Valdai. Clubul de la Valdai.

întreaga serie de articole

Ca să stabilim de la început, declar că ader 100% la cele spuse de generalul (r) Aurel Rogojan:

„Adevărul nu are legătură cu simpatia ori antipatia pentru Putin și regimul pe care l-a instituit la Moscova – un regim contestat, dacă e să-l raportăm la standardele democrației occidentale. Dar Rusia, prin imensitatea întinderii sale, ține de două lumi care diferă prin esența lor: cea orientală, strâns legată de reconfigurarea centrelor de putere din Zona Pacificului, niciodată înțeleasă și acceptată în cheia Occidentului, și cea apuseană, în care perseverează pentru a se face înțeleasă încă de pe vremea țarului Petru cel Mare. Acestea sunt daturile istoriei. Cine și cum le poate schimba?”

Românește vorbind, spun doar că aici nu vorbim de a fi de partea cuiva, și în nici un caz de partea rușilor, pe care prin prisma experiențelor istorice pe care le-au avut românii cu ei, numai simpatici nu sunt. Desigur, vorbesc de decidenții politico-militari și nu de rusul obișnuit, un cetățean al lumii ăsteia, la fel ca oricare altul…

Dar să revenim la subiect… E vorba de ceea ce istoria a reținut ca fiind ≪Clubul de la Valdai≫. Și e vorba despre anul 2014, mai exact 24 Octombrie 2014, când Putin a transmis elitelor occidentale un mesaj. Un mesaj reacție la ceea ce numea ≪imperiul de haos al Americii≫. De fapt, era vorba de reacția la o succesiune de evenimente începute cu implozia, în 1991, a Uniunii Sovietice, după ce flancul sudic al fostei uniuni s-a deschis unei colaborări cu Occidentul, iar Rusia a aplicat corecții disciplinare ≪sudiștilor≫ (vezi incursiunea armată în Georgia), continuate cu anexarea Crimeii și autoproclamarea a două republici pro-ruse secesioniste în estul Ucrainei, simultan cu agitarea stindardelor separatiste în ≪unități teritoriale autonome≫ de pe teritoriile Republicii Moldova și Ucrainei.

Discursul lui Putin de la acest club de discuții, un adevărat decalog, a fost ignorat cu bună știință de mass-media la nivel global, instituind chiar o blocadă informațională, deși poate fi considerat ca fiind cel mai important discurs politic de la căderea Cortinei de Fier. Ei bine, e normal să ne întrebăm de ce această blocadă? Analiștii politicii mondiale spun că prin acest discurs, Vladimir Vladimirovici Putin ≪a schimbat brusc regulile jocului≫. Și e vorba de jocul politicii internaționale care se derula conform unui scenariu prin care politicienii făceau declarații publice pentru a menține o ficțiune plăcută a suveranității naționale, în condițiile în care acele declarații țin strict de spectacol, neavând nimic de-a face cu substanța politicii. Timp în care, în realitate aceeași politicieni se angajau în negocieri secrete, ascunse opiniei publice, ≪în care cele mai bune oferte reale erau făcute cu ciocanul afară și cu pumnul pe masă≫.

Inițial, Puțin a acceptat acest joc, așteptându-se ca Rusia să fie tratată de la egal la egal. Și așteptările nu i-au fost confirmate. Prin urmare, rusul a declarat că „timpul jocului s-a terminat”, adresându-se direct oamenilor.

Decalogul lui Putin

Ideile directoare ale acestui discurs au fost:

  1. Rusia nu va mai practica diplomația secretă și nu se va mai angaja în negocieri în ≪camera din spate≫ pentru fleacuri. Dar Rusia este pregătită pentru discuții și acorduri cruciale, dacă acestea conduc la securitate colectivă, sunt bazate pe corectitudine și țin seama de interesele fiecărei dintre părți.

  2. Toate sistemele de securitate colectivă la nivel mondial sunt distruse. Nu mai există nici o garanție internațională de securitate pentru nimeni. Și entitatea care le-a distrus are un nume: ≪Statele Unite ale Americii≫.

  3. Arhitecții Noii Ordini Mondiale au eșuat după ce au construit n castel de nisip. Indiferent dacă va fi sau nu construită o nouă ordine mondială, de orice fel, nu este doar decizia Rusiei, dar este o decizie care nu se poate îndeplini fără Rusia.

  4. Rusia este favorabilă unei abordări conservatoare pentru introducerea inovațiilor în ordinea socială, dar nu se opune investigării și discutării acestor inovații, pentru a se vedea dacă introducerea oricăreia dintre ele ar putea fi justificată.

  5. Rusia nu are intenția de a merge la pescuit în apele tulburi create de expansiunea ≪imperiului de haos≫ al Americii și nu are nici un interes în construirea unui nou imperiu de către ea (acest lucru nu este necesar; provocările Rusiei se află în curs de dezvoltare în teritoriul său deja vast). Rusia are propriile probleme interne și nu mai este dispusă să acționeze ca un salvator al lumii, așa cum a fost ea în trecut.

  6. Rusia nu va încerca să reformeze lumea prin propria ei imagine, dar nici nu va permite nimănui să o reformeze prin imaginea sa. Rusia nu se va izola de lume, dar oricine încearcă să o izoleze poate să fie sigur că va culege o tornadă.

  7. Rusia nu dorește ca haosul să se răspândească, nu vrea război și nu are intenția de a începe unul. Cu toate acestea, Rusia vede azi izbucnirea războiului global ca aproape inevitabilă, este pregătită pentru el și continuă să se pregătească pentru el. Rusia nu vrea război, dar nu se teme de el.

  8. Rusia nu intenționează să aibă un rol activ în contracararea celor care încearcă să construiască Noua Ordine Mondială. Cu o condiție – până la eforturile lor care ar începe să afecteze interesele-cheie ale Rusiei. Rusia ar prefera să stea și să se uite la ei […]. Dar cei care încearcă să atragă Rusia în acest proces, prin nerespectarea intereselor sale, vor fi puși în fața adevăratului sens al durerii.

  9. În exterior, și cu atât mai mult în politica internă, puterea Rusiei nu se bazează pe elite, care-ș ocupă camera lor din spate, ci pe voința poporului.

  10. Mai există încă o șansă de a construi o nouă ordine mondială, care va evita un război mondial. Această nouă ordine mondială trebuie în mod necesar să cuprindă Statele Unite ale Americii, dar poate face acest lucru numai în aceleași condiții ca oricine altcineva: sub incidența dreptului internațional și a acordurilor internaționale; cu abținerea de la orice acțiune unilaterală; cu respectarea deplină a suveranității altor națiuni.

Iată acest discurs, considerat istoric:

Și-acum mă-ntreb: e ceva greșit în aceste principii? Sunt ele incorecte? N-aș vrea eu ca țara mea să fie parte a unei lumi care să respecte aceste lucruri? Eu zic că da…

Desigur că, dincolo de vorbe, sunt faptele…

Voi continua în alte articole ale seriei cu ideile prezentate de Rogojan…

întreaga serie de articole
Evaluare cititori
[Total: 0 Media: 0]

Lasă un răspuns

Denumire
Email
Pagină web

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.