În discuție: „Zeitgeist moving forward”

întreaga serie de articole

Săptămânalul acestei săptămâni a fost dedicat unuia dintre părțile seriei Zeitgeist, „Zeitgeist moving forward„.

Indiferent dacă suntem de acord sau nu cu cele afirmate în seria de documentare Zeitgeist, ele merită vizionate! Pentru că oferă o viziune mai amplă a „spiritului vremii”!

Iată cum e prezentată pe această parte:

„Zeitgeist: Mergând Înainte 2011, este un lung metraj regizat de Peter Joseph care prezintă studiul de caz necesar pentru o tranziţie de la actuala paradigmă socioeconomică care guvernează societatea globală. Problematica subiectului transcede problemele de relativism cultural şi ideologia tradiţională şi se va muta în sfera empirică „înrădăcinată în viaţă” a atributelor privind supravieţuirea socială şi umană, extrapolând aceste legi imuabile ale naturii printr-o nouă paradigmă socială durabilă, numită „Economia Bazată pe Resurse”. Documentarul este structurat în patru părţi: [Partea I -Natura Umană] [Partea II -Patologia Socială] [Partea III -Proiectul Pământ] [Partea IV -Ascensiunea] Acest film cuprinde experţi din domenii cum ar fi sănătatea publică, antropologie, neurobiologie, economie, energie, tehnologie, ştiinţe sociale şi alte subiecte relevante legate de cultură şi de modul în care funcţionează societatea. Cele trei aspecte centrale ale filmului sunt Comportamentul Uman, Economia Monetară şi Ştiinţa Aplicată. Punerea împreună a acestor trei aspecte creează un model care permite înţelegerea paradigmei sociale curente; şi de ce este nevoie pentru transcederea acesteia – coroborată cu o nouă, radicală, şi actuală aprofundare a fundamentelor sociale bazată înţelegerea avansată a modului în care lumea poate rezolva problemele sociale cu care ne confruntăm astăzi.

Încărcat pe 2 mar. 2011Zeitgeist: Mergând Înainte 2011, este un lung metraj regizat de Peter Joseph care prezintă studiul de caz necesar pentru o tranziţie de la actuala paradigmă socioeconomică care guvernează societatea globală.
Problematica subiectului transcede problemele de relativism cultural şi ideologia tradiţională şi se va muta în sfera empirică „înrădăcinată în viaţă” a atributelor privind supravieţuirea socială şi umană, extrapolând aceste legi imuabile ale naturii printr-o nouă paradigmă socială durabilă, numită „Economia Bazată pe Resurse”.
Documentarul este structurat în patru părţi:

[Partea I -Natura Umană] [Partea II -Patologia Socială] [Partea III -Proiectul Pământ] [Partea IV -Ascensiunea]

Acest film cuprinde experţi din domenii cum ar fi sănătatea publică, antropologie, neurobiologie, economie, energie, tehnologie, ştiinţe sociale şi alte subiecte relevante legate de cultură şi de modul în care funcţionează societatea.
Cele trei aspecte centrale ale filmului sunt Comportamentul Uman, Economia Monetară şi Ştiinţa Aplicată. Punerea împreună a acestor trei aspecte creează un model care permite înţelegerea paradigmei sociale curente; şi de ce este nevoie pentru transcederea acesteia – coroborată cu o nouă, radicală, şi actuală aprofundare a fundamentelor sociale bazată înţelegerea avansată a modului în care lumea poate rezolva problemele sociale cu care ne confruntăm astăzi.”

 

întreaga serie de articole

48 thoughts on “În discuție: „Zeitgeist moving forward”

  1. Magda 17 octombrie 2016 at 14:51

    Bravas UnCheșule!
    Tot RESPECTUL!
    Exact documentare de genu’ trebuie lansate….

  2. Magda 17 octombrie 2016 at 15:04

    UnCheșule, eu zic să bagi toate seriile! MERITĂ!
    Îți destupă mintea, îți răcorește spiritul, îți dă și altfel de idei, alminteri FOARTE BUNE și cine știe…cei care vor arunca un ochi pe ele, în funcție de ceea simt/sunt și pot…. schimbăm lumea!
    Îmi asum transcriptul seriilor….

  3. Magda 30 octombrie 2016 at 13:55

    ZEITGEIST  MOVING FORWARD
     
    Într-o societate decadentă, arta, dacă este oglinda societății, trebuie de asemenea să reflecte decadența. Și, dacă nu dorește pierderea credinței în funcția sa socială, arta trebuie să arate lumea ca fiind în schimbare, și să ajute la schimbare.” ERNEST FISHER
     
    Pe un ecran gol, plin de purici care se ”chinuie” să prindă posturi, dar nu reușește decât ca la radio să surpindă o grămadă de voci în fundal:
     
    ”Revolte înverșunate împotriva planului guvernului de evitare privind plata împrumuturilor…deoarece șomajul continuă să crească, și trebuie să crească, pentru că există un exces de bunuri disponibile…toți aceștia sunt bani împrumutați…iar datoria altor țări deținută de bănci…B-A-N-I sub forma unui convenabil împrumut personal…țigări cu filtru care furnizează gustul…lichior cu malț de 45 de grade…Ești Tare!…. planurile SUA de bombardare a Iranului…America sponsorizează atacuri teroriste în Iran…
     
    Bunica mea a fost o persoană minunată! Ea m-a învățat să joc Monopoly. Ea a înțeles că numele jocului înseamnă ”a achiziționa”. Ea ar fi acumulat totul, și ar fi putut eventual deveni, maestră a jocului. Și apoi îmi spunea mereu același lucru. Se uita la mine și îmi spunea:  ”Într-o zi vei învăța cum se joacă acest joc.” Într-o vară, am jucat zilnic Monopoly cât era ziua de lungă, și în acea vară am învățat cum să-l joc.
     
    Atunci am înțeles că, singurul mod în care se poate câștiga, este să te dedici total achizițiilor. Am început să înțeleg că banii și posesiunile…acesta este modul în care poți să  câștigi mereu și, până la sfârșitul acelei veri, am devenit mult mai nemilos decât bunica mea. Eram gata să încalc regulile, dacă în acest fel puteam câștiga jocul….(cam cum fac bancherii în special și ”politicienii” în general…)
     
    Și am stat  lângă ea și am urmărit-o cum pierdea. I-am luat tot ceea ce avea. Am privit-o cum și-a dat ultimul dolar într-o înfrângere zdrobitoare. Și apoi a mai avut încă un lucru să mă învețe. Apoi mi-a spus: ”Acum totul intră la loc în cutie”: toate casele și hotelurile, toate căile ferate și toate companiile de servicii publice…toate acele proprietăți și toți acei bani minunați…acum, totul intră înapoi în cutie. NIMIC DIN TOATE-ACESTEA NU ȚI-AU APARȚINUT CU ADEVĂRAT. TE-AI BUCURAT DE ELE PENTRU O VREME.
     
    Dar acestea au fost aici cu mult timp  înainte de a te așeza la masa de joc, și vor fi aici și după ce vei muri = jucătorii vin, și pleacă! Case și mașini…titluri și haine…chiar și trupul tău, deoarece tot ceea ce procur, ceea ce consum și acumulez…se vor întoarce înapoi în cutie și voi pierde tot. Prin urmare, trebuie să te întrebi când ai obținut în final ultima promovare, când ai făcut ultima achiziție, când ai cumpărat ultima casă, când ți-ai asigurat securitatea financiară și ai urcat pe scara succesului, până la ultima treaptă pe care poți urca…

  4. Magda 30 octombrie 2016 at 14:10

    Și fiorul dispare…și se va risipi…atunci, cu ce-ai rămas? Cât de mult trebuie să mergi pe acel drum înainte de a vedea unde duce? Ați înțeles cu siguranță, că nu va fi niciodată suficient. (Ei, nu? Cine-i haplea, tot acumulează! Cine-i întreg la cap, ia cât îi trebuie….)
     
    Așa că, trebuie să te întrebi: ce anume contează?
    La TV:
    Sunt grozavi!
    Sunt bogați!
    Și sunt răsfățați! 
    Spectacolul nr.1 al Americii, se întoarce!
     
    Gentle Machine Production prezintă: Un film de Joseph Peter
     
    ”Pe vremea când eram un tânăr care se maturiza în New York, am refuzat să depun jurământul de credință. Bineînțeles că am fost trimis în biroul directorului care m-a-ntrebat: ”De ce nu vrei să depui jurământul de credință?” Toată lumea face asta.
     
    Am spus: ”Toată lumea a crezut cândva că Pământul este plat, dar nu a fost așa. I-am explicat că America  datorează tot ceea ce deține, celorlalte culturi și națiuni și, mai degrabă aș jura credință Pământului și tuturor oamenilor.
     
    Nu a durat mult până când am renunțat complet la școală și mi-am făcut un laborator în dormitor. Acolo am început să învăț despre știință și natură. Am realizat atunci că Universul este guvernat de legi, și că ființa umană împreună cu societatea, nu face excepție de la aceste legi.
     
    Apoi a venit crahul din 1929 care a început ceea ce noi numi azi, ”Marea Depresiune”. Mi-a fost greu să înțeleg de ce milioane de oameni au rămas fără loc de muncă, fără casă, înfometați, iar fabricile erau tot acolo. Resursele erau neschimbate. Atunci mi-am dat seama că regulile jocului economic, au fost în mod inerent valide.
     
    La puțin timp, a început Cel de-al Doilea Război Mondial în care, diferite națiuni se distrugeau sistematic. Mai târziu, am calculat toate distrugerile și resursele risipite pe acest război, ce puteau fi ușor folosite pentru orice nevoie umană de pe planetă. Încă de pe-atunci am urmărit umanitatea cum își pregătește scena pentru propria sa extincție.
     
    Am privit cum, prețioase resurse finite, sunt risipite și distruse în mod continuu, în numele profitului și-a piețelor libere. Am urmărit cum, valorile sociale ale societății sunt reduse la baza de superficialitate a materialismului, și-a consumului nerațional. Și am urmărit cum, PUTERILE  MONETARE CONTROLEAZĂ STRUCTURA POLITICĂ, ALE PRESUPUSELOR SOCIETĂȚI LIBERE.
     
    Acum, am 94 de ani, și mă tem că dispoziția mea este la fel ca în urmă cu 75 de ani. PORCĂRIA ASTA TREBUIE SĂ SE TERMINE!

