Incertitudini geopolitice

întreaga serie de articole

Generalul (r) Aurel I. Rogojan ne mai ajută o dată, clarificând-ne câteva aspecte legate de actuala geopolitică și mai ales de incertitudinile generate de principalii actori politici globali prin intermediul reprezentanților acestora.

În avalanșa dinamicilor geopolitice pe termen scurt, detașarea e singura posibilitate de a observa o constanță a tendințelor generale. Cum? Prin însumarea rezultatelor intervalului de timp dintre 1990 și 2015…

O singură certitudine: incertitudinea!

Ce pare a fi o tendință? Păi e vorba de ceea ce putem numi „dezintegrarea statală prin integrarea națiunilor care și-au pierdut potențialul rolului istoric, ca urmare a incapacității lor de a-și securiza și apăra identitatea„.

Mai mult, „începe să fie evident că destabilizarea națiunilor nu se va încheia prin integrarea lor în entități geopolitice tranzitorii ([wikilink]Uniunea Europeană[/wikilink], [wikilink]BRICS[/wikilink], [wikilink]Eurasia[/wikilink] – dacă proiectul se va lega -, uniunile panamericane [wikilink]ANZUS[/wikilink], [wikilink]MERCOSUR[/wikilink], ș.a.), ci într-o ordine mondială fluidă, mereu nouă, nu atât prin soluțiile la problemele globale ale omenirii, cât mai cu seamă ca proiecție a speranțelor și substitut ideologic pentru așteptările popoarelor.

O constată rămâne totuși! Istoria ne arată că în relațiile internaționale, nimic și niciodată nu este „bătut în cuie”… Competiția supraviețuirii comunităților umane excede diversele tipare și cadre legale, știut fiind faptul că istoria e scrisă de învingători.

Acesta e un moment prielnic (re)aducerii în atenție a convorbirii dintre asistentul secretarului de stat pentru Afaceri Europene și Asiatice, [wikilink]Victoria Nuland[/wikilink], și [wikilink]Geoffrey R. Pyatt[/wikilink], nimeni altul decât ambasadorul SUA în Ucraina. Era momentul [wikilink]Euromaidan[/wikilink]-ului… Se prefigura fuga lui [wikilink]Viktor Ianukovici[/wikilink], iar cei doi discutau despre viitoarea nouă conducere a Ucrainei… Iar doamna Nuland afirma că opozantul Vladimir Kliciko nu trebuia luat în calcul… Kliciko renunțase la box pentru politică, vrând să candideze la președinția Ucrainei. Potrivit Der Spiegel, acesta era favoritul UE (a se citi al Angelei Merkel). În acest context avea loc celebra convorbire telefonică, în care doamna Nuland spune:

„F**k the EU!”

Iar ambasadorul îi răspunde:

„Exactly!”

Transcriptul acestei discuții poate fi găsit aici.

Să ascultăm această convorbire:

Iată deci cum se face „politica mare”! Te-ai fi așteptat de la ruși la niște exprimări mai din topor, nu? Iată că de fapt, oamenii sunt cam la fel…

Domnul Rogojan ne mai dă o explicație:

„Cu mult înainte de interesul UE, cel al SUA pentru fostele republici unionale s-a manifestat mai pregnant din perspectiva reducerii spațiului de securitate al Federației Ruse. Expansiunea spre est a economiei Germaniei a prevalat asupra coeziunii politice a UE în fața provocărilor apărute la [wikilink]limes[/wikilink]urile imperiului.”

Cu ce reacții și contrareacții? Reanexarea Crimeii, mișcări secesioniste în estul Ucrainei, prelungirea crizei politice din Moldova, sancțiunile economice împotriva Rusiei, angajarea Rusiei în războiul din Siria, etc. Deci escaladarea tensiunilor… iar în acest context, amânarea sine die a perspectivelor integrării Ucrainei…

Probabil că va urma un alt sfert de veac de „îngheț al entuziasmului paneuropean”, peste 25 de ani Europa putând fi o federație de state, un conglomerat de euroregiuni, „un monstru geopolitic devorator de civilizații milenare de tradiție greco-romană”, sau „o extensie a lumii islamice dislocate de geopolitică haosului”… Și asta, în cazul în care ignorăm BRexitul, independența Scoției, a Cataloniei, a Țării Bascilor, a Corsicii, a Veneției, etc., etc.

