O bericică…

Ieri după-amiază, spe seară… Scot câinele la mișcare… Mergem într-o zonă mai puțin populată, unde încalc (din nou) legea lăsându-l fără lesă. Ce să le faci, bietele animale au și ele dreptul să alerge… iar eu, oricât aș vrea, nu pot ține pasul cu el. Amușină peste tot, se zbenguie, după care, anunț retragerea… Și ne-ndreptăm cătinel spre zonele betonate, asfaltate… Chiar în marginea hotarului celor două lumi, îl strig să-i pun lesa, că de… nu-i voie altfel, dar și pentru a-l ține aproape și a-l feri de mașini. În acel moment, ferit de ierburile înalte dar deja pe asfalt, o figură de om se ridică și-și chiar cere scuze, spre surprinderea mea:

„- Vă rog să mă iertați!…”Desigur că n-am ce să iert, omu’ nu greșise cu nimic. Ba poate că eu ar fi trebuit să-m cer iertare, probabil că auzindu-mă chemându-mi câinele, s-o fi speriat. Îl liniștesc spunându-i că nu e nici un pericol și trecând pe lângă el observ că omul are alături o bicicletă, e îmbrăcat cu ceva ce ar vrea să fie salopete și peste are o vestă reflectorizantă… Cam amărât… neras… de, ca omu… În treacăt, îl întreb:

„- De la pescuit? A ieșit ceva?…”

Iar el îmi răspunde cu muuultă nonșalanță:

„- Nuuu… vin de la muncă… Mă duc acasă, da’ ca să fiu sincer, nevastă-mea-i pocăită, m-am oprit un pic aici, c-am avut o bericică…”

Evaluare cititori
[Total: 0 Media: 0]

4 thoughts on “O bericică…

  1. Magda 21 mai 2016 at 13:34

    hihihi….omu’ se hodinea după-o zi de muncă și-a simțit să se răcorească dup-atâta efort, cu o berică…că a trecut la somnică, e de-nțeles! Că nu-ndrăznea să bea acasă, din pricina nevestii (pocăită)…e altă poveste!

    Bine…nu știu dacă trecu’ și el la ”pocăială” d-aia aparținând de-o atare sectă, sau e vorba de o promisiune făcută nevestii. Ce nu știe săracu’ de el e că berea, îți păstrează alcoolemia-n sânge și mirosul, mai mult ca orice altă beutură, așa că nevasta pocăită, tot o să-l miroasă! Și dacă-o să-l miroasă, ce-o să-i facă? O să-i facă poate…capul calendar sau, dacă-i viforoasă, o să pună mâna pe mătura de nuiele!

  2. UnChes 21 mai 2016 at 16:02

    Daaa, omu-a fost de o candoare fără seamăn…?

    • Magda 21 mai 2016 at 19:08

      Bine, bine.. da’ cățelul ce facea? Era să zic, ce zicea -:))) uitând că-i necuvântător și patruped! Întreb, pentru că știu că nu le plac anumite categorii de oameni: pe vremuri, de cei îmbrăcați în salopetă care-i loveau fără nicio vină, de cei un pic închiși la ten și de cei care miros a beutură!

      • UnChes 21 mai 2016 at 19:59

        E băiat salon… Ignoră! Glumesc… Omu’ chiar a fost în regulă, simpatic, foc…

Lasă un răspuns

Denumire
Email
Pagină web

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.