  5. Magda 30 octombrie 2016 at 14:16

    ZEITGEIST: MERGÂND ÎNAINTE
     
    ”Nu există îndoială că un grup mic de oameni atenți și devotați, pot schimba lumea. Într-adevăr, este singurul lucru ce a salvat lumea până acum.” MARGARET MEAD.
     
    Partea Întâi: NATURA UMANĂ.
     
    Dr.ROBERT SAPOLSKI (profesor-doctor în științe neurologice, de la Universitatea Stanford): Deci, ești un om de știință și, undeva pe parcurs, întipărit în mintea ta, se află inevitabilul ”natură versus educație”, și aceasta se află chiar lângă Coca Cola versus Pepsi, sau Grecii versus Troianii, a oferit o viziune complet simplificată a originii influențelor, influențe de la… cum o celulă face față unei crize de energie și până la ce anume ne face pe noi ceea ce suntem, la cele mai individualiste nivele de personalitate.
     
    Și, ceea ce ai obținut, este această complet falsă dihotomie construită în jurul naturii omului și anume, că determinismul stă la baza tuturor cauzalităților. Viața este ADN, și acesta este Codul codurilor și Sfântul Graal, și totul este condus de acesta….pe de altă parte, aceasta este mai mult o perspectivă social-științifică, reprezentând faptul că noi, suntem ”organisme sociale” , iar biologia este doar pentru mucegaiuri. wink
     
    Oamenii sunt neinițiați în biologie și evident, ambele puncte de vedere sunt inepții. Ceea ce  vedeți în schimb este că, practic, e imposibil de înțeles modul cum lucrează biologia în afara contextului ambiental.
     
    Una dintre opiniile cele mai nebunești încă larg răspândite și potențial periculoase, este aceasta: ”Oh, acel comportament genetic.”
     
    Acum, ce semnificația are aceasta?
    Asta înseamnă tot felul de chestii subtile dacă știi biologie modernă, dar pentru cei mai mulți oameni de acolo, ceea ce denaturează sensul, este: o viziune deterministă asupra vieții înrădăcinată în biologie și genetică, gene = lucruri ce nu pot fi schimbate, gene = lucruri care sunt inevitabile, și ați face mai bine dacă nu ați risipi resurse încercând să le reparați, ați putea la fel de bine să nu mai antrenați energii sociale în încercarea de a le îmbunătăți, întrucât sunt inevitabile și de neschimbat….

  6. Magda 30 octombrie 2016 at 14:25

    Dr.GABOR MATE: Iar asta este pur și simplu un nonsens. Este larg răspândită ideea că situații precum ADHD sunt programate genetic, sau situații precum schizofrenia ar fi programată genetic. Adevărul este cu totul altul. Nimic nu este programat genetic. Există boli extrem de rare, un mic eșantion, extrem de slab reprezentat din populație, care este într-adevăr determinat genetic. Situațiile cele mai complexe ar putea avea o predispoziție ce are o componentă genetică, dar o predispoziție nu e același lucru cu o predeterminare.
     
    (Hmm…pe cine prostește nenea acesta? Predispoziția reprezintă deja o predeterminare a declanșării/izbucnirii unei boli avute din generație în generație, mai ales dacă urmașul își petrece zilele în același mediu!)
     
    Toate cercetările privind sursa bolilor genomului au fost sortite eșecului, chiar înainte ca cineva să se fi gândit la asta pentru că, cele mai multe boli nu sunt predeterminate genetic. Bolile de inimă, cancerul, atacurile cerebrale, afecțiunile reumatice, bolile autoimune în general, bolile psihice, dependențele….niciuna dintre acestea nu sunt determinate genetic.
     
    Cancerul de sân spre exemplu, din 100 de femei care au cancer la sân, numai 7 poartă această boală în gene. 93 dintre ele nu-l vor avea, iar din cele 100 de femei care au genele, nu toate vor avea cancer.
     
    RICHARD WILKINSON (profesor emerit al Societății de Epidemiologie din cadrul Universității din Nottingham): Genele nu sunt doar cauze care să ne influențeze comportamentul într-un mod anume, indiferent de mediul în care trăim. Genele ne furnizează diferite posibilități prin care răspundem mediului.
     
    Și, se pare că unele dintre influențele timpurii ale copilăriei și modul de creștere al copilului, AFECTEAZĂ MODUL ÎN CARE SE DEZVOLTĂ GENELE, declanșând sau oprind diferite gene, pentru a te pune pe o pistă de dezvoltare diferită, care să se potrivească mediului din care faci parte.  
     
    Așadar, de exemplu: un studiu efectuat în Montreal pe victime ale suicidului, a scos  în evidență la autopsia făcută pe creierele acestor oameni, dovedindu-se că victimele suicidului, în marea lor majoritatea tineri, au fost abuzați în copilărie, abuzul producând o schimbare genetică a creierului, care nu este prezentă la cei care nu au fost abuzați. 
      
    Dr.GABOR MATE: Acesta este un efect epigenetic, unde ”epi” înseamnă ”deasupra”, așadar, influența epigenetică se produce datorită mediului, fie pentru a activa, fie pentru a inhiba anumite gene.
     
    (Deci până la urmă, mediul în care crește, trăiește și-și desfășoara activitatea individul, favorizează epigenetica care, va acționa sau va inhiba traseul unor gene spre a face ravagii într-un organism, pentru a-l îmbolnăvi până la suprimare, sau spre a-l salva…)
     
    Dr. JAMES GILLIGAN (Director al Centrului de Studii a violenței, din cadrul Școlii Medicale din Harvard): În Noua Zeelandă, a fost efectuat un studiu într-un oraș numit Dunedin, în care câteva mii de indivizi au fost studiați încă de la naștere, până la vârsta de 20 de ani. Ceea ce au descoperit, era că ar putea identifica o mutație genetică, o genă anormală, ce ar fi avut o oarecare legătură cu predispoziția de a comite acte de violență, dar numai dacă persoana a fost de asemenea, supusă unor grave abuzuri în copilărie.

  7. Magda 30 octombrie 2016 at 14:34

    Dr. JAMES GILLIGAN: Cu alte cuvinte, un copil cu această genă anormală, nu ar fi probabil mai violent decât oricare altul și, de fapt, ei au avut o rată a violențelor mai mică decât a oamenilor cu gene normale, atâta timp cât nu au fost aubuzați în copilărie. 
     Dr.ROBERT SAPOLSKI: Iată un bun exemplu al modului în care genele nu sunt ”cauza tuturor relelor”. Un procedeu tehnic prin care puteți extrage o anumită genă dintr-un șoarece, iar acel șoarece și descendenții săi, nu vor mai avea acea genă.
     
    Ați ”suprimat” acea genă. Prin urmare, există o singură genă care codifică pentru o proteină, ceva ce are cumva de-a face cu învățarea și cu memoria și prin această demonstrație imaginară, ați ”suprimat” acea genă și aveți acum un șoarece care nu mai învață la fel de bine.  Ah! ”Un fundament genetic pentru inteligență!
    Ceea ce a fost mult mai puțin remarcat în acest studiu de referință ce a fost popularizat prin mass-media în stânga și în dreapta, a fost faptul că, dacă iei acei șoareci alterați genetic și îi crești într-un mediu mai bogat, mult mai stimulativ decât șoarecii normali dintr-o cușcă de laborator, ei vor depăși complet acel handicap. Prin urmare, atunci când se spune dintr-un punct de vedere modern, ”acest comportament este determinat genetic”, în măsura în care acest mod de exprimare poate fi valabil, ceea ce spuneți este că: există o contribuție genetică la modul în care acest organism răspunde la mediu; genele pot influența gradul de pregătire cu care un organism va trata o anumită provocare a mediului.
     
    Știți, nu aceasta este versiunea pe care majoritatea oamenilor o au în minte, și fără să fie prea ”orator de stradă”, se acceptă veche versiune a ”moștenirii ereditare” și nu este chiar atât de departe de istoria eugeniei și altele asemănătoare. Este o concepție greșită, larg răspândită, și este una cu potențial destul de periculos. 
     
     Dr. JAMES GILLIGAN: Un motiv privind explicația biologică pentru violență…și un motiv care face această ipoteză ca potențial periculoasă, NU DOAR CĂ INDUCE ÎN EROARE, DAR POATE FACE ȘI RĂU.
     
    Deoarece, dacă crezi asta, ai putea spune foarte ușor: ”Ei bine, nu mai putem face nimic pentru a schimba predispoziția oamenilor de a deveni violenți; tot ce putem face este să-i pedepsim, să-i închidem sau să-i executăm, în schimb, nu ne preocupăm cu schimbarea mediului social sau a condițiilor lor sociale, care pot determina oamenii să devină violenți, pentru că acest lucru este ”irelevant”.
     
    Dr.GABOR MATE: Argumentul genetic ne acordă luxul ignorării factorilor istorici și sociali, din trecut și viitor. Și, în cuvintele lui Louis Menand care a scris în New Yorker, cu mare abilitate, a spus: ”Totul se află în gene…o explicație pentru cum stau lucrurile, care nu pune în pericol felul în care sunt. De ce s-ar simți cineva nefericit sau ar avea un comportament antisocial, când acea persoană trăiește într-una din cele mai libere și mai prospere națiuni de pe Pământ? Nu poate fi sistemul. Trebuie să fie o greșeală pe undeva.”
     
    Ceea ce e un mod bun de abordare. Așadar, ARGUMENTUL ”GENETIC” ESTE NEPĂSAREA, CARE NE DĂ DREPTUL SĂ IGNORĂM FACTORII SOCIALI, ECONOMICI ȘI POLITICI CARE STAU DE FAPT LA BAZA MULTOR PROBLEME COMPORTAMENTALE. (Excelent spus!!!)
     
    STUDIU DE CAZ: DEPENDENȚA
     
    Dependența este considerată de obicei a fi o problemă legată de droguri, dar, dacă o privim mai îndeaproape, aș defini dependența ca pe orice comportament care este asociat cu lăcomia, sau cu o alinare temporară cu consecințe pe termen lung, împreună cu un control insuficient asupra acesteia,  astfel încât acea persoană, își dorește să renunțe sau promite să o facă, dar nu poate. Și, când veți înțelege asta, veți vedea că există mai multe dependențe decât cele pur și simplu legate de droguri.
     
    Există dependența de muncă, dependența de cumpărături, dependența de internet, jocuri video…EXISTĂ DEPENDENȚA DE PUTERE. Oameni care au puterea, dar vor mai mult și mai mult; nimic nu le este deajuns vreodată.
     