Jocul e deschis tuturor variantelor, niciuna neputând fi ignorată… Și, aș spune eu, nu e exclusă mai ales varianta manipulării permanente a celor mulți cărora li se oferă „opțiuni” contradictorii, mai puțin cea a lipsei de confruntare…

întreaga serie de articole
Evaluare cititori
[Total: 0 Media: 0]

3 thoughts on “Incertitudini geopolitice

  1. Magda 10 octombrie 2016 at 18:56

    Germania exact asta își dorește în continuare: ”un conglomerat de euroregiuni, ”un monstru geopolitic devorator de civilizații milenare de tradiție greco-romană”, TOCMAI prin bau-baul de la orizont, alimentat de către miliardarii de pe Wall Street, inclusiv a șopârlei de Șoroș prin năvălirea islamică! Se joacă la două capete, în funcție de REACȚII! Există dealtfel, tendința clară de a ieși din U.E. /vezi http://www.stiripesurse.ro/italia-i-alte-state-i-i-pregatesc-ie-irea-din-zona-euro_1156113.html

  2. Magda 11 octombrie 2016 at 19:53

    UnCheșule, o BÂRFĂ de pe net:

    ”Edictul din Brooklyn, lovitura care va devasta Turcia lui Erdogan

    a pornit din Brooklyn Heights, de la diamantierii evrei: „Niciun ban pentru Turcia”. Pe tăcute, fără breaking news-uri, ştirea s-a răspândit în sinagogile din Statele Unite, din Europa, din America de Sud şi peste tot unde exită un rabinat. Un asemenea edict nu poate fi dat fără acordul guvernului SUA. Şi asta fiindcă Statele Unite nu pot lua oficial o asemenea decizie.

    Dacă e vorba de Statele Unite, edictul nu se aplică numai în sinagogi, ci şi în moscheile din Arabia Saudită. Lucrul acesta ar putea să însemne pentru români că Turcia nu va mai avea investiţii străine.
    Lucrurile sunt mult mai complicate. Edictul „Niciun ban pentru Turcia” înseamnă că Turciei i se vor lua şi banii pe care nu-i are. Înseamnă că tot ce există investiţii în ţara sultanului Erdogan va fi încet retras. Este foarte interesant de urmărit evoluţia bursei de la Istanbul în perioada următoare. Oricum, procesul va fi de durată, dar cu efecte devastatoare.

    În România din epoca Băsescu şi post Băsescu, importantă era doar gherila politică, iar mai nou totul se învârte în jurul DNA. În resorturile profunde ale lumii contemporane, fundamental, depăşind religiile, morala şi determinând politicul a rămas un singur lucru: banii. Inspiraţia proastă a lui Erdogan de a forma un triunghi cu Rusia şi Iran a alertat marii gânditori, dar şi decidenţi ai lumii în care trăim astăzi. Rusia singură nu poate sprijini economic Turcia, nici dacă Putin cere tuturor ruşilor să meargă în vacanţă la Bodrum sau Istanbul. Apropierea de Iran şi tenta fundamentalist-islamică au fost picăturile care au umplut paharul.

    Totul poate părea o chestiune tipică de politică externă, cu impact nesemnificativ asupra României. Lucrurile nu stau aşa. Prăbuşirea economică a Turciei va atrage după sine prăbuşirea întregii regiuni. Efectele vor fi catastrofale.

    Anul acesta probabil că nu se va resimţi nimic. Anul viitor efectele vor fi palide. Peste doi ani, în Turcia – care înseamnă mai mult decât fabulosul Istanbul sau superbele staţiuni de la mare – se va ieşi în stradă de foame.

    Cineva din România ar trebui să ia în calcul hotărârea luată în Brooklyn şi să încerce să limiteze oarecum contagiunea cu o regiune ce va sărăci brusc şi va intra, cu siguranţă, în război civil.”

    • UnCheș 12 octombrie 2016 at 7:43

      Cu siguranță, acest tip de reacție era de așteptat! Probabil că Erdogan s-a așteptat în primă fază la alt tip de reacții, una legată de bani părând-i-se mai îndepărtată și mai puțin periculoasă… Din păcate pentru poporul turc, e posibil scenariul prezentat de tine…

Lasă un răspuns

Denumire
Email
Pagină web

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.