunt doar reprezentantele unei rețele mondiale.

Astfel, prin 1990, Ion Iliescu era kaghebist sau țigan rus, liderul studenților din Piața Universității era toxicoman, Radu Câmpean era proprietar de bordel la Paris, iar personajul colectiv „Demonstranții din Piața Universității” primea dolari de la țărăniști. Cei ce au atacat instituțiile statului în iunie 1990 erau Legionari, justificându-se astfel intervenția grupurilor de mineri.

Radu Câmpeanu – membrul unei familii de boieri ce punea țăranilor botniță

Ziarul Azi din 26.04.1990 (a se vedea și mineriada.org):

„Din Răzvad, domnului Radu Cîmpeanu, de la concetățenii lui.

„Reportaj” din Răzvad, locul de origine a domnului Cîmpeanu. Profesorul Valeriu Ionescu își amintește: Boierii Cîmpeanu puneau botniță culegătorilor. Moșii mari, până în Ialomița. Colonie petrolieră la Ochiuri, de pe urma căreia câștigau enorm și cheltuiau banii la Paris, Viena. Rămâneau țăranii exploatați. S-au răsculat în 1907, dar familia Cîmpeanu a adus armata și i-a măcelărit. L-a cunoscut apoi prin colegiul avocaților din Dîmbovița. A candidat în 1946 la Răsvad, au fost mari proteste. Îl reîntîlnește în 1952 ca deținut politic, la Ghencea. Deși era închis în 1947, nici urmă de suferință. O ducea bine și făcea guverne. Se vorbea că e informator. Alți oameni de bine din Răsvad au amintiri demascatoare și pun întrebări. Nici la Paris nu a făcut mare lucru, s-a cățărat în diaspora etc. (…)”

Demonizarea în totalitarism

Regimurile totalitare construiesc valuri de inamici, aceștia evoluând de la dușmani confuzi, mai greu de depistat, până la dușmani declarați, unici, cei ce întruchipează Conspiratorul.există etape ale construcției inamicului demonic.

În propaganda bolșevică

Conform lui Bogdan Teodorescu (a se vedea „Cinci milenii de manipulare„),

„Teroarea bolșevică a fost inițial îndreptată împotriva unor dușmani confuzi, insuficient delimitați (uneori era vorba chiar de foști sau încă prezenți aliați) și de-abia ulterior a devenit un mijloc de supunere a întregii populații. Vom constata că pentru sovietici, dușmanul evoluează de la an la an, își schimbă chipul, obârșia socială și metodele de operare. Singura constantă este dorința de a face rău statului muncitorilor și liderilor acestuia. De la eseri la halatele albe și de la membrii Partidului Industrial, la reprezentanții diverselor minorități trădătoare, antisovieticii sunt soluții imagologice de rezolvare a unor probleme executive.”

Iată cum pregătea Lenin terenul pentru incriminarea unei populații încă din 1917:

„Trebuie curățit pământul rus de toate insectele dăunătoare, de purecii-pungași, de ploșnițele-bogătași, etc. Ici vor fi băgați la închisoare vreo zece bogătași, vreo duzină de pungași, vreo cinci-șase muncitori care se sustrag de la muncă. Colo vor fi puși să curețe closete. Înt-alt loc vor primi,după ce-și vor fi ispășit pedeapsa, legitimații galbene, pentru ca, până la îndepărtarea lor, tot poporul să-i supravegheze ca pe niște elemente dăunătoare. În altă parte, va fi împușcat pe loc câte unul la fiecare zece indivizi vinovați de trândăvie.”

Astfel de „indicații prețioase” au făcut posibilă apariția ideii de „putrefacție burgheză” care trebuie curățată fără milă. Așa s-a ajuns la principalul inamic identificat în pătura culacilor, iar propaganda criminală cu precizarea numărului de execuții a trecut desigur prin faza demonizării acestui inamic, ceea ce a condus la apariția inerentei uri sociale, absolut necesară divizării în clase antagonice a lumii satelor:

„Răzmerița culacilor în cele cinci raioane ale voastre trebuie strivită fără milă. Interesele întregii revoluții o cer, căci lupta finală cu colacii a început pretutindeni. Trebuie să dăm un exemplu: 1) Spânzurați (și spun spânzurați în așa fel încât oamenii să o vadă) nu mai puțin de 100 de culacilor, bogătani, băutori de sânge cunoscuți. 2) Publicați-le numele. 3) Confiscați-le toate grânele. 4) Identificați ostatecii așa cum v-am indicat în telegrama noastră de ieri. Faceți asta în așa fel încât, în sute de locuri, unul după altul, oamenii să vadă, să tremure, să știe și să spună: îi omoară și vor continua să-i omoare pe culacii însetați de sânge.”

De fapt, pentru a masca o criză alimentară profundă, propaganda lui Lenin a găsit în culaci Demonul de serviciu:

„Acești vampiri s-au îmbogățit de pe urma nevoilor poporului în timpul războiului; ei au strâns mii și sute de mii de ruble, ridicând prețurile la grâu și la alte produse. Acești păianjeni s-au îngrășat pe socoteala țăranilor ruinați de război, pe socoteala muncitorilor flămânzi. Aceste lipitori au supt sângele celor ce muncesc, îmbogățindu-se cu atât mai mult, cu cât au flămânzit mai mult muncitorimea la orașe și din fabrici.”

Pentru a ușura asasinatul în masă, propaganda bolșevică operează o transformare imagologică a culacilor care nu mai sunt prezentați ca ființe umane…

În propaganda nazistă

Cel puțin prin prisma istoriei oficiale, Demonul identificat de nazism ca atentând la bunăstarea și siguranța germanului este evreul. Propaganda demonizării evreului are personaje definite, lucru reliefat inclusiv într-o carte pentru copii din 1936, în care capitole întregi se referă la „Tatăl evreilor este diavolul”, la „Avocatul evreu” care are ca principală preocupare jecmănirea germanilor, iar personajul „Doctorul evreu” experimentează medicamente pe creștini, pentru a salva un alt evreu. (Par chestii vechi? Atunci ia să vedem articolul „Cum se testează în România medicamentele pe oameni„.)

întreaga serie de articole
Evaluare cititori
[Total: 0 Media: 0]

Lasă un răspuns

Denumire
Email
Pagină web

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.