    Achizițiile. Corporațiile care trebuie să acumuleze din ce în ce mai mult. Dependența de petrol, sau cel puțin de bogăția și produsele care ne sunt accesibile datorită petrolului. Uitați-vă la consecințele negative asupra mediului. Noi distrugem însuși pământul pe care locuim, de dragul acestei dependențe.
     
    Acum, aceste dependențe sunt mult mai devastatoare în consecințele sociale pe care le au, decât obiceiul pacienților mei de la Centrul Eastside, de a consuma cocaină sau heroină. Totuși, sunt răsplătiți și considerați persoane respectabile.
     
    Directorul companiei de tutun care poate obține un profit mai mare, va primi o recompensă mai mare. El nu va suporta nicio consecință negativă legală sau de altă natură. De fapt, el este un respectat membru al consiliilor și al altor corporații.
     
    (Acuma, na! Este respectabil fiindcă poartă o vină colaterală, e ca la uciderea din culpă a șoferului în fața căruia i se aruncă unul/a în fața mașinii. Până la urmă, cine te pune să fumezi ca turcul și apoi să faci cancer la plămâni? El?  Este exact ca în vorba ”dacă cineva îți spune să te arunci în fântână, te-arunci?”
    Și-acuma, ce facem? Măsurăm din punct de vedere moral? El produce spre vânzare, tutun. Alții produc băutură, mâncare, îmbrăcăminte, încălțăminte…alții, vise (curate sau necurate prin cântece sau filme), inclusiv femei, apropos de pești și de stabilimentele speciale!  Și, ce? Băutura nu ucide? Mâncarea, datorită procesului de fabricare, a ceea ce conține, nu ucide? Traficul de carne vie este la fel de periculos ca cel de droguri, șamd…să nu fim ipocriți!
    Vrei tutun fără chimicale, și alte prostii menționate pe pachet? Mută-te la țară, cultivă tutun, fă-ți rost de foiță subțire, înfășoară-l frumos în ea, aprinde cu chibritul sau amnarul pipa rezultată și, dă-I bătaie! Tot de cancer bucal sau de plămâni o să mori, chiar și de arterită sau alte boli cardiovasculare care derivă din ștrangularea circuitului normal al sângelui de pe vene, dar, mai târziu poate!

  8. Magda 30 octombrie 2016 at 14:41

    Dr.GABOR MATE: Dar bolile associate fumatului omoară 5,5 milioane de oameni în fiecare an. În Statele Unite, fumatul ucide peste 400.000 de oameni pe an. Și acești oameni sunt DEPENDENȚI de ce? De PROFIT!
    La un asemenea grad de negare au ajuns, încât sunt în faza de negare referitor la impactul activității lor, ceea ce e tipic pentru persoanele dependente. Iar aceasta este una respectabilă.
    ESTE RESPECTABIL SĂ FI DEPENDENT DE PROFIT, INDIFERENT DE COST. DECI, CEEA CE ESTE ACCEPTABIL ȘI CEEA CE ESTE RESPECTABIL, ESTE UN FENOMEN ARBITRAR EXTREM, ÎN SOCIETATEA NOASTRĂ. ȘI, SE PARE CĂ, CU CÂT ESTE RĂUL MAI MARE, CU ATÂT MAI RESPECTABILĂ ESTE DEPENDENȚA.
    M I T U L
    Există un mit general că drogurile în sine produc dependența. De fapt, războiul privind drogurile se întemeiază pe ideea că, dacă interzici sursa drogurilor, poți trata astfel dependența. Acum, dacă înțelegem dependența într-un sens mai larg, vedem că, nimic în sine nu dă dependență.
    Nicio substanță, niciun drog nu este de la sine creator de dependență, și niciun comportament nu este de la sine dependent. Multe persoane merg la cumpărături, fără să devină dependente de asta. Nu oricine devine dependent de mâncare, nu toți cei care beau un pahar de vin, devin alcoolici.
    Deci, PROBLEMA PRINCIPALĂ ESTE CE ANUME FACE OAMENII PREDISPUȘI, DEOARECE ESTE O COMBINAȚIE ÎNTRE UN INDIVID PREDISPUS ȘI SUBSTANȚA POTENȚIAL CREATOARE DE DEPENDENȚĂ SAU COMPORTAMENTUL, CARE FACE SĂ ÎNFLOREASCĂ DIN PLIN DEPENDENȚA.
    Pe scurt, NU DROGUL CREAZĂ DEPENDENȚA, CI PREDISPOZIȚIA INDIVIDULUI DE A DEVENI DEPENDENT DE O SUBSTANȚĂ SAU DE UN COMPORTAMENT.
    M E D I U L.
    Dacă vrem să înțelegem ce anume îi face pe unii predispuși, trebuie să ne uităm la experiența de viață. Vechea idée, chiar dacă e veche și e susținută în linii mari cum că dependența este cauzată genetic, este pur și simplu nesusținută științific.
    CAUZA ESTE CĂ, DE FAPT, ANUMITE EXPERIENȚE DE VIAȚĂ FAC OAMENII SĂ DEVINĂ PREDISPUȘI.
    EXPERIENȚELE VIEȚII NU FORMEAZĂ DOAR PERSONALITATEA ȘI NEVOILE PSIHOLOGICE ALE PERSOANEI, CI ȘI GÂNDIREA ÎN ANUMITE MODURI, IAR ACEST PROCES ÎNCEPE ÎN UTER.

  9. Magda 30 octombrie 2016 at 14:48

    PRENATALITATEA.
     
    S-a arătat spre exemplu că, dacă mamele sunt supuse unor factori de stres în timpul sarcinii, copii lor au mai multe șanse să dezvolte trăsături care să-i predispună la dependențe, și asta, pentru că dezvoltarea este modelată de către mediul social și psihologic în care se formează. Așadar, biologia umană este foarte mult influențată și programată de către experiențele de viață, care încep încă din uter.
     
     Dr.ROBERT SAPOLSKI: Mediul tău înconjurător nu începe de la naștere. Mediul începe de îndată ce ai un nucleu, de îndată ce ești un fetus, ești supus oricărei influențe care vine prin intermediul sistemului circulator al mamei, la hormonilor, al nivelului de nutrienți…
     
    Un exemplu de referință a acestui fapt, este ceea ce s-a numit IARNA FOAMETEI OLANDEZE. În 1944, naziștii ocupaseră Olanda, și pentru varii motive, au decis să ia toată hrana disponibilă și s-o trimită în Germania; timp de trei luni, toată lumea era înfometată, iar zeci de mii de oameni au murit de foame.
     
    Ceea ce este cunoscut ca IARNA FOAMETEI OLANDEZE, se manifestă așa: dacă erai un fetus în al doilea sau al treilea trimestru de sarcină, în timpul foametei, corpul tău a ”învățat” ceva unic în acel timp. După cum s-a dovedit, în al doilea sau al treilea trimestru de sarcină, corpul tău încearcă să învețe ceva despre mediul înconjurător, cum ar fi: Cât de amenințător este mediul de acolo? Cât de abundent este? Cât de mulți nutrienți voi primi prin intermediul sistemului ciruculator al mamei?
     
    Fiind un fetus care a suferit de foame în această perioadă, corpul tău va fi programat ca întotdeauna să fie foarte, foarte zgârcit cu zahărul și grăsimile și ceea ce va face, va fi să înmagazineze fiecare picătura din acestea.
    Fiind fetus care a suferit de Iarna Foametei Olandeze, după o jumătate de secol, tot ceea ce te înconjoară conduce către o mare probabilitate de a suferi de o presiune arterială mare, obezitate sau sindrom metabolic.  Acesta este unul din modurile în care mediul intervine în mod neașteptat.   
     
     Dr.GABOR MATE: Poți stresa animalele în laborator când sunt gestante, iar puii lor vor fi mult mai predispuși să consume cocaină și alcool  când vor deveni adulți.
     
    Și mamele pot fi stresate…de exemplu, într-un studiu britanic, femeile care au fost agresate în timpul sarcinii, vor avea în placenta lor la naștere, nivele mai ridicate de cortizol (hormonul stresului), iar copii lor vor fi mult mai susceptibili la situații ce îi predispun la dependențe, la vârste cuprinse între 7 și 8 ani. 
     
    Deci STRESUL PREGĂTEȘTE ÎNCĂ DIN UTER ARMA PENTRU TOT FELUL DE PROBLEME DE SĂNĂTATE MINTALĂ. Un studiu israelian efectuat pe copiii născuți din mamele care erau gravide înainte de declanșarea războiului din 1967…acele femei erau desigur extrem de stresate, iar urmașii lor au o incidență mai ridicată a schizofreniei decât media.
     
    Așadar, există o mulțime de dovezi acum, că efectele prenatale au un impact enorm asupra dezvoltării ființei umane.
     
    COPILĂRIA FRAGEDĂ.
     
    Principiul de bază în ceea ce privește dezvoltarea ființei umane, și în special dezvoltarea creierului uman, este acela că acesta intervine de obicei, sub impactul mediului și de cele mai multe ori, după naștere.
     
    Acum, dacă ne comparăm cu un cal care poate alerga din prima zi de viață, vedem că suntem complet nedezvoltați. Nu ne putem mobiliza deplin echilibrul coordonării neurologice, forța musculară, acuitatea vizuală până la vârsta de un an și jumătate, doi.
     
    Aceasta se întâmplă deoarece dezvoltarea creierului la cal se produce în siguranță, în uter, în timp ce la ființa umană, trebuie să se producă după naștere și are de-a face cu o logică evolutivă simplă, după care capul crește mai mare, ceea ce ne transform în ființe umane, DEZVOLTAREA LOBULUI FRONTAL FIIND CEEA CE DEFINEȘTE SPECIA UMANĂ.

  10. Magda 30 octombrie 2016 at 15:10

    În acelați timp, mergem în două picioare, astfel încât pelvisul nostru se îngustează pentru a permite acest lucru. Așadar, acum avem un pelvis mai îngust, un cap mai mare. Bingo! Trebuie să ne fi născut prematur. Și asta înseamnă că dezvoltarea creierului care la animale se produce în uter, la noi, are loc după naștere și în mare măsură, sub impactul mediului.
     
    N E U R A L  D A R W I N I S M 
     
    Conceptul Darwinismului Neural înseamnă simplu, că circuitele vor primi un semnal corespunzător de la mediu și se vor dezvolta optim, iar cele care nu, ori nu se vor dezvolta optim, ori probail, deloc. Dacă iei un copil cu vedere foarte bună la naștere și îl lași într-o cameră întunecată vreme de 5 ani, va deveni orb pentru tot restul vieții, deoarecere circuitele vederii au nevoie de unde de lumină pentru a se dezvolta, iar fără acestea, chiar și circuitele rudimentare, prezente la naștere se vor atrofia și vor muri, iar altele nu se vor mai dezvolta.
     
