Fundația actualei societăți

Știm cu toții, e o comparație mult prea folosită ca să n-o știm, o casă construită pe o fundație falsă, nu este, nu are cum să fie o construcție rezistentă! Actuala societate românească își are fundamentul în „evenimentele din Decembrie ’89”. Și peste un sfert de secol, pe canale oficiale/oficioase, c-am vrut să auzim sau nu, că ne-a plăcut sau nu, ni s-au tot spus „lucruri”…

Dar, iată, mai nou ni se spun și altfel de lucruri… Abia azi am aflat despre participarea istoricului Alex Mihai Stoenescu la o emisiune, „Jocuri de putere”, pentru a răspunde la o întrebare legată direct de fundamentul societății românești de azi: ≪revoluție, sau lovitură de stat?≫. Inovatorii au creat chiar un nou termen pentru acele evenimente: „loviluție”…

Importanța excepțională a problematicii m-a făcut să regret că n-am văzut emisiunea. Din fericire, interviul poate fi găsit online. Unii au definit acest interviu ca fiind unul din categoria evenimentelor de tip „Lebădă Neagră”, o metaforă folosită pentru descrierea unui eveniment neașteptat, cu impact major, o teorie propusă de Nassim Nicholas Taleb, care ar explica:

  • rolul disproporționat al evenimentelor rare, cu impact major și greu de prezis, ce depășesc limitele așteptărilor normale în istorie, știință, finanțe sau tehnologie;
  • imposibilitatea calculării probabilității evenimentelor rare cu ajutorul metodelor științifice, datorită valorilor mici ale probabilităților;
  • prejudecățile psihologice, individuale/colective, ce ne fac fac să devenim ignoranți față de incertitudine ș de rolul masiv al evenimentelor istorice rare.

Sintagma „lebădă neagră” provine dintr-o expresie latină a poetului Juvenal, care spunea că un om bun e la fel de rar ca o lebădă neagră.

Dar, revenind la dosarul Revoluției, cel care fusese „închis” într-o vreme, iată că urmare a eforturilor și consecvenței unor oameni gen Teodor Mărieș, nu doar că a fost redeschis, dar se vorbește deja de declasificarea unor documente ținute la secret!

Întregul ultim deceniu al secolului XX a fost marcat de controversele legate de „evenimentele din Decembrie”… Mai ales apelurile făcut de Corneliu Coposu la necesitatea moralei, au făcut valuri, dar în  doar o parte a societății românești, cea mai puțin manipulată… Din păcate, repetarea cu obstinație pe canalele oficioase a „adevărului” revoluției „spontane”, au dus la acceptarea cvasi-unanimă a unei minciuni ca fiind adevăr… Din fericire, doar al unora. Pentru că, e inadmisibil ca un întreg popor să fie prostit în față prin simpla repetare a unor neadevăruri. E inadmisibil ca o întreagă societate să fie clădită – cu tot ce ține de această societate, cu norme, valori, principii de funcționare – pe minciună.

Ce nespuse deci istoricul?

Timișoara

„Interesul meu a fost unul profesional, m-a interesat să văd cu ce argumente a fost închis dosarul. Mi-am dat seama că în realitate declarația ministerului public lasă, de fapt, deschis dosarul, prin anumite paragrafe pe care le  conține, lasă, totuși deschis pentru alte infracțiuni. Sunt unele infracțiuni pe care le prezintă ca fiind nedemonstrate, altele au fost deja judecate, altele sunt prescrise. Am citit mii de file. Am citit dosarul acesta aproximativ o lună și jumătate, zi de zi.”

Înțelegem de-aici că: cei ce-au declarat închis acest dosar știau foarte clar că el nu putea fi închis. Și cu toate astea au făcut-o. Așa ceva se numește „prostituție profesională”, am mai folosit această sintagmă… Acești „profesioniști” justificau închiderea dosarului fie pentru că „o serie întreagă de infracțiuni s-au prescris, fie nu există legislație pentru ele”.

Iată exemple:

„Citez: ≪Dacă până în momentul în care fostul președinte Nicolae Ceaușescu a părăsit sediul CC al PCR, forțele de ruine au acționat în baza (subliniez) ordinelor și măsurilor dispuse de factorii politici și militari≫. Ceea ce este perfect corect. Toată represiunea cu 162 de morți a fost ordonată neconstituțional și ilegal, după Constituția de atunci. Ordinele lui Ceaușescu au fost date neconstituțional și ilegal de ministrul Apărării, Vasile Milea. Ordinul 14.8 emis de Milea cu drept deloc la Timișoara, fără să existe temeiul legal sau constituțional. Fără să existe starea de necesitate, cu toate că Ceaușescu o invoca, mințind-l pe Milea că a decretat starea de necesitate. Ca să închidem subiectul Timișoara. Starea de necesitate, știu juriștii foarte bine, se decretează și doi, se proclamă, prin Constituție ai obligația să proclami starea de necesitate, să o anunți public! Toate ordinele lui Ceaușescu s-au dat între el și Milea, sau între diferiți alți factori, sau prin teleconferințe. El nu a fost proclamat, actul de necesitate pentru represiunea de la Timișoara și pentru represiunea de la București, din 21 noaptea, nu a existat. Ele s-au făcut neconstituțional și ilegal.”

Punctul de inflexiune

„Împotriva manifestanților care demonstrau pentru înlăturarea regimului comunist, libertate și democrație, după acest moment, în condițiile în care euforia generală privind victoria, evoluția a fost urmată în scurt timp de o stare de teamă privind posibilitatea revenirii lui Nicolae Ceaușescu la conducerea țării, cu ajutorul unor forțe fidele, nu a mai existat o acțiune a organelor statului împotriva manifestanților, ci o acțiune comună îndreptată conform percepției create împotriva unor elemente contrarevoluționare care acționau împotriva voinței întregii populații.

Și aici se impune să înțelegem că „acțiunea comună” era probabil doar o „percepție creată” și nu neapărat realitatea.

„A fost sau n-a fost?”

Istoricul Alex Mihai Stoenescu spunea:

„Uitați de mine, n-are importanță ce am spus eu. Eu am spus că în România a avut loc un proces revoluționar, adică o revoluție, desfășurată între 14 decembrie 1989, Iași, și 20 mai 1990, alegerile libere, nu și corecte, dar declarate libere. Acesta este procesul revoluționar prin care a trecut România, care este definit nu numai de istorici. Timișorenii sunt foarte supărați pe mine că a început revoluția la Iași, potrivit istoricilor. Dar sigur că aspectele determinante care au introdus violența, care au introdus represiunea, au fost la Timișoara. Dar nu putem nega evenimentele de la Iași. Acolo avem partid politic în ilegalitate, avem primul program politic revoluționar. Sigur, era adus din URSS de (?) Stoica. Știți cum era semnat programul de la Iași din 28 noiembrie 1990? Era adus din URSS programul. Ei nu l-au luat în considerare pentru că aceste manuscrise venite din URSS și date lor pe 28 noiembrie 1989 erau semnate Frontul de Salvare Națională.”

În acest sens, iată informații publicate încă din 2011 de ziarul Adevărul, sub titlul „Iliescu ne tot minte. FSN e dinainte!

Dincolo de toate acestea, rămâne în continuare o întrebare principială: adevărul istoric poate umbla cu capul spart atât de mult timp? Desigur, cred că e doar o întrebare retorică… Însăși istoria e dovadă…

Evaluare cititori
[Total: 0 Media: 0]

Lasă un răspuns