    M E M O R I A
     
    Există un mod semnificativ în care experiențele primilor ani de viață influențează comportamentul adultului, chiar și experiențele foarte timpurii de care nu-ți mai amintești.
    S-a descoperit că există două tipuri de memorie: ”MEMORIA EXPLICITĂ” pe care ți-o poți aminti, când poți să-ți amintești faptele, detaliile, episoadele, circumstanțele.
     
    Dar structura din creier numită HIPOCAMPUS care codează amintirile, nici măcar nu începe să se dezvolte pe deplin până la un an și jumătate, și nu e pe deplin dezvoltată până mult mai târziu. De aceea, cu greu poți avea amintiri de dinainte de a împlini 18 luni.
     
    Dar mai există și un alt tip de memorie, numită ”MEMORIE IMPLICITĂ” care este de fapt o memorie emoțională în care impactul emoțional și interpretarea făcută de copil a experiențelor emoționale, este impregnată în creier sub forma unor circuite nervoase  gata să reacționeze, fără niște amintiri speciale.
     
    Așa că, pentru a vă da un exemplu clar, CEI CARE AU FOST ADOPTAȚI, TRĂIESC MEREU SENTIMENTUL DE RESPINGERE. Nu-și pot aminti adopția. Nu-și pot aminti separarea de mama naturală, pentru că nu e nimic acolo care să-i ajute să-și amintească. ÎNSĂ, MEMORIA EMOȚIONALĂ A SEPARĂRII ȘI RESPINGERII ESTE ADÂNC ÎNTIPĂRITĂ ÎN CREIERELE LOR.
     
    Așadar, aceștia sunt mult mai predispuși să experimenteze un sentiment de respingere și tulburări emoționale, atunci când se simt respinși. Acest sentiment nu este unic pentru cei adoptați, dar este foarte pronunțat în cazul lor, din cauza memoriei implicite.
     
    Persoanele dependente, având în vedere toată literatura de specialitate și din experiența mea, CEI MAI MARI DEPENDENȚI, AU FOST CU TOȚII REALMENTE ABUZAȚI ÎN MOD SEMNIFICATIV ÎN COPILĂRIE, SAU AU SUFERIT PIERDERI EMOȚIONALE.
     
    Memoriile lor emoționale sau implicite, sunt cele ale unei lumi nesigure și neajutorate; protectorii lor în care nu puteau avea încredere, sau relațiile lor care nu erau destul de sigure ca să lase loc vulnerabilității, iar răspunsurile lor, tind să-i țină departe de relații intime adevărate; încep să nu mai aibă încredere în cei care îi îngrijesc, doctori și alți oameni care încearcă să-i ajute, și în general, văd lumea ca pe un loc nesigur… iar acest lucru, este strict o funcție a memoriei implicite care uneori, are ca și cauză, incidente pe care nici măcar nu și le mai amintesc.  
     
    A T I N G E R E A  
     
    Copiii născuți prematur sau care au stat în incubatoare și în tot felul de dispozitive și mașinării vreme de săptămâni sau luni, este cunoscut faptul că, dacă acești copii sunt atinși și mângâiați pe spate pentru doar 10 minute pe zi, acest lucru ajută la dezvoltarea creierului.
     
    Așadar, atingerea umană este esențială pentru dezvoltare și, de fapt, copiii care nu au fost niciodată ținuți în brațe, mor. Atât de fundamentală este atingerea pentru ființa umană.
     
    În societatea noastră, există o regretabilă tendință de a spune părinților să nu-și ia în brațe copiii, nici să-i țină pe cei care plâng de frică să nu-i răsfețe, sau pentru a-i încuraja să doarmă noaptea, nu-i ții în brațe… ceea ce este opusul a ceea ce are nevoie copilul, iar aceștia adorm la loc pentru că se lasă păgubași, iar creierașul lor încetează să mai lupte, ca un mod de a se apăra împotriva vulnerabilității de a fi abandonați de către părinți, însă memoria lor implicită va fi cea a unei lumi care nu dă nici doi bani pe ei.

  11. Magda 30 octombrie 2016 at 15:24

    C O P I L Ă R I A
     
    RICHARD WILKINSON : Multe dintre aceste diferențe sunt structurate foarte devreme în viață. Într-un fel, experiența adversității părinților, care arată cât de dură sau ușoară este viața, este transmisă copiilor, fie prin depresia maternală sau a faptului că părinții sunt nervoși cu copiii lor fiindcă au avut o zi proastă, sau pentru că la sfârșitul zilei sunt prea obosiți…iar efectele sunt foarte puternice asupra dezvoltării ulterioare a copiilor, lucru despre care știm acum, o grămadă!
    Însă, această sensibilitate timpurie nu este doar o eroare evoluționistă. Există la multe specii diferite.
     
    Chiar și în cazul răsadurilor există un proces de adaptare timpuriu la tipul de mediu în care cresc, dar pentru oameni, adaptarea stă în calitatea relațiilor sociale și astfel, de timpuriu în viață, cum ești educat, la câte conflicte asiști, câtă atenție primești, sunt teste ale genului de lume în care vei putea crește.
     
    Dacă vei crește într-o lume în care trebuie să te lupți pentru a obține orice, să-ți aperi spatele, să te aperi, să nu ai încredere în nimeni…sau, să crești într-o societate în care depinzi de reciprocitate, mutualitate, cooperare, în care empatia este importantă, în care securitatea depinde de bunele relații cu alții…iar pentru asta este necesară o dezvoltare cognitivă și emoțională, foarte diferită, și despre asta este vorba în cazul sensibilității timpurii, iar a crește un copil este aproape inconștient un sistem de a transmite această experiență copiilor…a tipului de lume în care există.
     
    Dr.GABOR MATE: Marele psihiatru britanic, D.W. Winnicott, spunea că, în mod fundamental, două lucruri pot merge prost în copilărie. Unul este când se întâmplă ceva ce nu trebuia să se întâmple, iar celălalt este, când nu se întâmplă ceva ce trebuia să se întâmple        
     
    În prima categorie, sunt experiențele dramatice, abuzive și de abandon la care au fost supuși pacienții mei de la Centrul Eastside, și alții. Acestea sunt din cauza lucrurilor care nu trebuiau să se întâmple dar s-au întâmplat.
     
    A B A N D O N U L   P R O X I M A L
     
    Dar apoi, mai e vorba și despre atitudinea degajată și atenția părintelui de care are nevoie orice copil, dar pe care foarte adesea, n-o primește. Ei nu sunt abuzați, nu sunt neglijați și nu sunt traumatizați, dar ceea ce ar trebui să se întâmple – prezența emoțională a părinților care-i cresc – nu le este disponibilă din cauza stresului provocat de societate și de mediul parental. 
     
    Psihologul Allan Schore numește asta ”ABANDONUL PROXIMAL”  ÎN CARE, PĂRINTELE ESTE PREZENT FIZIC, DAR EMOȚIONAL, LIPSEȘTE CU DESĂVÂRȘIRE.  
     
    Dr. JAMES GILLIGAN: Mi-am petrecut… cam ultimii 40 de ani din viață, lucrând cu cei mai violenți oameni pe care-i poate produce societatea noastră.
     
     (Eu zic că mai degrabă pe violenți îi produce mă-sa și ta-su, apoi societatea…care se bagă în propria carapace, dând vina pe autorități, etc..Și-apoi, înjurătura de mamă e la mișto? La voia întâmplării? Uneori e bine-venită și bine-meritată! Poate ȘI pentru că ei, mamei,  i se atribuie rolul purtării copilului în pântec, alături de dependența prelungită a aceluia și după naștere pentru mulți ani, amândoi având nevoie de grijă și atenție sporită! Problema e că i se aruncă pe umeri deseori responsabilitatea toată, neluându-se în calcul și tatăl, obligativitatea acestuia de a-și proteja familia, din toate punctele de vedere!
     
    Până la urmă, mersul societății din vremurile noastre NU MAI favorizează familia, datorită politicului care habar nu are și nici nu-l interesează despre consecințele nesimțirii, neimplicării sale în educație ori creare de locuri de muncă, alături de ajutorarea familiilor aflate în impas!
     
    Mai sunt de vină și oamenii care au devenit comozi și se expun de bună-voie la ceea ce le oferă o societate secularizată, ”modernă” dar imbeciliza(n)tă, axată pe consumism și pretenții absurde pentru a fi ”în rând cu lumea”, urând satul și îndeletnicirile din natură!
     
    Mai ale pământul e vizat– prin părăsire și nelucrare – care, se răzbună! Oamenilor, le lipsește previzionarea, nu vor să gândească în perspectivă!
     
    Prezentul le ajunge, viitorul apropiat sau mai îndepărtat îl lasă – egoist – numai în seama Lui Dumnezeu, crezând că bătând nu știu câte mătănii în Biserici și dând de pomană un leu, li se asigură trăirea în belșug pe pământ, plus un loc în Rai!
     
    Oamenii din ziua de azi se comportă de parcă EL l-a făcut pe om spre a fi milog, prost și iresponsabil! Iar omul, vrea să fie pară-mălăiață în gura lui Nătăfleață, asigurat cu slana-n traistă, și cu sufletul în Rai…)

  12. Magda 30 octombrie 2016 at 15:36

    Dr. JAMES GILLIGAN: Am lucrat cu criminali, violatori și așa mai departe, în încercarea de a înțelege cauza acestor violențe. Am descoperit că cei mai violenți ditre criminalii din închisorile noastre,  au fost ei înșiși victime a unui grad de abuz din copilărie care, a fost departe de ceea ce mi-aș putea imagina, referitor la termenul de abuz asupra copiilor.
     
    Habar n-am avut de profunzimea depravării la care sunt supuși adesea copiii în societatea noastră. CEI MAI VIOLENȚI OAMENI PE CARE I-AM VĂZUT EU, ERAU EI ÎNȘIȘI SUPRAVIEȚUITORI ALE UNOR TENTATIVE DE CRIMĂ, CEL MAI ADESEA DIN PARTEA PROPRIILOR PĂRINȚI SAU AL ALTOR OAMENI DIN MEDIUL LOR SOCIAL, SAU ERAU SUPRAVIEȚUITORII ALTOR RUDE CE AU FOST UCISE, RUDELE LOR CELE MAI APROPIATE, UCISE DE CĂTRE ALTE PERSOANE.
     
    Dr.GABOR MATE: Budha argumenta că orice lucru depinde de oricare altul. El a spus că ”unul conține mulțimea, și mulțimea conține unul”
     
    (Adică nici-UNUL din MULȚIME nu trebuie neglijat sau lepădat, pentru că REFLECTĂ  MULȚIMEA DIN CARE A IEȘIT, el făcând parte din înlănțuirea multora ce compun MULȚIMEA…iar MULȚIMEA, n-ar mai fi ”mulțime” fără acel UNUL câte UNUL care-o compun, fiind interconectați și determina(n)ți pentru supraviețuirea MULȚIMII…)
     
    BIO-PSIHOLOGIA SOCIALĂ
     
    Dr.GABOR MATE: De aceea nu puteți înțelege ceva care este izolat de mediul său. Evident, frunza conține soarele, cerul și pământul.  Acest lucru s-a dovedit a fi adevărat desigur, în special când vine vorba despre specia umană. Termenul științific modern pentru aceasta, este natura ”BIO-PSIHO-SOCIALĂa dezvoltării umane, care spune că biologia ființelor umane, depinde într-o foarte mare măsură de interacțiunea lor cu mediul social și psihologic.
     
    Concret, psihiatrul și cercetătorul Daniel Siegel de la Universitatea din California, Los Angeles, UCLA, a inventat expresia ”NEUROBIOLOGIA INTERPERSONALĂ” care vrea să spună că, modul în care sistemul nostru funcționează, depinde foarte mult de relațiile noastre interumane: în primul rând, de părinții care ne-au purtat de grijă, în al doilea rând, de alte personalitățile de care ne-am atașat în viețile nostre, și în al treilea rând, de întreaga noastră cultură.
     
    Astfel, că nu puteți separa funcționarea neurobiologică a ființei umane, de mediul în care EL sau EA a crescut și în care continuă să existe, iar acest lucru este adevărat de-a lungul întregului ciclu de viață. Este adevărat îndeosebi când sunteți dependenți și lipsiți de putere, atunci când creierul vostru se dezvoltă, dar este adevărat și la maturitate, chiar și la sfârșitul vieții voastre.
     
    C U L T U R A.
     
    RICHARD WILKINSON : Ființele umane au trăit în aproape orice fel de societate. De la cele mai egalitare…societăți de vânători și culegători ce par să fie extrem de egalitare, bazate spre exemplu, pe împărțirea hranei, a schimbului de daruri…
     
    Dr.ROBERT SAPOLSKI: Grupuri mici de oameni trăind preponderent din căutarea hranei, dar și puțin din vânat, preponderent printre oamenii pe care i-ați cunoscut o viață întreagă, dacă nu erați înconjurați de rude de gradul trei sau mai apropiate, într-o lume în care exista o foarte mare fluiditate între diferitele grupuri; într-o lume în care nu existau multe lucruri, în termen de cultură materială. Acesta este modul în care oamenii au petrecut cea mai mare parte a istoriei lor hominide.
     
    Nu e surprinzător că asta contribuie la o lume total diferită. Unul din lucrurile obținute ca rezultat, este că e mult mai puțină violență.
     
    (Pe dracu! Violența a îmbrăcat alte forme-acum, mai subtile, ca să nu zic de-a dreptul perverse…de la cea psihologică, emoțional-educațională (din partea părinților și/sau a educatorilor, profesorilor), în care e ”rușine” , aproape o slăbiciune să plângi atunci când ești foarte trist sau mâhnit din pricina altei persoane ori a unei situații (mai ales ca băiat sau ca bărbat), până la cea social-economică ce poate duce la o auto-violență, sinonimă cu sinuciderea…fizică, psihică și/sau spirituală; așa vine și acceptarea rolului ”salvator” al eugeniei!
     
    S-a ajuns la ”tratarea” numai a consecințelor, NU  și-a cauzelor care înnebunesc lumea…iar prin culmea nebuniei atinsă, se caută DOAR îmbunătățirea metodelor prin care este anihilat (fizic sau psihic), depersonalizat/dezbrăcat un om….ce țin de o anesteziere a durerii sfîșietoare care-l încearcă, pentru a nu mai simți ca o zădărnicie ceea ce înseamnă și însumează  în și pentru lume – la ora asta – VIAȚA UNUI OM, adică…mai nimic!)
     
    Dr.ROBERT SAPOLSKI: Violența grupurilor organizate nu este ceva apărut într-un timp anume în istoria umanității, iar asta este destul de clar, așadar, unde am greșit?

  13. Magda 30 octombrie 2016 at 15:48

    Dr. JAMES GILLIGAN: Violența nu este…universală.
    Nu este ceva distribuit simetric la rasa umană. Există o imensă variație în nivelul violenței din diferite societăți. Sunt câteva societăți care practic, nu au niciun fel de violență. Altele, se distrug reciproc.
     
    Unele dintre grupările religioase anabaptiste care sunt complet pacifiste, cum ar fi Amish, Menoniții, Hutteriții…în rândul unora dintre aceste grupări (Hutteriții), nu există cazuri înregistrate de omucidere. În timpul marilor noastre războaie, cum ar fi Cel de-al Doilea Război Mondial în care oamenii au fost recrutați, ei au refuzat să intre în armată. Mai degrabă ar fi făcut închisoare decât să se înroleze în armată. (Ce ideal ar fi să fie așa în toată lumea…)
     
    În chibuțurile israeliene nivelul violenței este atât de scăzut, încât tribunalele de-acolo vor trimite adesea, oamenii violenți care au comis crime, să trăiască în chibuțuri pentru a învăța cum este fără violență…deoarece așa trăiesc cei de-acolo. AȘA CĂ, SUNTEM AMPLU MODELAȚI DE CĂTRE SOCIETATE.
     
    Societățile, în sensul larg, incluzând influențele noastre teologice, metafizice, lingvistice, etc…SOCIETĂȚILE AJUTĂ LA FORMAREA A CEEA CE GÂNDIM, SAU NU! VIAȚA, ÎN PRINCIPIU ÎNSEAMNĂ FIE PĂCAT, FIE FRUMUSEȚE, INDIFERENT DACĂ ÎN VIAȚA DE APOI VOM PLĂTI PENTRU CUM AM TRĂIT, SAU DACĂ ESTE IRELEVANT.
     
    Într-o manieră largă, multe societăți mari ar putea fi denumite ca individualiste sau colective, și găsești oameni foarte diferiți și diferite feluri de-a gândi și, bănuiesc, un creier diferit dezvoltat odată cu acestea.
     
    Noi, în America, suntem una dintre cele mai individualiste societăți, iar capitalismul fiind un sistem care îți permite să mergi mai sus, și mai sus, pe o piramidă de potențial, problema este că această urcare vine cu plase de siguranță din ce în ce mai puține.
     
    Prin definiție, CU CÂT O SOCIETATE ESTE MAI STRATIFICATĂ, CU ATÂT MAI PUȚINE PERSOANE AI CA TOVARĂȘ, ADICĂ SUNT DIN CE ÎN CE MAI PUȚINE PERSOANE CU CARE AI RELAȚII SIMETRICE, RECIPROCE ȘI, ÎN LOC DE ASTA…TOT CE AI, SUNT PUNCTE DIFERITE ȘI IERARHII INFINITE…IAR O LUME ÎN CARE AI PUȚINI PARTENERI RECIPROCI, ESTE O LUME CU MULT MAI PUȚIN ALTRUISM.
     
    N A T U R A  U M A N Ă .
     
     Deci, asta ne aduce pe noi într-un moment imposibil, ceea ce înseamnă să dăm un sens din perspectivă științifică…LA CEEA CE ESTE NATURA, NATURII UMANE. Știi, la un anumit nivel, natura naturii noastre este să nu fim extrem de constrânși de natura noastră. NOI AVEM MULT MAI MULTE VARIABILE SOCIALE DECÂT ORICE ALTĂ SPECIE.
     
    Mai multe sisteme de gândire, de stiluri, de structuri familiale de moduri de crește copii. Capacitatea pentru varietatea pe care o avem, este extraordinară.
     
     Într-o societate care este bazată pe competiție și chiar foarte des pe exploatarea nemiloasă a unei ființe umane de către alta, profitarea de pe urma problemelor altor oameni, și foarte des prin crearea unor probleme cu scopul de a profita, ideologia de guvernare va justifica foarte des acest comportament, apelând la cele mai fundmentale și inalterabile nature umane.
                                                                                                                                      
    Deci, MITUL ÎN SOCIETATEA NOASTRĂ, este faptul că OAMENII SUNT COMPETITIVI PRIN NATURĂ, ȘI CĂ SUNT INDIVIDUALIȘTI ȘI EGOIȘTI. REALITATEA ESTE DE FAPT, INVERS! Noi avem anumite nevoi umane. Singurul mod prin care poți vorbi despre natura umană în  mod concret, este recunoașterea că există anumite nevoi umane.
     
    Avem o nevoie naturală de companie și contacte strânse, de a fi iubiți, de a ne atașa, de a fi acceptați, de a fi văzuți, de a fi receptați pentru ceea ce suntem. Dacă aceste nevoi sunt întrunite, ne dezvoltăm în oameni cu compasiune și cooperanți, cu empatie pentru ceilalți.
     
    Așadar, OPUSUL pe care-l putem observa adesea ÎN SOCIETATEA NOASTRĂ ESTE, în fapt, O DENATURARE A NATURII UMANE, DIN CAUZĂ CĂ ATÂTOR DE PUȚINI OAMENI LI SE SATISFAC ACESTE NEVOI. Deci, da, poți vorbi despre natura umană, dar numai în sensul nevoilor sale de bază care sunt instinctiv evocate, sau ar trebui să spun, anumitor nevoi umane care duc la anumite trăsături dacă sunt întrunite, și la altele, dacă nu!
     
    Așadar…când recunoaștem că organismul uman, care o mare putere de flexibilitate a adaptării permițându-ne să supraviețuim în multe condiții diferite, este deasemenea, și rigid programat pentru anumite cerințe de mediu sau de nevoi umane, atunci luând naștere un imperativ social.
     
    Așa cum corpul nostru nevoie de nutrienți fizici…tot așa și creierul nostru necesită forme pozitive de stimuli de mediu în toate stadiile sale de dezvoltare, având deasemenea și nevoia de protecția față de stimulii negativi.
     Iar,  DACĂ LUCRURILE CARE AR TREBUI SĂ SE ÎNTÂMPLE, NU SE ÎNTÂMPLĂ…SAU DACĂ CELE CARE NU AR TREBUI SĂ SE ÎNTÂMPLE, SE ÎNTÂMPLĂ…se pare că UȘA POATE FI DESCHISĂ NU NUMAI PENTRU O MULȚIME DE BOLI MINTALE ȘI FIZICE, CI ȘI PENTRU O MULȚIME DE COMPORTAMENTE UMANE DĂUNĂTOARE.
     
    Așadar, dacă aruncăm o privire spre exterior, și ținem cont de starea lucrurilor actuale, trebuie să ne întrebăm: condiția pe care ne-am creat-o în lumea modernă este benefică pentru sănătatea noastră?

  14. Magda 30 octombrie 2016 at 15:57

    Este temelia sistemului nostru socio-economic o forță pozitivă pentru dezvoltarea socială și progresul umanității?
    Sau gravitatea fundamentală a societății noastre se mișcă împotriva esenței nevoilor evoluției necesare pentru a creea și susține bunăstarea personală și socială?
     
    Partea a Doua: PATOLOGIA SOCIALĂ.
     
    Așadar, se pune întrebarea: De unde au început toate acestea? Ceea ce avem astăzi…O LUME ÎNTR-O STARE DE COLAPS CUMULATIV.
     
    P R O P R I E T A T E A:
     
    Să începem cu JOHN LOCKE. John Locke introduce proprietatea și are trei condiții pentru dreptul privat și pentru proprietate. Iar cele trei condiții, sunt:
    1. Trebuie să rămână destule resturi și pentru alții,
    2. nu trebuie să lași nimic să se degradeze dar, mai ales
    3. trebuie să implici forța de muncă, în tot.
     
    Dr.JOHN MCMURTRY (Profesor emerit la Universitatea din Guelph):Pare just: dacă muncești cot la cot cu alții, ai dreptul asupra produsului și, atâta timp cât există destule rezerve și pentru alții, iar acestea nu se strică și nu faci risipă de nimic, atunci e bine.
     
    Și își petrece o lungă perioadă de timp cuantificând asta, iar Tratatul său celebru de guvernare este, de atunci…TEXTUL CANONIC DE PENTRU ÎNȚELEGEREA ECONOMICĂ, POLITICĂ ȘI JURIDICĂ și este încă, TEXTUL CLASIC DUPĂ CARE SE STUDIAZĂ.
     
    Ei bine, după ce dă condițiile, și aproape că te gândești la un moment dat dacă ești pentru proprietatea privată sau nu, și a scris foarte plauzibil și energic în apărarea proprietății private…
     
    Ei bine, reunuță la acestea! Pur și simplu, într-o singură frază. El a spus: ”Ei bine, atunci când au fost introduși banii, aceștia au apărut printr-un consimțământ uman, tacit”, atunci apare…și nu spune că toate condițiile au fost anulate sau șterse, dar este ceea ce s-a întâmplat.
    Așadar, ACUM NU MAI AVEM PRODUSE SAU PROPRIETATE CÂȘTIGATĂ PRIN MUNCĂ PROPRIE, ACUM, BANII CUMPĂRĂ MUNCA. NUMAI ESTE IMPORTANT DACĂ A MAI RĂMAS DESTUL ȘI PENTRU ALȚII, NICI DACĂ PRODUSELE SE DEGRADEAZĂ, pentru că, spune el, banii sunt precum aurul și argintul, iar aurul nu se poate deteriora și, prin urmare, banii nu pot fi făcuți răspunzători pentru risipă, ceea ce este ridicol, noi nu discutăm despre bani și argint, discutăm despre efectele lor.
     
    Sunt ”concluzii false”, una după alta. Este absolut cea mai surprinzătoare prestidigitație logică pe care el o reușește aici, dar care se potrivește intereselor deținătorilor de capital.
     
    Apoi, ADAM SMITH merge mai departe și, ceea ce adaugă el la toate acestea, este religia. Locke începe cu Dumnezeu care a făcut totul în acest fel, aceasta fiind ordinea Lui  Dumnezeu, și acum ne pomenim cu Smith spunând: ”Nu e numai a lui Dumnezeu…”.
     
     Ei bine, în realitate el nu spune asta, dar asta este ceea ce se întâmplă din punct de vedere filozofic, în principiu. El spune că ”aceasta nu este numai o chestiune de proprietate privată…”. Aceasta nu mai este acum complet ”presupusă”, ”Așa este dată”.
     
    Nu există nicio limită în ce privește cu cât pot ei cumpăra forța de muncă a altor oameni, cât de mult pot ei acumula, cât de mare este inegalitatea, toate acestea sunt, acum, stabilite. Și astfel el trece mai departe, la marea lui idée: din nou, o introduce doar între paranteze, în trecere…
     
    Știți, atunci când oamenii scot bunuri la vânzare, avem oferta, iar când alți oameni le cumpără, avem cererea, și așa mai departe; cum trebuie să fie? Oferta să egaleze cererea, sau cererea să egaleze oferta? Cum pot ele să ajungă la echilibru? Iar asta este una dintre concepțiile fundamentale în economie – cum pot ajunge ele în echilibru? 
     
    Și el spune: ”Mâna Invizibilă a Pieței” este cea care le aduce în echilibru. Deci, avem acum, un ”Dumnezeu iminent.”  Numai că EL, nu a cedat drepturile de proprietate și nici mijloacele necesare și nici ”drepturile naturale”, referitor la ceea ce spune Locke…acum avem sistemul în sine, drept ”Dumnezeu”.
     
    De fapt, Smith o spune atunci când vorbește și trebuie să citești întregul ”Wealth of Nations” pentru a găsi acest citat. El spune: ”lipsa mijloacelor de subzistență, fixează limitele de reproducere a celor săraci, iar natura se ocupă de asta în niciun alt mod decât prin eliminarea copiilor lor.”
     
    Așadar, el a anticipat teoria evoluționistă în sensul ei cel mai rău…asta, cu mult înainte de Darwin și prin urmare, el îi numește ”Rasa Muncitorilor”. Așa că puteți vedea: era un rasism inerent integrat acolo, era o indiferență inerentă în privința uciderii copiilor nedoriți, și el gândea: ” aceasta este o mână invizibilă producând bunuri pentru satisfacerea cererii și cerere pentru bunuri.” Așadar, vedeți cât de înțelept este acest ”Dumnezeu”?

  15. Magda 30 octombrie 2016 at 16:05

    Așa că puteți vedea multe din virulența reală, distrugătoare de vieți, lucruri ce duc spre un genocid ecologic care au, într-un fel, ”o genă a gândirii” a aceluiași Smith.
    Atunci când reflectăm la baza conceptului așa-numit al pieței libere a sistemului capitalist, așa cum a fost el inițiat în viziunea economico-filozofico timpurie,  de economiști cum ar fi Adam Smith, putem vedea că, la origine, conceptul ”pieței” avea un suport real, tangibil, bazat pe bunuri comerciale existente.
     
    Adam Smith, niciodată nu a crezut că cele mai profitabile sectoare economice de pe planetă ar putea eventual apărea în zona tranzacțiilor financiare, sau așa-numitelor investiții, unde banii în sine, sunt pur și simplu obținuți prin tranzacționarea altor bani, într-un joc arbitrar care nu produce nimic tangibil pentru societate.
     
    Cu toate acestea, indiferent de intenția lui Smith, ușa către asemenea inovații aparent anormale, a fost lăsată larg deschisă de către una din primele sale teorii: BANII SUNT TRATAȚI CA BUNURI, ÎN SAU PRIN EI ÎNȘIȘI. 
     
    Astăzi, ÎN TOATE ECONOMIILE DIN LUME, indiferent de sistemul social asumat, BANII SUNT URMĂRIȚI DOAR DE DRAGUL BANILOR, ȘI PENTRU NIMIC ALTCEVA.
    Ideea de bază care a fost în mod misterios calificată de Adam Smith prin a sa declarație religioasă a ”Mâinii Invizibile”, este că această preocupare restrânsă și egoistă pentru acest produs ficțional, se va manifesta oarecum magic, pentru progresul și binele social și uman.   
     
    Realitatea este că, stimulentul interesului monetar sau ceea ce unii au numit ”Secvența Valorii Monetare”, s-a decuplat acum total de la interesul fundamental al vieții, care ar putea fi denumit drept ”Secvența Valorică a Vieții”. Ceea ce s-a întâmplat, este că s-a produs o confuzie completă în doctrina economică dintre aceste două secvențe.
     
    Ei cred că ”Secvența Valorii Monetare” are ca rezultat ”Secvența Valorică a Vieții”, și de aceea afirmă că, cu cât se vând mai multe produse, dacă PIB-ul crește și așa mai departe…vom avea o bunăstare mai solidă, și am putea lua PIB-ul drept indicatorul nostru de bază, pentru sănătatea socială….
     
    . Așadar, puteți observa confuzia Se vorbește despre Secvența Valorii Monetare, asta însemnând toate încasările și veniturile ce sunt derivate din valoarea bunurilor, și ei fac o confuzie cu reproducerea vieții. Deci, aveți încă de la început o completă contopire a banilor, și a secvențelor valorice ale vieții. Deci, avem de-a face cu un tip de iluzie structurată care devine din ce în ce mai letală, cu cât imaginea banilor se detașează de imaginea a orice altceva. Prin urmare, este o dereglare a sistemului, și această dereglare pare a fi fatală pentru sistem.

  16. Magda 30 octombrie 2016 at 16:15

    BUN VENIT ÎN MECANISM.
     
    În societatea de azi, rareori auzi pe cineva vorbind despre progresul țării sau a societății sale, în termen de bunăstare fizică, de stare de fericire, încredere sau stabilitate socială. Mai degrabă, evaluările ni se prezintă prin abstracții economice. Avem Produsul Intern Brut, Indicele Prețurilor de Consum, Valoarea de Piață a Mărfurilor, Ratele de Inflație…și așa mai departe.
     
    Dar, spun toate acestea CEVA despre valoarea reală și despre calitatea veiții oamenilor? NU! Toate acestea  au de-a face doar cu Secvența Monetară în sine, și nimic mai mult. Spre exemplu, Produsul Intern Brut al unei țări, este o măsură a valorii bunurilor și serivciilor vândute. Acest indicator pretinde că este corelat cu standardul vieții oamenilor dintr-o țară.
     
    În SUA, bugetul pentru sănătate era de 17% din PIB în 2009, în valoarea de 2,5 trilioane de dolari cheltuiți. Prin urmare, creînd un efect pozitiv asupra acestei evaluări economice. Și, bazându-ne pe această logică, ar fi și mai bine pentru economia SUA, dacă serviciile de sănătate publică ar crește probabil la 3 sau 5 trilioane de dolari, din moment ce vor genera o creștere și mai mare, mai multe locuri de muncă, spre lauda economiștilor prin creșterea standardelor de viață din țara lor.
     
    Dar, stați puțin. Ce reprezintă de fapt serviciile de sănătate? Ei bine…oameni bolnavi sau pe moarte! Exact! Cu cât sunt mai mulți bolnavi în SUA, cu atât mai bine e pentru economie. Și nu este o exagerarea sau o perspectivă cinică.
     
    De fapt, dacă ne distanțăm îndeajuns, vom realiza că PIB-UL, NU NUMAI CĂ NU REFLECTĂ SĂNĂTATEA PUBLICĂ SAU SOCIALĂ REALĂ LA ORICE NIVEL TANGIBIL ci, ESTE, ÎN FOND, mai mult O MĂSURĂ A INEFICIENȚEI INDUSTRIALE ȘI A DEGRADĂRII SOCIALE ȘI, CU CÂT CREȘTE MAI MULT, CU ATÂT LUCRURILE DEVIN MAI GRAVE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE INTEGRITATEA PERSONALĂ, SOCIALĂ SAU DE MEDIU.
     
    TREBUIE SĂ CREEZI PROBLEME PENTRU A CREA PROFIT.
     
    MICHAEL C. RUPPERT (jurnalist de investigație): Nu poate exista profit în paradigma actuală, din salvarea vieții omenești prin menținerea echilibrului planetar, prin justiție și pace sau altele asemenea. Pur și simplu nu iese profit de-acolo. Este o vorbă care spune: ”VOTEZI O LEGE ȘI CREEZI O AFACERE”, de unde se creează o afacere pentru un avocat, sau ceva asemenea.
     
    Așadar, CRIMA CREEAZĂ AFACERI, TOT AȘA CUM DISTRUGERILE CREEAZĂ AFACERI ÎN HAITI. Acum, avem ÎN SUA, APROAPE DOUĂ MILIOANE DE OAMENI LA ÎNCHISOARE. Și, MULTE DINTRE ÎNCHISORILE ACTUALE, SUNT DEȚINUTE DE CORPORAȚII PRIVATE: CORRECTIONS CORPORATION OF AMERICA, WACKENHUT, CARE TRANZACȚIONEAZĂ ACȚIUNI PE WALL STREET, ACȚIUNI CARE DEPIND DE CÂȚI OAMENI SUNT ÎN ÎNCHISOARI. Asta e o BOALĂ! Dar asta reflectă ceea ce această paradigmă economică poate produce.
     
    Așadar, cu exactitate, ce anume produce această paradigmă economică? Ce anume menține în funcțiune sistemul nostru economic? Consumul, sau mai precis CONSUMUL CICLIC. Când pătrundem către temelia economiei de piață clasice, rămânem cu un model în care schimbul monetar pur și simplu nu poate fi oprit, sau chiar substanțial încetinit, dar vrem ca societatea, așa cum o știm noi, să rămână operațională. 
     
    Sunt trei mari actori principali pe scena economică: angajatul, angajatorul și consumatorul. Angajatul își vinde munca angajatorului pentru venituri. Angajatorul, își vinde produsele și serviciile sale consumatorului, pentru venituri. Iar Consumatorul, firește, este într-un alt rol simplu de angajat sau angajator, ce cheltuiesc bani în sistem, pentru a permite ciclului de consum să continue.   
     
    Cu alte cuvinte, sistemul pieței globale este bazat pe presupunerea că întotdeauna va fi suficientă cerere pentru produse din societate, pentru a mișca suficienți bani la o rată ce poate menține continuu procesul de consum. Și, cu cât este mai rapidă rata de consum, cu atât este mai mare așa numita creștere economică, și așa funcționează mașinăria…
     
    Dar, stați puțin…credeam că o ECONOMIE are rolul de a, știu eu…”ECONOMISI”? Nu ar trebui ca exact acest termen să aibă de-a face cu conservarea și eficiența și cu reducerea de risipă? Deci, cum reușește sistemul nostru care are nevoie de consum care, cu cât e mai mare, cu atât e mai bine, cum reușește să conserve eficient, în loc să ”economisească”? Ei bine, NU REUȘEȘTE!
     
    Intenția sistemului de piață este de fapt exact opusul a ceea ce ar trebui să fie o economie reală, care este eficientă și orientează conservator materialele pentru producție și distribuție, către bunurile necesare traiului.
     
    Trăim pe o planetă finită cu resurse finite unde, spre exemplu, petrolului pe care-l utilizăm, i-au trebuit milioane de ani ca să se dezvolte, iar mineralelor utilizate, la fel…(Asta-o gogoriță, cât autorul de MARE!)
     
    Așadar, având un sistem care promovează în mod deliberat accelerarea consumului, pentru binele așa-numitei ”creșteri economice”, asta este pur și simplu, o nebunie distructivă.
     
    ABSENȚA RISIPEI, ASTA ÎNSEAMNĂ EFICIENȚA. Absența risipei? Sistemul acesta este mai risipitor decât toate celelalte sisteme existente din istoria planetei. Fiecare nivel de organizare și sistem de viață este într-o stare de criză și pericol și prăbușire sau colaps.
     
    Nici un ziar consultat în ultimii 30 de ani, nu vă va spune altceva decât că, fiecare sistem vital este în declin, la fel ca și programele sociale…la fel ca și accesul nostru la apă. Încercați să numiți orice resursă a vieții care nu este amenințată sau pusă în pericol…Nu puteți. Chiar nu există niciuna, și asta este foarte, foarte îngrijorător. Însă, nici măcar nu am găsit mecanismul cauzal. Nici măcar nu vrem să ne confruntăm cu acesta. VREM DOAR SĂ MERGEM MAI DEPARTE…(așa, ca boul!)
     
    ȘTIȚI CĂ NEBUNIA APARE ATUNCI CÂND CONTINUI SĂ FACI LA NESFÂRȘIT ACELEAȘI LUCRURI, CHIAR DACĂ NU E CLAR CĂ VA FUNCȚIONA? Așadar, avem de-a face NU cu un sistem economic, ci mai degrabă i-aș spune, un sistem anti economic.
     
    ANTI-ECONOMIA.
     
    Există o vorbă veche care spune că modelul pieței competitive, ”caută să creeze cele mai bune bunuri posibile, la cele mai mici prețuri posibile.” Această expresie este în mod esențial conceptul stimulator care justifică competiția de piață, bazată pe presupunerea că rezultatul este producția de bunuri de calitate superioară.
     
    Dacă ar fi să-mi construiesc o masă de la zero, aș construi-o în mod natural, din cele mai bune și durabile materiale posibile, corect?  Cu intenția ca ea să dureze cât mai mult posibil. De ce aș vrea să fac ceva de proastă calitate știind că va trebui eventual să refac, și prin urmare, să folosesc mai mult material și mai multă energie? 
     
    Ei bine, oricât de rațional ar suna în lumea fizică, când vine vorba despre piața de consum, nu numai că este evident irațional, dar nu este nici măcar o opțiune. Este imposibil din punct de vedere tehnic să produci cele mai bune mărfuri, dacă o companie vrea să mențină un avantaj competitiv și să rămână accesibilă pentru consumator.

  17. Magda 30 octombrie 2016 at 16:22

    Pur și simplu orice este creat și pus și pus la vânzare în economia globală, este imediat inferior din momentul în care este produs, pentru că este o imposibilitate matematică să creezi cel mai avansat științific, cel mai eficient, strategic și sustenabil produs.
     
    EFICIENȚA COSTURILOR.
     
    Asta se întâmplă datorită faptului că sistemul de piață necesită ”eficiența costurilor”, sau nevoia de a reduce cheltuielile, care există la orice nivel al producției. De la costul muncii până la costul materialelor și de ambalare, și așa mai departe.
     
    Bine-nțeles, această strategie competitivă, are rolul de-a se asigura că publicul le cumpără produsele, decât să le cumpere de la un producător concurrent…care face exact același lucru, acela de a-și face produsele competitive și accesibile. Această consecință imuabilă și risipitoare a sistemului, poate fi numită: UZURĂ MORALĂ INTRINSECĂ.
     
    Cu toate astea, aceasta este doar o parte a unei probleme mai mari: Un principiu de guvernare fundamental al piețelor economice, unul pe care nu-l veți găsi în niciun manual, este următorul: NICIUNUI PRODUS NU-I POATE FI PERMIS SĂ-ȘI MENȚINĂ O DURATĂ DE VIAȚĂ MAI MARE DECÂT CE POATE FI SUPORTAT, ASTFEL ÎNCÂT SĂ CONTINUE CONSUMUL CICLIC.”
     
    (Adică se umblă la calitate! Astfel, în procesul de fabricație se estimează de la început cam când ar interveni gradul de uzură și de ”moarte” a produsului, alături de eficiența lui, datorită exercitării cu ușurință a unei îndeletniciri omenești anume, care va creea dependență consumatorului, acela DORIND mereu un asemenea produs până când…va apare un altul, în formă îmbunătățită sau chiar nouă, revoluționându-l pe cel vechi! Așa a fost în privința ciorapilor de damă (dresurilor) care, la început, au fost realizați atât de rezistenți, încât tractau chiar o mașină cu ajutorul unei perechi de ciorapi care se încăpățâna să nu se rupă!)
     
    Altfel spus, este esențial ca lucrurile să se strice, să eșueze și să expire într-o anumită perioadă de timp. Asta se definește ca: ”UZURĂ MORALĂ PLANIFICATĂ”.
    Uzura Morală planificată, este temelia strategiei pieței a fiecărui bun produs care se materializează.
     
    În timp ce foarte puțini ar recunoaște sincer o asemenea strategie, ceea ce fac ei de fapt, este să mascheze uzura morală planificată, în fenomenul Uzurii morale Intrinsece abia discutat, iar majoritatea ignoră sau chiar suprimă noi descoperiri în tehnologie, care ar putea crea un bun mai sustenabil, mai durabil.
     
    Așadar, de parcă n-ar fi fost destulă risipă astfel încât sistemul nu poate permite în mod firesc  ca cele mai durabile și eficiente bunuri să fie produse, Uzura Planificată recunoaște în mod deliberat faptul că, cu cât un lucru funcționează mai mult, cu atât mai greu este să susțină consumul ciclic, deci sistemul  de piață în sine.
     
    Cu alte cuvinte, durabilitatea produsului este de fapt opusă față de creșterea economică și prin urmare, este nevoie de un stimulent direct și susținut, care să se asigure CĂ DURATA DE VIAȚĂ A ORICĂRUI PRODUS ESTE SCURTĂ. De fapt, sistemul nu poate funcționa altfel.
     
    (Ei, nu! Dacă fiecare ar veni cu variante îmbunătățite ale unuia și-a aceluiași produs, cel de calitatea, eficiența și durabilitatea mai mare, să fie ales pentru procesul de producție…pe termen scurt, mediu sau lung, în funcție aproximarea venirii pe piață a unei idei nou-venite a altuia, care va aduce îmbunătățiri substanțiale produsului, prin scurtarea pașilor tehnologici, și-a folosirii unor materiale mai flexibile dar mai rezistente, poate chiar și mai ieftine…o să zici că e de luat în calcul și eventualii sponsori! Aceștia, pot fi aleși atât dintre breasla producătorilor cutărui produs, cât și dintre bogătanii lumii care vor să le fie purtate firma ca faimă, prin etichetele de marcat a produselor….așa, se vor alege cu (re)numele lor, plus banii în buzunarul lor!
     
    O privire asupra depozitelor uriașe de deșeuri răspândite în lume, arată realitatea uzurii. Există acum, miliarde de celulare construite cu preț redus, computere sau alte tehnologii, fiecare construite cu materiale prețioase, dificil de extras, cum ar fi aurul, cobaltul, cuprul…care acum se degradează în gropi de gunoi uriașe, de obiecei, din pricina a nimic altceva, decât a unei mici defecțiuni sau uzuri care, într-o societate durabilă, ar putea fi reparate sau îmbunătățite, iar durata de viață a bunului, prelungită.

  18. Magda 30 octombrie 2016 at 16:28

    Din nefericire, oricât de eficient ar părea  acest lucru în lumea noastră reală, trăind pe o planetă finită cu resurse finite, acest aspect este explicit ineficient, reportat la piață.
     
    (Aici, mănâncă CEVA…greșita întrebuințare a resurselor, distrugerea echilibrului bio-sistemului, fac ca lucrurile din jur, inclusiv natura s-o ia razna, NU că resursele Pământului n-ar fi capabile să întrețină o populație dublă, chiar triplă față de cât e-acum! Senzația că-s mai mulți oameni decât ar suporta planeta, e o exagerare și-o prostie fără de margini! Favorizarea migrării de la sate la orașe a creat impresia că-s foarte mulți oameni. Mondialiștii au prelucrat creierele tuturor, pentru a implementa și justifica uciderea în masă…și-a mediului înconjurător, și-a omenirii!)
     
    Într-o singură frază: ”EFICIENȚA, DURABILITATEA ȘI CONSERVAREA SUNT DUȘMANII SISTEMULUI ECONOMIC”.
     
    De asemenea, doar nevoia bunului fizic de a fi în mod constant produs și reprodus, indiferent de impactul acestuia asupra mediului, face ca industria de servicii să opereze  irațional.
     
    (Da, dar se vor găsi deștepți să te contrazică spunând că astfel se întreține piața muncii, supraviețuirea anumitor meserii, în ciuda faptului că tehnologia déjà înlocuiește/va înlocui munca fizică, apoi rularea banilor – din bancă la patron,  de la patron  la muncitor, și de la muncitor, la plata utilităților din care se extrag tot felul de impozite și taxe, inclusiv dând năvală în magazinele de unde-și cumpără produse/re-produse constant, șamd…)
     
    Cert este, că nu există niciun beneficiu monetar pentru a rezolva problemele care există actualmente. În final, ultimul lucru pe care îl dorește de fapt o instituție medicală, ar fi vindecarea bolilor precum cancerul, deoarece ar elimina nenumărate locuri de muncă și mii de miliarde de venituri.
     
    Și, de vreme ce suntem pe subiect…CRIMA ȘI TERORISMUL ÎN ACEST SISTEM, SUNT ”BUNE”!  Păi, cel puțin din punct de vedere economic…pentru că angajează forțele de poliție, fapt ce generează produse de înaltă calitate pentru securitate, ca să nu mai amintim de valoarea închisorilor, care sunt proprietăți private în vederea obținerii de profit.
     
    Dar despre război? Industria de război din America este un uriaș motor al PIB-lui, iar UNA DINTRE CELE MAI PROFITABILE INDUSTRII, ESTE PRODUCȚIA DE ARME DE DISTRUGERE ÎN MASĂ. Jocul favorit al acestei industrii, este acela de-a arunca lucrurile în aer și apoi de a merge acolo să le reconstruiască, pentru profit.

  19. Magda 30 octombrie 2016 at 16:36

    Am văzut acest lucru cu neașteptatele contracte de miliarde de dolari, făcute pe seama Războiului din Irak. Concluzia este că, aceste atribute social-negative ale societății, devin surse pozitive de recompensare a industriei, și orice probleme de interes sau preocupare pentru mediu și conservarea acestuia, sunt intrinsec legate de fezabilitatea economică.    
     
    Și de aceea, de fiecare dată când vedeți PIB-ul crescând  într-o țară, sunteți martori ai creșterii necesității, fie reală, fie închipuită! Și NECESITATEA, PRIN DEFINIȚIE, ESTE RĂDĂCINA INEFICIENȚEI.
     
    Așadar, necesitate crescută, înseamnă ineficiență crescută, (Sau, mai degrabă o proastă întrebuințare a resurselor și de ce nu, o RISIPĂ a lor… din moment ce se solicită mereu un SUPRA-NECESAR!)
     
    Visul American este bazat pe creșterea continuă a consumului. El se bazează pe faptul că majoritatea canalelor media, în special publicitatea comercială, toate corporațiile care au nevoie de această creștere infinită, ne-au convins sau ne-au spălat creierul celor mai mulți oameni din America și din lume, făcându-ne să credem că trebuie să avem un număr X de posesiuni materiale, și posibilitatea de-a achiziționa infinit mai multe posesiuni materiale pentru a putea fi fericiți.
     
    Asta este pur și simplu neadevărat. Prin urmare, de ce continuă oamenii să cumpere în acest mod, deși este, în cele din urmă…un ECO-GENOCID prin efectele sale sistemice acumulate?  Și aceasta este exact condiționarea clasică funcțională.
     
    Dr.JOHN MCMURTRY : PUR ȘI SIMPLU INTRODUCI ÎN ORGANISM STIMULII DE CONDIȚIONARE, ȘI REZULTĂ COMPORTAMENTELE BAZATE PE ANUMITE DORINȚE SAU SCOPURI, SAU OBIECTIVE. Și sistemul dispune de toate resursele tehnologiei și se mândresc cu modul cum în care pătrund în mințile copiilor, ceea ce aud, îi condiționează să fie dependenți de marca comercială.
     
    Veți vedea apoi, că acesta este modul în care oamenii au ajuns atât de prostiți. Au fost învățați să fie prostiți. ESTE O DEREGLARE A SISTEMULUI DE VALORI. Știți, dacă există O DOVADĂ A PLASTICITĂȚII MINȚII OMENEȘTI, dacă există orice dovadă despre cât de maleabilă este gândirea umană, și cât de ușor pot deveni oamenii condiționați și manipulați, bazându-te pe natura impulsului lor ambiental și pe ceea ce-l consolidează: LUMEA RECLAMEI COMERCIALE ESTE DOVADA.

  20. Magda 30 octombrie 2016 at 16:51

    Trebuie să rămâneți în admirație în ceea ce privește nivelul de spălare a creierului, la care acești roboți programați cunoscuți drept  ”consumatori”, rătăcesc prin peisaj, doar ca să intre într-un magazin și să cheltuiască să spunem…4.000 de dolari pe-o poșetă care costă probabil 10 dolari, cât ar face într-un atelier de peste ocean. Doar pentru presupusul statut al mărcii reprezentat într-o cultură.
     
    Ori poate vechile tradiții comune care întăresc încrederea și coeziunea într-o societate, care au fost acuma deturnate de valorile materialiste acaparatoare prin care noi, schimbăm anual, tot felul de fleacuri inutile.      
     
    ȘI NE PUTEM ÎNTREBA, DE CE ATÂT DE MULȚI OAMENI AU AZI O OBSESIE PENTRU CUMPĂRĂTURI ȘI ACHIZIȚIONARE, ATUNCI CÂND E CLAR CĂ EI AU FOST CONDIȚIONAȚI DIN COPILĂRIE SĂ SE AȘTEPTE LA BUNURI MATERIALE, CA SEMN AL STATUTULUI LOR, ÎN RAPORT CU FAMILIA ȘI CU PRIETENII. (Foarte correct și adevărat!)
     
    Realitatea este că, fundamentul oricărei societăți este sistemul de valori care operează în acea societate, iar societatea noastră, așa cum există ea, poate funcționa numai pe baza acestor valori, iar acest consum ostentativ este necesar pentru ca sistemul de piață să existe în continuare.
     
    Cu 75 de ani în urmă, consumul în America și din majoritatea țărilor, era la jumătate, față de ceea ce avem astăzi. Noua cultură de consum de astăzi, a fost fabricată și impusă în ciuda nevoilor reale, pentru un mai înalt nivel de creștere al consumului. Și acesta este motivul pentru care cele mai multe corporații azi, cheltuie mai mulți bani pe publicitate decât pe procesul efectiv de creație al bunurilor.
     
    Își crează atenția pe creearea unor FALSE NEVOI DE SATISFĂCUT. Și se întâmplă să reușească. Știți, economiștii, în realitate, NU sunt deloc economiști. Ei sunt propagandiști ai valorii banului. Și veți descoperi că, toate metodele lor de bază se îndreaptă către discuția schimburilor care produc profit real de-o parte sau de ambele părți, oricum, ei sunt complet deconectați de acoperirea realmente a necesităților lumii.
     
    Un tânăr, în cadrul unei emisuni, întreabă:În Ohio, un bătrân nu a mai reușit să-și plătească factura la curent, poate sunteți familiarizați cu acest caz, iar compania furnizoare de electricitate i-a tăiat curentul, iar bătrânul a murit. Motivul pentru care i-au oprit curentul, a fost deoarece nu mai era profitabil pentru ei să-i furnizeze energia, deoarece știau că nu și-a plătit facturile. Credeți că a fost corect?”

Lasă un răspuns

Denumire
Email
Pagină web